Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1219/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1219/R-CONT
Ședința publică din 18 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
: - -, JUDECĂTOR 2: Gina Achim
: - -, JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
: - -, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâta DIRECȚIA DE SANATATE PUBLICA, cu sediul în Pitești,- bis, județul A și chemații în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul A și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, cu sediul în B,--3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 107/CA din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, A, IA, G, G, A, toți cu domiciliul în Pitești,- bis, județul A, și, domiciliați în P, -. -, nr. 2, -.4,. A,. 1, Județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Direcția de Sănătate Publică, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentei-pârâte A depune la dosar concluzii scrie, arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentanta recurentei-pârâte Direcția de Sănătate Publică A, având cuvântul pe recursul declarat, solicită admiterea lui, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral în ședință. Cu privire la recursurile declarate de chemații în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea lor.
CURTEA
Constată că rin p. acțiunea civilă înregistrată la data de 21.08.2008 reclamanții, a, -, HG, Langă, a, I, C, ia, ia, au chemat în judecată pe pârâta Direcția de Sănătate Publică, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța aceasta din urmă să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, calculate și plătite începând cu data de 1.09.2005, în funcție de data angajării fiecărui salariat și până la data pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu.
Ulterior, reclamanții au depus precizare la acțiune prin care au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți și a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Sănătății Publice, solicitând ca pârâții să fie obligați în solidar la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, datorate pe perioada 1.01.2005 - 1.01.2008, sume actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
La data de 5.12.2008 pârâta Autoritatea de Sănătate Publică Aaf ormulat cerere de chemare în garanție și a Ministerului Sănătății Publice.
La data de 30.01.2009, numiții, și au formulat cerere de intervenție în interes propriu cu același obiect al acțiunii reclamanților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în calitate de funcționari publici în cadrul Autorității de Sănătate Publică A beneficiază de cele două sporuri, potrivit disp.art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, începând cu data de 1.01.2004.
Au mai arătat reclamanții că aceste drepturi le-au fost suspendate până la data de 31.12.2006, prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin art.48 din nr.OG2/2006 aprobată prin Legea nr.417/2006.
Prin sentința civilă nr.107/CA/16 februarie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis în parte acțiunea și în parte cererea de intervenție comună în interes propriu, formulată de către reclamanți și a obligat pe pârât să plătească acestora, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, datorate pe perioada 1.01.2005 - 1.01.2008, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă acțiunea în ceea ce-i privește pe reclamanții și și a admis cererea de chemare în garanție formulată de Autoritatea de Sănătate Publică
Ca să pronunțe această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții, în calitate de funcționari publici în cadrul pârâtei, beneficiază de sporurile salariale prevăzute de dispozițiile legale susmenționate, respectiv de suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri care nu au fost achitate de pârâtă începând cu data de 1.01.2004.
Suspendarea drepturilor privind sporurile solicitate este nelegală, întrucât încalcă prevederile art.38 din Codul muncii, potrivit căruia "orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
La rândul său, art.53 alin.1 și 2 din Constituția României dispune exercițiul unor drepturi sau libertăți poate di restrâns numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
În consecință, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însuși înlăturarea lui atâta timp cât prin nicio dispoziție legală nu s-a prevăzut încetarea existenței dreptului.
Potrivit dispozițiilor constituționale susmenționate, exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății și a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
Nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de textul constituțional, privind posibilitatea restrângerii exercițiului dreptului nu se regăsește în cauză.
Prin urmare, dispozițiile legale succesive privind suspendarea aplicării prevederilor art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999 vin în contradicție cu dispozițiile art.53 din Constituție, întrucât reprezintă o restrângere a unui drept recunoscut de lege, în sensul imposibilității exercitării acestuia.
Potrivit art.31 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, aceștia beneficiază pentru activitatea desfășurată de un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pârâta Direcția de Sănătate Publică A și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A au declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, criticile aduse încadrându-se în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pârâta Direcția de Sănătate Publică Aas usținut în esență că acordarea drepturilor reprezentând suplimentul postului și treptei de salarizare s-a făcut cu încălcarea legii, neexistând un cadru normativ care să le susțină, deoarece au fost suspendate prin efectul legii bugetului de stat și a legislației specifice funcționarilor publici.
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas usținut că nu putea fi obligat la plata drepturilor reprezentând suplimentul postului și al treptei de salarizare, deoarece nu este angajatorul reclamanților și nu răspunde de gestionarea bugetului altor instituții.
Recursurile sunt fondate.
În ce privește recursul declarat de pârâta Direcția de Sănătate Publică A, conform art.31 din Legea nr.188/1999, funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu, compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004-2006, dispozițiile înscrise la lit.c și d din textul de mai sus, au fost suspendate prin acte normative succesive, nr.OUG92/2004, Legea nr.96/2005, nr.OUG2/2006 și Legea nr.417/2006.
Dar, deși a prevăzut expres că în compunerea salariului funcționarului public pe lângă salariul de bază și sporul de vechime intră și suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legea nu a stabilit cuantumul acestor sporuri, precizând doar că suplimentul prevăzut la lit.d a art.31 se stabilește în raport de treapta de salarizare.
Așa fiind, rezultă că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor la dispoziția administrației, a cărei activitate fundamentală este acea a organizării legii sau a executării ei în concret.
Prin urmare, este atributul exclusiv al administrației să execute efectiv dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999, beneficiind de o largă marjă de apreciere, legiuitorul menționând doar criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Ca atare, în lipsa unui act normativ prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente ce fac obiectul analizei, instanța nu dispune de puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, pentru că s-ar substitui administrației cu încălcarea principiului separației puterii în stat prevăzut de art.1 alin.4 din Constituție.
Din această perspectivă, nu sunt incidente dispozițiile art.38 din Codul muncii și nici dispozițiile art.16 din Constituție, art.14 din Convenție și art.1 din Protocolul Adițional și nici nu se poate susține că a intervenit o discriminare între reclamanți și ceilalți funcționari publici invocați pentru care sporurile respective sunt cuantificate.
În concluzie, rezultă că statuând astfel, tribunalul a greșit, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică, ce urmează a fi modificată prin admiterea recursului pârâtei conform art.312 Cod procedură civilă, cu consecința respingerii acțiunii pe fond.
Consecința admiterii recursului declarat de pârâtă, urmează ca aceeași soluție să fie adoptată și în privința recursului pe care l-a introdus chematul în garanție, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, întrucât nu se mai pune problema de a mai găsi fondurile necesare efectuării plăților, odată ce partea care l-a chemat în garanție nu a căzut în pretenții, prin urmare nu se va îndrepta împotriva sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ, cu sediul în Pitești,- bis, județul A și chemații în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul A și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, cu sediul în B,--3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.107/CA/16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, A, IA, G, G, A, toți cu domiciliul în Pitești,- bis, județul A, și, domiciliați în Pitești, str.-.- nr.2, -.4,.A,.1, județ
Modifică sentința, iar pe fond respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./25.11.2009
GM/65 ex.
Jud.fond:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
