Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 122/2009. Curtea de Apel Galati
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 122/
Ședința publică de la 5 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta INSPECȚIA, cu sediul în B,sector 2,-, împotriva sentinței nr. 2635 din 1.10.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin consilier juridic și pentru intimații reclamanți a răspuns avocat -, conform împuternicirii avocațiale pe care o depune al dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, intimații au depus la dosar întâmpinare, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri,
Reprezentantul recurentei, în susținerea recursului arată că prin Ordonanța nr.6/2007 este reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici, însă printre sporurile acordate nu sunt prevăzute sporurile privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.Pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs depuse la dosar solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Apărătorul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr- din 28.08.2008 pe rolul Tribunalului Galați - Secția Comercială, Maritimă, Fluvială și de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamanții, funcționari publici în cadrul ITM G au solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul Teritorial d e Muncă G și Inspecția plata sporului aferent perioadei 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Motivându-și în fapt acțiunea, a învederat că potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici au dreptul pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă și la suplimentul postului precum și la suplimentul corespunzător treptei salariale. Conform modificării Legii nr. 188/1999 (art. XIII din Legea nr. 251/2006) reiese că aceste sporuri trebuiau să fie acordate începând cu 01.01.2007.
Potrivit art. 29 al.1 (actual 31) funcționarii publici au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.01.2004-01.01.2007. Această prevedere legală a fost suspendată prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 până la data de 31.12.2006.
De asemenea, a arătat că potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate, text care trebuie coroborat cu prevederile art. 53 al. 1 și 2 din Constituție, care prevede că "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Reclamanții au mai precizat că din interpretarea sistematică și logică a acestor texte, rezultă că acest drept al lor care derivă din raportul de muncă, odată câștigat nu mai poate fi anulat.
Au mai arătat că norma de suspendare contravine art. 15 al.2 din Constituție, deoarece dispozițiile art. 44 din OUG nr. 92/2004 sunt retroactive, suspendând un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.
Pârâta ITM G în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A susținut că nu a acordat drepturile salariale solicitate, dat fiind faptul că acordarea acestui drept a fost suspendat prin OUG nr. 92/2004 motiv pentru care aceste sume nu au fost prevăzute la capitolul de cheltuieli ale bugetelor anuale respective de către Inspecția și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, ele neputând fi onorate la plată.
Parata Inspecția a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați motivat de faptul că este "organ de specialitate al administrației publice centrale, competența revenind Curții de Apel Galați.
A mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspecției motivat de faptul că între pârâta și reclamanți nu există raporturi de muncă.
Reclamanții au depus la dosarul cauzei copie tabel din care reiese calitatea de funcționar public, copie carte de muncă, adrese.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Față de excepția necompetentei materiale a Tribunalului Galați instanța urmează să o respingă ca nefondată motivat de faptul că prezentul litigiu are ca obiect drepturi salariale solicitate de funcționari publici, competența generala de soluționare a cauzelor revenind.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive instanța a respins-o ca nefondată motivat de faptul că Inspecția este ordonator secundar de credite, iar propunerea de buget este făcută de pârâtă.
Reclamanții sunt angajații pârâtei Inspectoratul Teritorial d e Muncă în calitate de funcționari publici.
Potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă și la suplimentul postului precum și la suplimentul corespunzător treptei de salariale. Conform modificării Legii nr. 188/1999 (art. XIII din Legea nr. 251/2006) reiese că aceste sporuri trebuiau să fie acordate începând cu 01.01.2007.
In calitate de funcționari publici reclamanții au dreptul conform Legii nr. 188/1999 la sporurile susmenționate, iar dreptul lor tinde să fie lipsit de conținut deoarece nu le-au primit până în prezent.
Mai mult, este de principiu că o norma legală, o data reglementată, trebuie să producă efecte juridice, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor ca acestea să aibă doar un conținut formal.
Deoarece norma legală de suspendare mai sus invocată, nu mai este în vigoare, fiind abrogată la data sesizării instanței, cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine potrivit art. 29 al. 1 din Legea nr. 47/1992, instanței de fond.
Astfel, instanța apreciază că aceste norme legale de suspendare contravin prevederilor art. 41 și art. 53 din Constituție. Dreptul la prima de concediu, constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental al dreptului la muncă. Ca atare, potrivit art. 53 din Constituție, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Totodată, normele legale de suspendare contravin și art. 16 al. 1 din Constituție, (reclamanții fiind discriminați față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă) precum și art. 15 al. 2 din Constituție, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.
Din moment ce dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea sporurilor au caracter temporar, rezultă că suspendarea dreptului la acestea nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept.
Față de aceste considerente, instanța văzând și dispozițiile art. 31 al.1 lit. c) si d) si 91 ind.1 din Legea nr. 188/1999 apreciază ca lipsită de efecte suspendarea nelegală a acordării suplimentului postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a admis acțiunea, obligând pe pârâtă către reclamant la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare aferent perioadei 01.01.2004-01.10.2008, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective (avându-se în vedere și data dobândirii calității de funcționar public).
Împotriva sentinței nr. 2635/2008 a Tribunalului Galați în termen legal a declarat recurs Inspecția B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că sentința fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.Salarizarea funcționarilor publici a fost stabilită prin acte normative succesive, grila de salarizare actuală fiind prevăzută în ordonanța guvernului nr.9/2008 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor public, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Prin urmare, salarizarea funcționarilor publici este în funcție de postul ocupat și de treaptă, grila de salarizare reflectând acest lucru, instanța de judecată în mod greșit acordând reclamanților aceste sporuri.
Actele normative menționate sunt de strictă interpretare. Prin urmare, legislația în materia salarizării funcționarilor publici nu lasă libertatea de alegere a acordării drepturilor bănești acestei categorii de funcționari. De asemenea, nici chiar negocierea, în cazul în care ea ar exista, nu presupune automat și acordare drepturilor cerute, așa cum instanța în mod eronat a cordat prin sentința civilă.
Până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, salarizarea funcționarilor publici este reglementată prin actele normative special aplicabile acestei categorii.
De asemenea, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Prin hotărârea pronunțată instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Drepturile salariale pentru funcționarii publici sunt stabilite de legislația aplicabilă funcționarilor publici.
Drepturile bănești acordate de instituția recurentă trebuie să se încadreze în bugetele aprobate potrivit legii,ori, în bugetul ITM nu au fost prevăzute sume pentru acordarea suplimentelor cerute de reclamanți, iar cuantumul lor nu este prevăzut în nici un act normativ, pe cale de consecință instituția nu are temei legal pentru a prevedea aceste sume în buget.
În susținerea celor mai sus menționate invocă practica Curții Constituționale, care prin Deciziile nr.818/2008, 819/2008, 820/2008, 821/2008 publicate în Of. nr.537/16.07.2008.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conf. aret.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Conform art.31 al.1 lit.d din Legea nr.188/1999 pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază,
b) sporul de vechime în muncă,
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare;
Relevant este faptul că în perioada 2004-2006, aceste prevederi referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006. Suspendarea acordării acestor drepturi a încetat prin apariția art.XIII din Legea nr.251/2006, care prevedea:, prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57 și 58/1 și ale art.60/1 lit. b din Legea nr.188/1999, republicată cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007.
Până la republicarea din anul 2007 Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 al.1 lit.c și d din lege.
Într-o atare situație nu se poate nega existența acestor drepturi salariale atât timp cât acestea au fost suspendate pentru o perioadă lungă de timp.
Prin dispozițiile art.38 și 39 al.1 lit.d din Codul Muncii care prevăd imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile cele sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitatea de șanse și tratament, suspendarea dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pe perioada 01.01.2004-01.01.2007, nu s-a realizat fiind lovită de nulitate, ci s-a înfăptuit numai suspendare obligației corelative ca o măsură la îndemâna debitorului ce nu dorește și nu voiește să-și execute obligația în mod voluntar, fapt perpetuat prin refuzul sistematic de a prevedea în bugetul instituției sume destinate acordării acestor drepturi bănești.
În consecință instanța de fond nu făcut decât să recunoască drepturile reclamanților la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare,prevăzut de lege și a cărei acordare a fost amânată pentru o perioadă nedefinită prin faptul că nu au fost cuprinse sume în buget. A lăsa la latitudinea unui angajator includerea sau nu în buget a sumelor de bani în acest scop este neîntemeiată și nejustificată cu atât mai mult cu cât prin lege au fost acordate aceste drepturi.
Pentru aceste considerente în sensul că instanța s-ar fi substituit parlamentului.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art. 312. pr.civ.,Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta INSPECȚIA, cu sediul în B, sector 2,-, împotriva sentinței nr. 2635 din 1.10.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red./12.03.2009
Tehnored./2ex./12.03.2009
Fond -
CU OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu opinia membrilor completului de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursului, modificare a sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii reclamanților.
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
JUDECĂTOR
- -
Red.opinie separată /12.03.2009
Tehnored. /2ex. 12.03.2009
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Vasile Susanu, Dorina Vasile