Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 125/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 125/
Ședința publică de la 5 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V, cu sediul în F, str. -, nr.10, jud. V împotriva sentinței nr. 545 din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin consilier juridic G în baza împuterniciri nr. 32277/2009,pe care o depune la dosar și intimatul personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și netimbrat, după care;
Reprezentantul recurentului depune la dosar chitanța nr. -/2009 în sumă de 2,00 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei cu care face dovada achitării taxei de timbru.
Intimatul depune la dosar întâmpinare, pe care o comunică și reprezentantului recurentului.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului, consilier juridic G arată că a formulat prezentul recurs împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Vrancea prin care instanța a admis în parte cererea intimatului, consilier juridic în cadrul ITM și a obligat pârâta ITM V să plătească reclamantului prestațiile în bani reprezentând sporurile de mobilitate și confidențialitate, fiecare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu luna octombrie 2005 și până la data pronunțării sentinței, respectiv 22.10.2008, sume ce urmează a fi actualizate în raport de inflația la data plății respective.
În susținerea recursului arată că statutul profesiei de consilier juridic nu constituie temei legal, pentru ca instituția publică să fie obligată să acorde consilierilor juridici, cu statut de funcționari publici, sporurile salariale decurgând din clauza de mobilitate și de confidențialitate.
În această situație nu poate fi reținută existența unei discriminări între cele două categorii de consilieri juridici,cei angajați și cei numiți,întrucât legea-cadru ce reglementează activitatea consilierilor juridici nu stipulează acordare unor astfel de sporuri funcționarilor publici ce au statutul de funcționari publici, și nici nu derogă de la statutul legal al funcționarilor publici, sub aspectul salarizării.
Prin urmare solicită admiterea recursului și modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Vrancea iar pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Intimatul, solicită respingerea recursului formulat de ITM V și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Menționează că recurentul ITM Vac riticat sentința instanței de fond întrucât au fost interpretate în mod greșit disp. Legii nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, a Statutului profesiei de consilier juridic și a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor public.
Mai arată că cele două drepturi solicitate, constând în prestațiile suplimentare în bani, corespunzătoare celor două clauze de mobilitate și de confidențialitate nu sunt contrare disp.188/1999 deoarece și în acest normativ se prevede în art.29 al.2 că, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii,
Depune practică judiciară constând în o sentință pronunțată de Tribunalul Alba și una pronunțată de Tribunalul Buzău.
Pentru motivele expuse oral și în scris în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de Tribunalul Vrancea.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V solicitând obligarea acestuia la acordarea sporului de mobilitate și de confidențialitate în cuantum modificat de câte 25% fiecare începând cu luna octombrie 2005 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, precum și pentru a fi obligată să emită decizii prin care să opereze aceste modificări.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat se află în raporturi de serviciu cu pârâta din data de 03.07.2000, unde are funcția de consilier juridic și că ceilalți consilieri juridici din cadrul instituțiilor bugetare beneficiază de aceste drepturi potrivit Deciziei nr.34/21.02.2008, solicitând înlăturarea discriminării circumscrisă principiului dreptului la egalitate de șanse consfințit prin dispozițiile art.39 al.1 din Codul muncii.
Prin Întâmpinarea depusă la dosar la data de 22.10.2008 pârâta Vas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând Decizia LXXVIII(78) a Înaltei Curți de Casație și Justiție în care se prevede că "nu se pot negocia de consilierii juridice cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani reprezentând clauză de mobilitate și clauză de confidențialitate" și că în ce privește decizia în baza căreia ceilalți consilieri juridici din cadrul instituției beneficiază de sporurile de confidențialitate și mobilitate, aceasta se află în litigiu, formulându-se contestație în anulare.
Examinând probele cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul este funcționar public, desfășurând activitate de consilier juridic în cadrul M
Tribunalul reține că, prin Statutul profesiei de consilier juridic publicat în Monitorul Oficial nr.684/29.07.2003, se stabilește că deosebit de remunerația de bază, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art.25 și 26 din Legea nr.53/2003 Codul Muncii, modificat, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Din modul de redactare a textului legal rezultă că aceste clauze sunt prevăzute în beneficiul consilierilor juridici iar inițiativa de acordare a acestor drepturi suplimentare aparține nu angajatorului ci consilierului juridic, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, rolul angajatorului constând în participarea la negociere și completarea deciziilor privind modificările intervenite.
Tribunalul reține că reclamanta pe lângă calitatea de funcționar public o deține și pe aceea de consilier juridic, astfel încât i se aplică nu numai prevederile legii speciale privind funcționarii publici dar și prevederile Legii nr.514/2003 privind organizarea și executarea profesiei de consilier juridic, cât și cele din statutul profesiei de consilier juridic.
Chiar dacă activitatea funcționarilor publici este reglementată prin lege specială, aceștia beneficiază și de alte drepturi reglementate prin alte acte normative care se referă la categoria profesională, de consilier juridic, din care fac parte reclamanții, aplicarea legii făcându-se prin coroborarea tuturor dispozițiilor care fac trimitere la o anumită categorie profesională și nu numai la cele care reglementează funcția.
Tribunalul apreciază că drepturile consilierilor juridici, prevăzute în legea proprie de organizare și Statut, nu vin în contradicție cu cele cuprinse în Legea nr.188/1999, deoarece Legea funcționarilor publici prevede la art.29 alin.1 și 2 și art.30 că funcționarii publici au dreptul la un spor de salariu reprezentând suplimentul postului, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Din probele administrate în cauză rezultă și faptul că o parte din instituțiile și autoritățile publice unde sunt angajați consilieri juridici cu statut de funcționari publici au aplicat prevederile Legii nr.514/2003 prin acordarea sporului de mobilitate și de confidențialitate.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâta V să acorde sporul de mobilitate și confidențialitate în cuantum de câte 25% fiecare din salariul de încadrare, prin decizie care să opereze modificările în încadrarea și stabilirea drepturilor salariale, începând cu data de 10 aprilie 2005 până la data pronunțării prezentei sentințe.
În ce privește capătul de cerere referitor la acordarea acestor sporuri pentru viitor, instanța a respins întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat ca sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii pentru următoarele motive:
nterpretarea dată de instanța de fond dispozitiilor Legii nr.514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, a Statutfilui protesiei de consilier juridic și a Legii nr.188/1999, republicată, este una greștă pentru urmatoarele considerente:
Consilierii juridici numiți în funcție, au statut de functionari publici, iar activitatea lor se derulează sub imperiul unei legi speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Odată cu apariția Legii nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier, modificată ulterior, s-a dispus prin dispozitiile art.25 alin.l, înființarea unor asociații profesionale, cât și adoptarea statutelor acestora, in termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
În cuprinsul dispozitiilor art.60 alin.l din Statutul profesiei de consilier juridic, se face distincție între cele două categorii de consilieri juridici, și anume, între cei care au statut de salariat și cei care sunt numiți în funcție, cu mențiunea că primii au dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere, iar cealaltă categorie are dreptul la o remunerație, conformă cu dispozițiile legilor speciale.
Din analiza dispozițiilor, invocate, rezultă fără echivoc, faptul că negocierile privind clauza de mobilitate și clauza de confidentialitate, prevăzute de art.25 și art.26 din Legea nr.53/2003, modificată, privind Codul muncii, vizează doar categoria_consilierilor juridici care au statut de salariat, în baza unor raporturi de muncă, decurgând din contractul de muncă. Cea de-a doua categorie de consilieri juridici se află în cu totul altă situație juridică, deoarece au statut de functionar public, ce derivă dintr-un raport de serviciu și beneficiază, pentru activitatea prestată, de un salariu stabilit potrivit dispozitiilor art.29 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Ca atare, veniturile acestora constau în salariul de bază, plus un spor de vechime, suplimentul postului și un supliment al gradului, elemente specifice care apar, in plus, in structura veniturilor ce li se cuvin, față de veniturile salariaților care se stabilesc prin negociere.
Pe de altă parte, norma juridică ce permite negocierea celor două clauze, nu instituie obligativitatea acestui demers din partea angajatorului, împrejurare față de care, chiar și în situația unui refuz nejustificat, de a se negocia, intervenția instanței de judecată, apare ca fiind inadmisibilă.
Sub un alt aspect, potrivit dispozițiilor art.l alin.2 din Legea nr.53/2003, modificată, prevederile Codului muncii se aplică și altor raporturi de muncă reglementate prin legi speciale, însă numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Or, Legea nr. 188/1999, republicată, conține astfel de dispoziții derogatorii, întrucât art.45 reglementează clauza de confidențialitate, instituind pentru funcționarii publici, obligativitatea păstrării confidențialității în legătură cu faptele și informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, mai puțin informațiile de interes public, caz in care negocierea unei astfel de cauze trebuie să fie exclusă.
Mai mult, funcționarii publici au un statut legal, și nu contractual, iar drepturile lor salariale, potrivit dispozițiilor art.29 alin.3 din Legea nr. 188/1999 republicată se realizează in conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.
Ca atare, rezultă că sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute in sistemul de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale.
Astfel, sistemul de salarizare a funcționarilor publici reglementat de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 (pentru anul 2005) și de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2006 (pentru anul 2006) nu au prevăzut, pentru funcționarii publici care îndeplinesc funcții publice de consilieri juridici, acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate și nici cuantumul unor asemenea sporuri.
Așadar, stabilirea prin negociere a unor sporuri salariale, neprevăzute de lege, nu este compatibilă cu statutul și sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici.
De altfel, nici Legea nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, modificată, nu reglementează acordarea sporurilor privind clauza de mobilitate și de confidențialitate și nici nu derogă de la statutul legal al funcționarilor publici, sub aspectul salarizării și acordării sporurilor salariale.
Statutul profesiei de consilier juridic, care prevede, într-adevăr, în art.60 alin.2, dreptul consilierului juridic de a negocia prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, deși a fost publicat in Monitorul Oficial, nu poate fi încadrat în categoria actelor normative adoptate de instituțiile și autoritățile publice abilitate prin Constitute să asigure executarea unei legi, deoarece Legea nr.514/2003, modificată, prevede doar adoptarea statutelor asociațiilor profesionale și nu conferă acestor asociații profesionale abilitatea de a emite acte normative, prin care să instituie obligații pentru instituțiile publice sau pentru persoanelejuridice, la care sunt încadrați consilierii juridici.
Așadar, statutul profesiei de consilier juridic nu constituie temei legal, pentru ca instituția publică să fie obligată să acorde consilierilor juridici, cu statut de funcționari publici, sporurile salariale decurgând din clauza de mobilitate și de confidențialitate.
În această situație nu poate fi reținută existența unei discriminări între cele două categorii de consilieri juridici, cei angajați, și cei numiți, întrucât legea-cadru ce reglementează activitatea consilierilor juridici nu stipulează acordarea unor astfel de sporuri consilierilor juridici ce au statutul de funcționari publici, și nici nu derogă de la statutul legal al funcționarilor publici, sub aspectul salarizării.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar si din oficiu, sub toate aspectele conf.art.304 /1 Cod procedură civilă, Curtea consideră că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauza, pronunțând o sentință legala si temeinică a cărei reformare nu se impune.
Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
Curtea, observă că art.29 din Legea nr. 188/1999 prevede posibilitatea pentru funcționarii publici de a beneficia de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii în afara celor prevăzute la alin.1, fără însă a reglementa expres care sunt celelalte drepturi salariale și prime, ceea ce presupune că legiuitorul a avut în vedere alte reglementări ce țin de dreptul comun, cu ale cărui dispoziții, se interferează.
Sub un alt aspect, art.87 din legea nr.188/1999 reglementează mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici, care, nu se poate realiza decât sub condiția clarificării raporturilor de serviciu, iar în sensul pct.3 de sub acest articol, în anumite condiții specifice, când funcționarilor publici le este refuzată posibilitatea luării acestor măsuri, tot ei sunt supuși riscului de a fi eliberați din funcție.
În ceea ce privește sporurile solicitate de reclamant, chiar recurenta recunoaște existența unui temei general stabilit prin Legea nr.188/1999 și Legea nr.514/2003, susținând însă că actele normative nu stabilesc în mod clar cuantumul și condițiile de acordare a lor.
Susținerea este nefondată, deoarece acordarea efectivă a sporurilor se circumscrie principiului dreptului de egalitate de șanse consacrat de art.39 alin.1 lit.d din Codul Muncii, cod care prin articolele 25,26 definește clauzele de mobilitate și confidențialitate.
Cât timp posibilitatea acordării lor este reluată în Legea nr.188/1999 și în Statutul profesiei de consilier juridic instituția publică nu poate refuza plata acestor sporuri, luându-se în considerare specificul muncii și importanța socială a serviciilor profesionale prestate, procentele solicitate compensând în mod echitabil sarcinile impuse reclamantului în sensul mobilității și păstrării statutului profesional.
De altfel și Legea nr.188/1999 instituie obligația acoperii cheltuielilor de formare și perfecționare profesională a funcționarului public, fapt care justifică acordarea cheltuielilor solicitate de reclamant.
Toate aceste aspecte au fost corect analizate de către prima instanță, susținerile recurentei fiind pe cale de consecință nefondate.
de cele expuse, constatând că nu exista alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natura a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V, cu sediul în F, str. -, nr.10, jud. V împotriva sentinței nr. 545 din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 05.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.V/17.03.2009
Tehnored./2ex./18.03.2009
Fond-
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu opinia membrilor completului de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursului, modificare a sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii reclamanților.
Practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că" nu se pot negocia de consilierii juridice cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani reprezentând clauză de mobilitate și clauză de confidențialitate." - Decizia nr.78/2008, dată în rezolvarea unui recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, în conformitate cu disp. art.329 Cod procedură civilă.
JUDECĂTOR
- -
Red./04.03.2009
Tehnored./05.03.2009
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Vasile Susanu, Dorina Vasile
