Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 124/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 124/
Ședința publică de la 5 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE B, cu sediul în B,-, jud. împotriva sentinței nr. 312 din 23octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimat reclamant SINDICATUL CASEI DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B prin avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, intimatul a depus întâmpinare, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului, avocat, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică, a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței anexate.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- reclamantul Sindicatul Casei de Asigurări de Sănătate B, în numele funcționarilor publici din cadrul SBm enționați în tabelul anexat:, -, -, HG, -, -, -, C, -, și, a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B pentru a se dispune obligarea la plata către aceștia a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază fiecare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective, începând cu data de 01.01.2004 la zi.
În motivarea cererii s-a arătat că în calitate de funcționarilor publici solicitanții au dreptul la un salariu compus potrivit prevederilor art. 31 alineat 1 din Legea nr.188/1999 republicată. beneficiind inclusiv de suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare
Pentru perioada 01.01.2004-31.12.2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare(art.31 alineat 1 literele c și d) au fost suspendate prin dispozițiile art.44 din G nr. 92/2004, însă prin suspendare dreptul nu s-a pierdut, fiind doar restrâns în mod abuziv i neconstituțional și în contradicție cu dispozițiile Codului muncii.
Reclamantul a arătat că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare reprezintă un "bun", fiind supus principiilor O, de care funcționarii publici nu pot fi lipsiți.
De asemenea a precizat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.15 alineat 1 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.
S-a solicitat astfel obligarea pârâtei la plata drepturilor menționate, începând cu data de 01.01.2004 la zi, pentru cei care erau funcționari publici la acel moment, iar pentru ceilalți, în raport de data la care au dobândit această calitate, până la încetarea contractelor.
Prin întâmpinarea formulată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că în perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare(art.31 alineat 1 literele c și d) au fost suspendate prin dispozițiile art.44 din G nr. 92/2004 și ale art. art.48 din G nr. 2/2006.
Astfel, instituția nu este în culpă privind neonorarea acestor drepturi în condițiile în care nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul asigurărilor sociale de sănătate și nici plătită dacă nu există bază legală.
S-a administrat în cauză proba cu acte, fiind depuse la dosar, în copie, de către reclamant, Încheierea Judecătoriei Brăila pronunțată în Camera de consiliu din data de 13.04.2000, în dosar nr.3601/2000, Încheierea Judecătoriei Brăila pronunțată în Camera de consiliu din data de 17.09.1999, în dosar nr.9734/1999, sentința civilă nr.2516/25.05.2004 pronunțată de Judecătoriei Brăila în dosar nr.5577/2004, practică judiciară.
În apărare, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bad epus adresa nr./14.10.2008 emisă de ordonatorul principal de credite - Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat în fapt următoarele:
Membrii Sindicatului Casei de Asigurări de Sănătate B, menționați în tabelul anexat cererii, dețin în prezent sau au deținut calitatea de funcționari publici în cadrul S B, având dreptul la un salariu format potrivit art. 31 alineat 1 (art.29 alineat 1, anterior republicării) din Legea nr.188/1999 republicată, din salariu de bază, sporul pentru vechime în muncă, inclusiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Cu toate acestea, funcționarii în cauză nu au primit niciodată sporurile solicitate, deși legea le acordă acest drept, ce le-a fost însă restrâns în mod abuziv, fără o justificare în sensul dispozițiilor art.53 alineat 1 din Constituție.
Normele legale sunt emise în scopul de a produce efecte și de aceea lipsirea de conținut a prevederilor prin care sunt acordate funcționarilor publici drepturile salariale solicitate trebuie sancționată.
Se reține în acest sens că în perioada 01.01.2004 - 31.12.2006 dispozițiile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare(art.31 alineat 1 literele c și d) au fost suspendate prin art.44 din G nr. 92/2004, aprobată prin legea nr.76/2005 și ale art. art.48 din G nr. 2/2006, aprobată prin legea nr.417/2006.
Suspendarea vizează însă numai exercițiul dreptului, neafectând existența acestuia, astfel încât la data de 01.01.2007 prevederile art. 31 alineat 1 din Legea nr.188/1999 republicată au reintrat în vigoare, producându-și efectele atât pentru viitor cât și pentru perioada 01.01.2004 - 31.12.2006, atât timp cât textul de lege nu a fost abrogat ori declarat neconstituțional.
Instanța reține că sunt incidente în cauză și dispozițiile art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cu care "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Cum dreptul reclamanților la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ca drept de creanță reprezintă un "bun" în sensul dispozițiilor menționate iar în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări obiective care să justifice lipsirea reclamanților de acest drept, se constată că solicitările formulate sunt fondate.
În vederea reparării integrale prejudiciul cauzat acestora, potrivit art.1082 și art.1084 Cod civil, pârâta va fi obligată la plata sumelor datorate actualizate cu rata inflației, de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective.
Instanța va avea în vedere la cuantificarea drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare un procent de 25% din salariul de bază pentru fiecare, prin raportare la celelalte sporuri prevăzute de Legea privind statutul funcționarilor publici nr.188/1999 republicată.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 31 alineat 1 literele c) și d) din Legea nr.188/1999 și art.18 alineat 1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, instanța a admis ca fondată acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Casei de Asigurări de Sănătate B în numele funcționarilor publici menționați în tabelul anexat, și a dispus obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate B la plata către aceștia, pentru perioada cât au avut calitatea de funcționari publici, a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază fiecare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective, începând cu data de 01.01.2004 până la pronunțarea prezentei sentințe.
Împotriva sentinței nr. 312 /2008 a Tribunalului Brăila în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că eși suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare din salariul de bază, este un drept prevazut în art.29 alin. 1 li. te si lit. din Legea nr. 188/99, republicată privind Statutul funcționarilor publici,(MO nr.251/22.03.2004) în prezent art.31alin. 1 lite si lit. după republicarea legii nr. 188 (MO nr.365/29.05.2007),totusi se precizeaza că:
În perioada 2004 - 2006, prevedenle referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au lost suspendate prin art.44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin art.48 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modifîcări și completări prin Legea nr. 417/2006.
a art.31 alin.3 din legea nr. 188/99 desi se prevede ca salarizarea functionarilor publici se face conform prevederilor legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici ( ce se afla inca in stadiul de proiect ) nu este culpa Casei de Asigurari de Sanatate B de neonorarea acestor drepturi, cu atat mai mult cu cat institutia are obligatia de a respecta prevederile legale privind Legea nr.500/2002 privind fmantele publice, respectiv cheltuielile bugetare au destinatie precisa si limitata;nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetul asigurarilor sociale de sanatate nici angajata si nici efectiv platita din acest buget, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, cu atat mai mult cu cat cuantumul de 25% cerut nu este prevazut in nici un act normativ.Din fondul national unic de sanatate nu poate fi angajata, ordonantata si platita nici o cheltuiala,daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf. art.304 /1 Cod procedură civilă, Curtea constata că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: - salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ( 21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art.29 din Legea nr.188/1999 în sensul că prevede, la art.XIII, pct.21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și " suplimentul gradului".
"Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art.1 pct.30 din Legea nr.251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art.29 care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare( al "gradului") au fost suspendate, conform art.44.
Ulterior, conform art.XIII din Legea nr.251/2006 care modifică și completează Legea nr.188/1999, prevederile art.29(inclusiv alin.1 lit.c) și d) care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58, 1 și ale art.60/1 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr.188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr.251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr.365 din 29 mai 2007), reclamanta este îndreptățită la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Drepturile de natură salarială care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute de lege, însă aplicarea prevederilor respective a fost suspendată temporar, într-o perioadă anterioară.
Această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauză care împiedică, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 într-un recurs în interesul legii privind plata primelor de concediu: " Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a distinge următoarele perioade în legătură cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 21 aprilie 2003 ( data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003) la 23 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004) - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la 1 ianuarie 2007 - drepturile salariaților de a primi sumele respective au fost suspendate, conform art.44 din nr.OUG 92/2004;
- de la 1 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art.29 din Legea nr.188/1999, conform art. XIII din Legea nr.251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada 23 noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2007 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă ( art.44 din nr.OUG92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art.XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă care prevede: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silită". 3 al articolului stipulează: " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, apreciază că sunt incidente în cauză disp.art.13 lit.a) din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio".
Trebuie arătat și faptul că norma legală de suspendare ( art.44 din nr.OUG53 din Constituția României care prevede că: (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost restrânse în mod abuziv, fără justificare și contrar principiilor specifice unor societăți democratice, așa cum au fost statuate la art.53 din Constituție.
Dispozițiile art.38 din Legea nr.53/2000 - Codul Muncii ( lege organică) prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită prin nulitate.
Astfel, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă ( în sensul său larg), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
Toate aceste aspecte au fost corect analizate de către instanța de fond, care a pronunțat în aceste condiții o sentință legală și temeinică.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate de natură a fi luate în discuție și din oficiu în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat și va obliga recurenta în temeiul art.274 Cod procedură civilă la plata cheltuieli de judecată către intimată conform dovezilor de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE B, cu sediul în B,-, jud. împotriva sentinței nr. 312 din 23octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurenta CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE B la plata sumei de 4 000 lei cheltuieli de judecată către intimatul SINDICATUL CASEI DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red./17.03.2009
Tehnored./2ex./18.03.2009
Fond -
MOTIVARE OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu opinia membrilor completului de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursului, modificare a sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii reclamanților.
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
JUDECĂTOR
- -
Red./04.03.2008
Tehnored./05.03.2009
,
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Vasile Susanu, Dorina Vasile
