Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1227/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - lit. privind funcționarii publici -
- indemnizație dispozitiv -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1227
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul în com.,-, jud. împotriva sentinței nr. 636 din 2 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta intimată Comuna - prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, pentru motivele invocate în scris, modificarea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, depunând la dosar copia sentinței nr. 2918 din 19 aug. 2008 a Tribunalului Suceava, dată într-o cauză similară.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ introdusă la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată la data de 12.03.2009 sub nr. 1830/86/09, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comuna - prin primar, obligarea acesteia la acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând îndemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % lunar, calculată la salariul de bază, începând cu data de 17.04.2007 și până la data de 17.04.2008, proporțional cu timpul lucrat, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare acțiunii, reclamanta a arătat că, prin. MAI nr. 496/28.07.2003 s-a procedat la uniformizarea sistemului de acordare a veniturilor salariale pentru personalul care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, iar potrivit art. 9.2. și 31.1 din ordinul citat, indemnizația de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, că obligația de acordare a indemnizației rezultă și din prevederile art.47 din Legea nr.138/1999, coroborate cu prev. art.13 din aceeași lege.
În opinia reclamantei, prin neacordarea sporului de dispozitiv se încalcă principiul egalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor și discriminărilor.
În dovedire, au depus la dosar înscrisuri.
Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 636 din 2 aprilie 2009, respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut că funcționarii publici au un statut special, reglementat de Legea nr. 188/1999, deoarece între ei și autoritatea publică angajatoare nu există un raport de muncă, ci un raport de serviciu, această particularitate implicând și faptul că aceștia sunt remunerați în conformitate cu dispozițiile imperative ale legislației în vigoare, fără a avea posibilitatea de a negocia indemnizația și sporurile pe care le primesc.
A apreciat instanța de fond că, exprimându-și consimțământul pentru numirea în funcțiile pe care le ocupă, funcționarii publici au acceptat să respecte obligațiile ce decurg din acest statut, precum și faptul că libertatea contractuală este în cazul lor suplinită de legiuitor, în majoritatea situațiilor.
S-a mai reținut că, potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar alin. 2 din același articol stipulează că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Conform art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată, dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Or, prev. Legii nr. 138/1999, invocate ca temei de drept prin cererea de chemare în judecată, nu li se aplică funcționarilor publici, ele privind strict categoriile profesionale enumerate în art. 1 din acest act normativ.
De asemenea, s-a reținut că, Ordinul MAI nr. 496/2003 de care se prevalează reclamanta a fost emis în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor și privește salarizarea personalului militar și civil ce face parte din acest minister, iar mențiunea referitoare la personalul civil din domeniul administrației publice nu poate fi interpretată decât în sensul stabilit prin art. 31 din ordin, neputând fi extinse efectele ordinului și asupra personalului civil din alte instituții, care fac parte din administrația publică locală, pentru care ministrul de interne nu are competența a emite reglementări normative.
În fine, a constatat prima instanță că refuzul pârâtei de a acorda indemnizația de dispozitiv nu constituie discriminare, deoarece principiul egalității consacrat de art. 16 din Constituție presupune identitate de tratament pentru subiecții de drept aflați în situații similare.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, apreciind că instanța de fond a dat o aplicare greșită disp. pct. 9.2 și 31 din. MAI nr. 496/2003.
Susține recurenta că acest ordin a urmărit înlăturarea discriminărilor în ceea ce privește drepturile salariale ale persoanelor aflate în subordinea ministerului, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial al personalului din cadrul aceluiași minister, astfel încât în rândul celor care beneficiază de aceste drepturi salariale să fie inclus și personalul civil din administrația publică locală.
Analizând recursul declarat de reclamantă, în raport de motivele invocate, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Legea nr. 138/1999 republicată, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevede plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizație de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prevederile acestui act normativ se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii - 1999 - privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerului Apărării Naționale, și Ministerului Justiției, așa cum prevede expres art.3 din Legea nr.138/1999.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări în sensul că a devenit Ministerul Internelor și Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context, a fost emis. nr. 496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt însă strict enumerate.
Deși au fost invocate și prevederile art. 9.2 din ordin, potrivit cărora "indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice" și s-a reținut că legiuitorul nu a făcut distincție între nivelele administrației publice și nici între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice, Curtea observă că un act normativ de punere în aplicare a unei legi, cum este și Ordinul nr. 496/2003, nu poate extinde sfera de aplicare a legii pe care este chemat să o aplice, principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative consacrat de dispozițiile art.4 din Legea nr.24/2000 excluzând fără echivoc această posibilitate.
Rezultă cu claritate din cuprinsul art.2,3 din Legea nr.138/1999 că sporul de dispozitiv este o remunerație specială întemeiată pe specificul raporturilor de muncă ale angajaților din instituțiile enumerate la art.1.
Pentru considerentele învederate, văzând și dispozițiile art.312 alin. 1 Cod proc. civilă,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul în com.,-, jud. împotriva sentinței nr. 636 din 2 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Sas Remus
