Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1237/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1237
Ședința publică de la 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Alina Răescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței nr.456 din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, lipsind intimații reclamanți, -., și intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANAȚELOR ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 c Cod Penal și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimații reclamanți nu au depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.456 din 04 martie 2008, Tribunalul Gorja admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a admis acțiunea reclamanților, -., și s-a dispus reîncadrarea acestora pe funcțiile corespunzătoare.
Au fost obligați pârâții MEF și DGFP G la plata drepturilor restante calculate de la data pronunțării efective actualizate la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, urmare a aplicării criteriilor pentru reîncadrarea în funcția publică, reclamanții la data de 15.07.2003 au obținut punctaje peste 7 puncte, conform fișelor individuale, susținând că reîncadrarea nu s-a făcut în mod corespunzător, fiind astfel prejudiciați și din punct de vedere salarial, reîncadrarea făcându-se în baza Legii 161/2003 și ale Ordinului 218/2003, emis de Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
S-a avut în vedere la pronunțarea sentinței că potrivit rt.4 alin.1 lit.a, pentru reîncadrarea în gradul profesional "superior", funcționarul public trebuie să obțină minim 7 puncte, în speță petiționarul obținând 8,65 puncte.
Potrivit art.5 din Ordinul 218/2003, reîncadrarea funcționarilor publici se face în ordinea punctajelor obținute în condițiile art.3 și 4, iar în situația în care numărul funcționarilor publici care au obținut punctajele minime prevăzute pentru reîncadrare este mai mare decât numărul funcțiilor publice stabilite și avizate pentru gradele profesionale.
S- reținut că potrivit Legii 161/2003, autoritățile și instituțiile publice în cadrul cărora funcționează funcționarii publici au obligația dae fectua reîncadrarea acestora pe posturi, în acest sens ANFP a emis Ordinul 218/2003.
Pe baza criteriilor stabilite prin acesta, reclamanții au obținut punctajele corespunzătoare, reținându-se vechimea în funcția de specialitate.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În susținerea cererii de recurs, recurenta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a intimaților reclamanți, arătând că la data de 15.07.2003, în urma finalizării procedurilor de reîncadrare în noua funcție publică, conform Legii nr.161/2003, art.XVI alin.1 lit.c și a Ordinului ANFP nr.218/2003 le-a fost acordat reclamanților gradul profesional pe funcțiile corespunzătoare punctajelor obținute, cu mențiunea drepturilor profesionale stabilite conform OUG nr.192/2002, iar prin adresa nr. 47838/5.10.2007, emisă în baza deciziei nr.69/2003 a DGFP G, li s-a comunicat acestora noua funcție de care au luat cunoștință sub semnătură.
S-a mai susținut că data de la care se calculează termenul de prescripție este data luării la cunoștință despre existența actului administrativ contestat.
Recurenta a mai arătat că formularea unei adrese în cursul anului 2007, din partea intimaților reclamanți către DGFP G, referitoare la modul cum a fost reîncadrat în anul 2003 nu reprezintă decât o încercare a acestuia de a fi repus în termenul de a contesta reîncadrarea.
Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată, întrucât reîncadrarea reclamanților s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.6 alin.3 din OG nr.92/2005 și ale OUG nr.82/2004.
Examinând sentința recurată, prin prisma excepției invocate, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
În fapt, prin acțiunea introductivă reclamanții au contestat reîncadrarea în funcția publică de execuție, aceea de inspector asistent clasa I, ce a fost efectuată la data de 15.07.2003, în baza Deciziei nr.69/2003, emisă de către DGFP
În speță, actul administrativ atacat - respectiv decizia de reîncadrare nr.69/2003 - este un act administrativ cu caracter individual, astfel încât îi sunt aplicabile termenele stabilite prin art.11 alin. (1) și (2) din legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv termenul de 6 luni care reprezintă regula, cu excepția reglementată în alin.(2) al aceluiași articol, când pentru motive temeinice, care urmează a fi analizate de instanță în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.1, dar numai târziu de un an de la data emiterii actului.
În raport de prevederile art.11 alin.1 și 2 din Legea contenciosului administrativ, acțiunea introdusă de reclamant la data de 05.10.2007 este formulată cu mult peste termenul de 6 luni, așa încât acțiunea este prescrisă.
Pentru considerentele anterior expuse, Curtea apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune ce a fost invocată de către recurentă este întemeiată.
Întrucât excepția prescripției este o excepție dirimantă și absolută, aceasta face de prisos analizarea celorlalte motive de fiind invocate în cuprinsul cererii de recurs.
Față de cele arătate, urmează ca în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă să fie admis prezentul recurs.
Pe cale de consecință, se va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței nr.456 din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/03.07.2008
Jud.fond:
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Alina Răescu
