Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 125/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 125
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2064 din 15.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații- reclamanți, -, A, A, și intimații-pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează că recursul se află la primul termen de judecată iar recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2064 din 15 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a respins excepția lipsei calității procesuale invocată de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin Direcția Generală a Finantelor Publice
S- actiunea reclamantilor -, -, -, -, A, -, A, -, - împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative- B și a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B.
Pârâții și chematul în garanție au fost obligați - în limita competenței legale - să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2005 - 2006 astfel: - 4.298 lei, -2755 lei, - 2080, - 2000 lei, - 1925 lei, 4001 lei, - 1014 lei, A 1950 lei, - - 1474 lei, A 1020 lei, 950 lei, - 1887 lei, 2183 lei, 2104 lei, - 2037 lei și - 1992 lei.
Sumele se vor actualiza în raport cu coeficientul de inflație de la data efectuării plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale a chematului în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S -
Excepția este motivată prin aceea că cererile de chemare în garanție formulate în legătură cu raporturile de muncă sunt inadmisibile. Raportul dintre pârâți și chematul în garanție nu este un raport de dreptul muncii, astfel că este nejustificată cererea de chemare în garanție în cadrului raportului dedus prezentei judecăți.
Nu există nici o obligație de garanție față de pârâți, în situația în care aceștia ar fi obligați să plătească drepturile rec1amantului.
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții bine stabilite prin lege și nici una din aceste atribuții nu-l obligă să garanteze sumele la care ar urma să fie obligați pârâții.
Apărarea chematului în garanție nu poate fi primită pentru următoarele argumente:
În conformitate cu art. 60 din Codul d e procedură civilă chemarea în garanție poate fi definită ca fiind acea formă de participare a terților la activitatea judiciară care conferă uneia dintre părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane care ar avea obligația de garanție în ipoteza în care ar pierde procesul.
Ministerul Economiei și Finanțelor se găsește într-o astfel de situație chiar în condiția în care raportul juridic dedus judecății este un raport de dreptul muncii.
Potrivit art. 57 din nr.OG 38/2003 activitatea reclamantului este finanțată de la bugetul de stat, iar în temeiul art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului anual de execuție.
Rolul chematului în garanție este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credit precum și proiectele de rectificare a acestor bugete.
Apoi, în baza dispozițiilor HG. nr. 208/2005, bugetul de stat este gestionat de chematul în garanție. În ipoteza admiterii acțiunii reclamantului, acesta este cel care urmează să vireze pârâtului de rândul 1 sumele necesare efectuării plătii.
În fine, potrivit art. 4 din Legea nr. 500/2002 angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat se face numai În limita creditelor bugetare aprobate.
În temeiul art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/ 30 ianuarie 2003, intrată în vigoare la data de O 1 ianuarie 2004, s-a stabilit în favoarea reclamanților dreptul de a beneficia, la plecarea în concediu de odihnă, de o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu.
Dispozițiile actului normativ de mai sus care reglementează aceste drepturi bănești au fost suspendate succesiv prin legile bugetului.
Art. 38 din Legea nr. 24/2003 are următorul cuprins:
"Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile necunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
Așadar, dreptul la plata primei de vacanță este un drept născut în temeiul legii, este un drept câștigat și nu poate fi anulat de legile bugetului.
De altfel prin acestea, dreptul reclamanților a fost doar suspendat și nu desfiintat.
În altă ordine de idei, Constituția României prevede la art. 53 situațiile în care restrângerea exercițiu lui unor drepturi sau libertăți poate fi dispusă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în interesul legii, referitor la dreptul privind plata primelor de vacanță apreciază că pentru ea un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, reduse la "undum jus", un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, astfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial al cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare. Statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptare în spiritul și litera lor pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea (Decizia nr. XXIII/2005).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului S în numele Ministerului Economiei și Finantelor solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, în sensul respingerii cererii de chemare în garantie a Ministerului Economiei și Finantelor ca inadmisibilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în cauza ce face obiectul dosarului de fată.
Instanta de fond în mod nelegal a admis actiunea reclamantilor, a admis cererea de chemare în garantie a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a obligat pârâtii și chematul în garantie Ministerul Economiei și Finantelor să plătească reclamantilor drepturile salariale, reprezentând prima de vacantă pe anii 2005 - 2006, actualizate cu rata inflatiei calculate de la data nașterii dreptului pretins până la data plătii efective.
În spetă Ministerul Economiei și Finantelor nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă.
După cum am mai arătat și în fata instantei de fond institutia chemării în garantie, așa cum este reglementată de art. 60-63 Cod procedură civilă, reprezintă o formă de participare a terților la activitatea judecătorească ce conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane care ar avea obligatia de garantie sau de despăgubire în ipoteza în care partea responsabilă ar pierde procesul.
În cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garantie întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substantial cât și în privinta normelor procedurale iar raportul dintre pârât și chematul în garantie nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garantie.
În consecintă, între Ministerul Economiei și Finantelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nici o obligatie de garantie, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu a corectat periodic drepturile reclamantilor, nu conferă acestuia nici o garantie legală din partea Ministerului Economiei și Finantelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. A pct. 2 din HG nr. 386/2007 privind organizarea și functionarea Ministerului Economiei și Finantelor,
Ministerul Economiei și Finantelor" elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonantează și se efectuează plăti, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.
Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercitiului bugetar numai prin legi de rectificare cărora Ii se aplică aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale initiale".
Potrivit art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare" ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în conditiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plătii sumelor stabilite prin titluri executorii".
Ministerul Internelor și Reformei Administrative ca ordonator principal de credite, este singura parte obligată în raportul juridic dedus judecătii și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate în actiunea din prezentul dosar, motiv pentru care cererea sa de chemare în garantie este inadmisibilă.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041pr civ și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrative, Curtea reține următoarele:
Apărările formulate pe calea excepției lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,vizând împrejurarea că acesta nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios și astfel de raporturi nu sunt specifice dreptului muncii l de nu pot fi primite întrucât instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unor obligații extracontractuale nu numai în cadrul raporturilor contractuale, în litigiile de dreptul muncii.
Alegațiile chematului în garanție referitoare la lipsa calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, raportat la faptul că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific, raportul dintre pârât și chematul în garanție nefiind unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere, astfel încât între Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există o obligație de garanție nu pot fi primite având în vedere că instituția chematului în garanție nu este una specifică dreptului muncii iar raporturile dintre partea care consideră că poate cădea în pretenții și partea care poate fi obligată în această ipoteză este una de drept comun.
Dispozițiile legale invocate în fundamentarea poziției procesuale a recurentei, respectiv prevederile art 15 din Legea nr 500/2002, vizează alte raporturi și nu sunt incidente în prezenta cauză astfel că nici sub acest recursul recurentei nu poate fi apreciat ca fondat
Susținerile recurentului potrivit cărora actul normativ care a statuat dreptul polițiștilor la acordarea primelor de concediu, OG nr. 38/2003, a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, fără ca anterior acestei date să fi existat prevederi legale care să fi instituit acordarea dreptului solicitat nu sunt confirmate de dispozițiile legale care reglementează materia dedusă judecății.
Dispozițiile legii invocate se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică a polițistului și nu se poate susține cu temei că în cuprinsul acesteia există dispoziții referitoare la primele de concediu astfel că devin aplicabile prevederile art 35 alin 2 Legii nr. 188/1999 în conformitate cu dispozițiile art art. 78 alin 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ și de asemenea Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dispozițiilor art 312 pr civ va respinge recursurile declarate de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr. 2064 din 15.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr. 2064 din 15.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
plecat din instanță
semnează prim grefier
Red./
2 ex./22.02.2008
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
