Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1270/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 1270/CA/2009
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 3: Marieta
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții:, G, -, C, a, -, G, -, -, -, G, -, G, - și împotriva sentinței nr. 865/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul ales al recurenților, avocat, lipsă fiind recurenții și intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 14 octombrie 2009.
Reprezentantul recurenților arată că nu mai are cereri de formulat împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru motivele expuse prin cererea de recurs. Cu cheltuieli de judecată conform facturilor și chitanțelor pe care le depune la dosar.
În susținerea recursului, reiterează motivele formulate în scris, arătând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a art.3 alin.1 teza 1 din Decretul nr. 167/1958 admițând în mod greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece aplicarea prevederilor art. 31 din 188/1999 a fost suspendată prin Legea 164/2004 pentru aprobarea OUG 123/2003, suspendare care a fost dispusă și prin OG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006 și modificată prin Legea 215/2006, arătând că aceste drepturi salariale nu au mai fost acordate. Astfel, în perioada 01.01.2004-03.02.2006 dreptul material la acțiune a fost suspendat, de unde rezultă că nu a intervenit prescripția extinctivă pentru această perioadă, astfel că excepția trebuia respinsă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara -Secția Comercială și Contencios Administrativ sub dosar nr-, reclamanții, G, -, C, a, -, G, -, -, -, G, -, G, - și au chemat în judecată pârâta Autoritatea de Sănătate Publică a Județului H solicitând prin sentința ce se va pronunța:
- obligarea pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pe perioada 01.01.2004 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că sunt funcționari publici la autoritatea publică pârâtă, calitate în care au dreptul conform prevederilor art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și gradului, însă pârâta refuză aplicarea acestor prevederi legale, invocând diferite motive.
În drept au invocat Legea nr.188/1999, Legea nr.53/2003, Legea nr.554/2004.
Prin sentința nr. 865/CA/2009 Tribunalul Hunedoaraa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază pe perioada 1.01.2004-3.02.2006 și a respins acțiunea reclamanților.
În considerentele sentinței s-a reținut că, deși începând cu anul 2004 în art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 s-a prevăzut ca o componentă a salariului, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturile solicitate nu pot fi acordate fără ca în prealabil să se reglementeze diferențiat în funcție de natura lor, cuantumul și criteriul de acordare, instanța neavând competența să creeze drepturi, acest atribut aparținând numai puterii legislative, astfel că în lipsa acestor criterii, acțiunea apare ca prematură.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță a interpretat greșit prevederile legale, respingând acțiunea ca prematură, dreptul reclamanților la aceste sporuri fiind stabilit de normele existente în vigoare, astfel că acest drept există și singura problemă pusă în discuție este legată doar de cuantificarea dreptului și atât timp cât angajatorul nu le cuantifică, această posibilitate rămânând la latitudinea reclamanților.
Reclamanții mai arată că aceste dispoziții ale legii privind statutul funcționarilor publici în măsura în care sunt incomplete, ele trebuie întregite cu dispozițiile dreptului comun, așa cum prevede art.295 alin.2 din Codul muncii și art.117 din Legea nr.188/1999, astfel că în cauză este aplicabil și principiul negocierii acestor condiții și modalități de acordare a drepturilor, mai puțin dreptul în sine a cărui interdicție este prevăzută de art.157 alin.2 din Legea nr.53/2003, iar în afară de acestea reclamanta se află în prezența unei discriminări prin restrângerea și neacordarea unor drepturi prevăzute de legislația muncii, drepturi recunoscute doar unor funcționari din cadrul instituției pârâte.
Recursul a fost motivat în drept în conformitate cu disp.art. 304 pct.9, art. 304 indi.1 Cod procedură civilă, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 20 din Constituția României, art. 40 alin.2 lit.c și art. 155 din Codul muncii, art.9 din Contractul colectiv de muncă, unic la nivel național pe anii 2007-2010, art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul reclamanților în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Analizând cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că instanța de fond a identificat,interpretat și aplicat corect prevederile legale. Astfel, ispozițiile legale invocate și incidente în cauză sunt următoarele:
Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art.29 alin.(1) lit. c) și d), devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007,se prevede:" Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Articolul 29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006 așa cum a reținut instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa modul unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamantul când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanta nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanta nu are o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ. și în concluzie nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamantului astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În ce privește critica reclamantei cu privire la încălcarea art.53 din Constituția României se reține că nici aceasta nu este fondată întrucât așa cum a argumentat instanța de fond în hotărârea atacată drepturile solicitate de reclamant nefiind reglementate sub toate aspectele care conturează conținutul lor concluzia este că reclamanta nu are încă aceste drepturi, nefiind drepturi actuale, acțiunea fiind prematură.
Prin decizia nr. 20/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii stabilind în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În consecință, se constată că sentința primei instanțe este legală, nefiind incidente prevederile art.304/1, art.304 pct.9 Cod pr.civilă și în temeiul art.312 alin. 1.pr.civilă, se va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
Intimata pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, -, C, a, -, G, -, -, -, G, -, G, - și împotriva sentinței nr. 865/CA/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.GC
Dact./ex.4/26 11 2009
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Mariana Claudia Clonța, Marieta
