Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1274/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIE Nr. 1274/CA/2009

Ședința publică de la 11 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș

JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța

JUDECĂTOR 3: Marieta

Grefier

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Cugir, împotriva sentinței nr. 393/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997.

Față de înscrisurile administrate și solicitarea părților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor de față

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Administrația Finanțelor Publice Cugir și Administrația Fondului pentru Mediu solicitând obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 5696 lei, achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și la plata dobânzii legale calculată de la data plății, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a solicitat pârâtelor restituirea taxei speciale, deoarece așa cum este reglementată de art. 214 ind.1 din Legea nr. 343/2006, perceperea acestei taxe contravine în mod flagrant art.90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.

În drept, au fost invocate prevederile art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene.

Acțiunea a fost legal timbrată.

Prin întâmpinarea formulată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru a Orașului Cugir s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât disp. art. 90 din Tratatul CE nu sunt incidente în cauză, taxa contestată fiind plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule ( inclusiv pentru cele produse în România ) indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România iar legislația europeană nu interzice instituirea unei taxe ci, doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al celor care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.

S-au mai invocat și dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008 care reglementează situația sumelor achitate cu titlu de taxă specială în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008.

Și pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât taxa de primă înmatriculare nu a constituit venit la bugetul Fondului pentru Mediu.

Prin sentința administrativă nr. 393/CAF/2009 a Tribunalului Alba a fost admisă acțiunea reclamantului, fiind obligate pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice Cugir să-i restituie suma de 5696 lei reprezentând diferența dintre taxă specială de primă înmatriculare și taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă calculată conform art. 120 alin.2 pr.fiscală de la data de 30.10.2008 și suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind respinsă acțiunea împotriva pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, urmare faptului că dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^ 1 și art. 214 ^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate.

De asemenea, s-a reținut că reclamantul este îndreptățit și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume, iar, aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilirea raporturilor juridice, taxa nefiind încasată în contul pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru aa O rașului Cugir solicitând modificarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.

În motivarea recursului se susține că, în mod greșit, s-a reținut de către prima instanță o discriminare a regimului fiscal, precum și faptul că suma achitată de reclamant nu era datorată potrivit legislației comunitare.

Se mai arată că taxa rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare, se restituie pe baza procedurii stabilite în norme metodologice, în mod greșit fiind obligată la plata dobânzii calculată începând cu data plății taxei.

În drept, art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1.pr.civ, OUG nr. 50/2008.

Recursul este scutit de timbraj.

Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.

Verificând sentința atacată din prisma motivului invocat, raportat și la prevederile art. 304 ind. 1.civ. curtea reține următoarele:

Reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al Comunității Europene pentru care a plătit taxa specială reglementată de art. 2141, 2142din Codul fiscal și s-a adresat pârâtelor solicitând restituirea acelei sume.

Curtea constată că, într-adevăr, așa cum corect s-a reținut de către prima instanță, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.

Astfel, de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituția României: ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.

În condițiile în care în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța de fond a constatat temeinic o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.

Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.

În ceea ce privește susținerea recurentei privind incidența dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008, curtea reține că aceste dispoziții au intrat în vigoare doar la data de 01.07.2008 iar potrivit dispozițiilor art. 15 alin 2 din Constituție legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii ce nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate, instanța de fond interpretând în mod judicios aceste prevederi.

În caz contrar ar fi afectată și stabilitatea raporturilor juridice deoarece la data efectuării achiziției autovehiculului reclamanta a efectuat operațiunea juridică prevăzută de legislația aplicabilă la acel moment, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data achiziției comunitare.

De asemenea, dobânda legală aferentă a fost determinată de către prima instanță prin raportare la procedura reglementată de art. 120 alin.1 și 2 codul d e procedură fiscală, în mod eronat susținându-se de către recurentă obligarea la plata acesteia începând cu data achitării taxei.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate nu subzistă, sentința atacată fiind legală și temeinică, în temeiul art. 312.pr.civ. curtea respinge ca nefondat prezentul recurs.

Pentru aceste motive,
În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele A I în nume propriu și pentru Cugir împotriva sentinței nr. 393/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 11 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

Red.

Dact./ex.4/2.12.2009

Jud.fond.

Președinte:Gabriela Costinaș
Judecători:Gabriela Costinaș, Mariana Claudia Clonța, Marieta

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1274/2009. Curtea de Apel Alba Iulia