Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1275/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1275/2009
Ședința publică din data de 06 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N în numele MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 840/CA din 16.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, DIRECȚIA DE INFORMAȚII ȘI PROTECȚIE INTERNĂ B și C având ca obiect având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - spor fidelitate.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 840 din 16 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a BC.O C excepție ridicată de pârâta de rând 2 Direcția de Informații și Protecție Internă B ca neîntemeiată.
S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în B împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția de Informații și Protecție Internă B cu sediul în mun.B,str. - nr. 2-4 sectorul 5 și O
Pârâții au fost obligați, în solidar, să plătească reclamantului suma de 833 lei reprezentând spor de fidelitate de până la 20 % începând cu 15.08.2005 până la 3l.l2.2005, prin Inspectoratul de Poliție al Județului C, sumă actualizate la zi.
S-a admis ca întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B-N și a obligat chematul în garanție să vireze pârâtului de ordin l sumele reprezentând spor de fidelitate stabilit în favoarea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.6 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. Ordonanța a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004 (art.60 din nr.OG38/2003).
În aplicarea ordonanței a fost emis Ordinul nr.132/2004 al Ministerului Administrației și Internelor, care în art.5.1 detaliază tranșele de vechime ale beneficiarilor sporului de fidelitate, precum și procentele acestui spor calculate în raport de salariul de bază.
Conform art.2 alin.1 din nr.OUG118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor, în anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art.6 din nr.OG38/2003, și astfel, acordarea sporului de fidelitate, născut din lege, a fost suspendată temporar, respectiv pe perioada 15.08.2005 - 31.12.2005.
Potrivit art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prin urmare, suspendarea acordării sporului de fidelitate nu echivalează cu înlăturarea dreptului la sporul de fidelitate, ci are ca efect doar suspendarea exercițiului acestui drept în anul 2005, astfel ca reclamantul, în calitate de polițist, este îndreptățit să pretindă plata sporului de fidelitate pentru perioada 15.08.2005 - 31.12.2005, actualizat cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N în numele Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor arătând că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea reclamantului, a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a obligat chematul în garanție să avanseze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare reprezentând sporul de fidelitate aferent perioadei 01.01.2005 - 31.12.2005. Însă așa cum este reglementată de art.60-63.pr.civ. instituția chemării în garanție, aceasta reprezintă acea formă de participare a terților la activitatea juridică care conferă uneia dintre părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul deci această instituție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire care nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor.
În concluzie apreciază că între MIRA și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor nu există o obligație dintre cele prevăzute de art.60-63.pr.civ. mai ales că MIRA are obligații legale proprii de a cuprinde în proiectele de buget ce le întocmește plata drepturilor salariale ale angajaților săi, cu alte cuvinte între pârâtul MIRA și chematul în garanție nu există nici o obligație de dezdăunare.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele motive:
în garanție reprezintă mijlocul procesual de satisface a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plată față de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemării în garanție, dimpotrivă, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999 cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevăd că dispozițiile acelor legi se completează cu reglementările de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul ce decurge din disp. Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice:" În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;"iar potrivit art.3 alin.1 lit.a pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:
"Art. 3
(1) În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții:
în domeniul finanțelor publice:
2. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în măsură să propună și apoi să dispună asupra plăților stabilite în favoarea reclamanților, dobândind astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Apărările întemeiate pe disp. art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 nu prezintă relevanță.
Sumele stabilite în favoarea reclamanților, deși datorate, nu au fost prevăzute în bugetul pârâtului
Nici acțiunea introductivă și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiză în vederea stabilirii răspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerută de recurent ar excede limitelor investirii instanței.
În mod corect s-a constatat că recurentul fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită pe prev. art. 60 și urm. pr.civ.
Este greșit raționamentul indus de recurent conform căruia cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamantei care este funcționar public.
Pe de altă parte, realizarea dreptului solicitat de reclamant presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005.
Constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțată de către instanța de fond, Curtea urmează a respinge recursul formulat de B-N în numele Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 840/CA din 16.09.2008,pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
2 ex./8.04.2009
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
