Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1284/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu privind funcț. publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1284
Ședința publică 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarat de reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici - Grupa Sindicală DGFP, cu sediul în mun. S,-, jud. S, și de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în mun. B,- - în calitate de mandatara a DGFP S și a Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 215 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța având în vedere că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După strigarea cauzei, s-a prezentat în instanță consilier juridic pentru reclamanți, care a solicitat admiterea recursului declarat, arătând că părțile sunt funcționari publici și a solicitat mânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr. 8344/86 la data de 09.12.2008, reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici - Grupa Sindicală P S - prin lider de sindicat a chemat în judecată pe pârâta DGFP S pentru a se dispune acordarea drepturilor bănești cu titlu de indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază - lunar, proporțional cu timpul de muncă lucrat, începând cu data de 01.12.2005 până la data pronunțării sentinței, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arătat următoarele:
În fapt temeiul acțiunii în numele tuturor membrilor din Sindicatul Național al Funcționarilor Publici - Grupa Sindicală DGFP S nominalizați prin tabelul anexat are la baza pe de o parte principiul nediscriminării nefiind făcuta nici o distincție între funcționarii publici și persoane contractuale întrucât toți sunt membri sindicali ce își desfășoară activitatea în cadrul aceleași instituții, în care prin specificul ei, rezulta inerent și firesc, noțiunea de dispozitiv.
Ceea ce presupune faptul ca funcționari publici și persoane contractuale, trebuie sa aibă disponibilitate, sa fie pregătiți sa intervină, să dea curs în orice moment, în orice zi a săptămânii, la solicitarea conducătorului unității sau instituției publice, pentru rezolvarea problemelor cu caracter de urgenta pe care le implica administrația publica, care presupune practic disponibilitatea totala a acestor funcționari publici și persoane contractuale de a participa, dincolo de durata normală programului de lucru, la activități ale administrației publice care au caracter de necesitate, urgenta, extraordinar și pentru serviciul de permanenta pe care îl asigura în interes public.
Considerentul acțiunii îl reprezintă prevederile art. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 și art. 13 din Legea nr. 138/1999, prin care s-a procedat la uniformizarea sistemului de acordare a drepturilor salariale pentru personalul care își desfășoară activitatea sub autoritatea iar potrivit art. 9.2 "indemnizația se acorda și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice " raportat la art. 13 din Legea nr. 138/1999 care nu face și nu distinge între funcționarii publici și persoane contractuale ai nici unei instituții din administrația publica.
De acordarea, acestei indemnizații beneficiind majoritatea funcționarilor publici și personalul contractual din instituțiile publice și locale încă din anul 2005 de pe teritoriul României, ori prin hotărâri ale puterii locale (consiliu local, judetean ) ori pe calea instanțelor de judecata.
In al doilea rând prin ordinul anterior menționat, consideră reclamantul că s-a urmărit ca, pe de o parte personalului să poată beneficia de indemnizația de dispozitiv, sa fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea in administrația publica, prin aceasta măsura fiind urmărita în opinia sa, înlăturarea discrepantelor in ceea ce privește drepturile de natura salariala aferent personalului ce își desfășoară activitatea în administrația publica, cat și înlăturarea discriminării între categoriile de funcționari publici și personal contractual ce își desfășoară activitatea în instituții publice și locale și aplicarea unui tratament egal în material drepturilor salariale.
Se mai arată că a nu beneficia și funcționarii și personalului contractual din cadrul DGFPS nu se justifică nici moral nici legal, deoarece în egală măsură au același statut reglementat de Legea nr. 188/1999 pentru funcționarii publici și Legea nr. 53/2003 pentru personalul contractual, au salarizarea prevăzută în dispozițiile legale.
Precizează că principiile de drept reprezintă reguli fundamentale deoarece ele reflectă ceea ce este esențial și hotărâtor în sistemul dreptului respectiv, și ar trebui să se aplice în mod unitar și cu urmărirea consecventă a aplicării acestora și nu discreționar și discriminator, iar principiul nediscriminării se aplică tuturor relațiilor juridice care pot fi statornicite în cadrul teritoriului comunitar în virtutea locului unde au fost convenite sau a locului unde își produc efectele.
La data de 21.01.2009 s-a depus prin corespondență cerere de intervenție de către, și aceștia achiesând la motivele invocate prin acțiune de către Sindicat.
La termenul de judecată din data de 22.01.2009 s-a depus prin corespondență cerere de intervenție în interes propriu de către numiții, și .
Pârâții legal citați au depus la dosar întâmpinare în temeiul dispozițiilor art. 118 cod procedură civilă, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului și a intervenienților motivat de faptul că nu sunt întrunite condițiile pentru obligarea Ministerului Finanțelor Publice și DGFPS la calculul și plata sporurilor solicitate, iar drepturile salariale și celelalte drepturi ale funcționarilor publici sunt strict reglementate de prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, de OG nr. 2/2006 și de OG nr. 6/2007 cu modificările și completările ulterioare.
La data de 21.01.2009 s-a formulat cerere de intervenție de către numiții, și achiesând la motivele redactate de reclamant.
Tot la data de 21.01.2009 s-a formulat cerere de intervenție de numiții, -,care la data de 09.02.2009 au arătat că nu-și însușesc cererea de intervenție în interes propriu.
Prin sentința nr. 215 din 10 februarie 2009, tribunalul a respins acțiunea principală formulată de reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici- Grupa Sindicală DGFPS - prin lider de sindicat, - în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și MINSITERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B --, admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de, și și a obligat pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și Ministerul Finanțelor Publice să acorde și să plătească intervenienților drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar calculat la salariul de bază, începând cu data de 01.12.2005 - până la data de 10.02.2009 - data pronunțării hotărârii, proporțional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
S-a luat act că intervenienții, -, nu-și însușesc cererea de intervenție în interes propriu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de conducere și gradații, respectiv din salariul de bază, iar conform art.1 din Legea nr.138/1999, dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
In temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr.496/28.07.2003, prin care a fost completat Ordinul MAI nr.275/2002, în sensul introducerii pct.9.2 având conținutul "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Instanța apreciat că această completare îi vizează și pe intervenienți, care își desfășoară activitatea ca personal civil în sensul dat de art.31 pct.1 din Ordinul MAI 275/2002, în cadrul DGFPS, având calitatea de funcționari publici.
Este evident că prin Ordinul nr.496/28.07.2003 Ministerul Administrației și Internelor a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit prin Legea nr.138/1999) să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Prin această măsură s-a reușit înlăturarea discrepanțelor în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordinea și/sau coordonarea Ministerului Administrației și Internelor, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Față de aceste considerente instanța admis cererea de intervenție, iar cu privire la cererea principală a respins- motivat de faptul că membrii de sindicat nu au făcut dovada că sunt angajații pârâtei DGFPS, și a luat act și de faptul că, -, nu-și însușesc cererea de intervenție în interes propriu.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici Grupa Sindicală DGFP și DGFP B - în calitate de mandatară a DGFP S și a MFP B
În recursul declarat reclamantul arătat, în esență, că instanța de fond a pronunțat față de cererea principală o sentință nelegală și netemeinică, în primul rând prin faptul că este lipsită de orice motivare, instanța de fond reținând doar faptul că " membrii de sindicat nu au făcut dovada că sunt angajați ai DGFP " De asemenea, a arătat că soluția instanței de fond este pe de altă parte discriminatorie, încălcând concomitent atât principiile Constituționale cât și art. 20- 21 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale amendată de art. 1 din protocolul nr. 12 la Convenție - Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, cât timp recunoaște acest drept intervenienților în nume propriu în cauză - funcționari publici în aceeași instituție, dar nu și celor care au promovat această acțiune pe cale principală, cu atât mai mult cu cât hotărâre judecătorească are caracterul unei soluții legale cu efecte față de părți. A mai arătat că instanța de fond nu aplicat dispozițiile art. 129 alin. 5 cod pr. civilă ce prevede prin conținutul său că instanța trebuie să-și exercite rolul activ - judecătorii fiind datori să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a descoperii adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, ei vor da părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.
Prin recursul declarat, DGFP B - în calitate de mandatară a DGFP S, și a MFP Baa rătat, în esență, că instanța de fond a încălcat formele procedurale prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că atât reclamantul cât și intervenienții au înțeles să se judece în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, astfel încât se impunea citarea în cauză a acestei instituții.
Pe fondul cauzei, a arătat că nu sunt întrunite condițiile pentru obligarea pârâților la calculul și plata sporurilor solicitate, în condițiile în care drepturile salariale și celelalte drepturi ale funcționarilor publici sunt strict reglementate de prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, de OG nr. 6/2007 și de OG nr. 6/2007 cu modificările și completările ulterioare, indemnizația de dispozitiv nefiind prevăzută în actele normative menționate.
Analizând actele dosarului sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, pentru considerentele ce se vor arăta.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către DGFP B - în calitate de mandatară a DGFP S și MFP B, în sensul că prima instanță a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 105 al. 2 Cod procedură civilă, întrucât la termenul de judecată din data de 10.02.2009 - data pronunțării hotărârii recurate, procedura de citare cu Ministerul Finanțelor Publice nu era îndeplinită, Curtea constată că acest motiv este neîntemeiat, întrucât la fila 50 dosar fond se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu Ministerul Finanțelor Publice, pentru termenul de judecată din data de 10.02.2009, când au avut loc dezbaterile cauzei în fond.
Curtea constată însă că prima instanță nu a manifestat rol activ în soluționarea cauzei, respingând acțiunea principală formulată de reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici - Grupa Sindicală DGFPS - prin lider de sindicat, cu motivarea că membrii de sindicat nu au făcut dovada că sunt angajații pârâtei
Potrivit disp. art. 129 al. 2 Cod procedură civilă, "Judecătorul va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces și va stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluționarea amiabilă a cauzei".
Prin urmare, în baza rolului activ impus de art. 129 al. 2 Cod procedură civilă, prima instanță avea obligația de a pune în vedere reclamantului să facă dovada faptului că membrii de sindicat sunt angajați ai Direcția Generale a Finanțelor Publice a Județului
Cum prima instanță a soluționat cauza fără a fi solicitat reclamantului să facă dovada faptului că membrii de sindicat sunt angajați ai Direcția Generale a Finanțelor Publice a Județului S, Curtea constată că aceasta echivalează cu necercetarea fondului cauzei, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate împotriva sentinței nr. 215/10.02.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici - Grupa Sindicală DGFP, cu sediul în mun. S,-, jud. S, și de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în mun. B,- - în calitate de mandatara a DGFP S și a Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 215 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. președ. complet aflat în
CO, semnează președ.
instanței
Red.
Jud. fond.
Tehnored.
Ex. 2/13.07.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Nastasi Dorina
