Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1283/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcționari publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1283
Ședința publică 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în B, str. - nr. 6, jud. B și de pârâtul Consiliul Județean, cu sediul în B,str. - - nr. 1-3,împotriva sentinței nr. 386 din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal(dosar nr-).
La apelul nominal au răspuns reclamanta recurentă asistată de avocat și avocat pentru pârâtul recurent Consiliul județean
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, învederându-se că reclamanta recurentă a depus la dosar întâmpinare, un exemplar din aceasta fiind înmânată apărătorului pârâtului recurent.
Avocat pentru pârâtul recurent, față de acțiunea promovată de reclamanta recurentă pe rolul Tribunalului Botoșani, în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate și Colegiul Medicilor B pentru anularea procesului verbal și raportului de control prin care a fost invalidată foaia de observație și anulate certificatele medicale ale reclamantei (dovada promovării acestei acțiuni fiind anexată la întâmpinare), a solicitat suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea acestui dosar.
Avocat pentru reclamanta recurentă arată că se opune cererii de suspendare judecății cauzei, arătând că motivele pentru care au fost anulate certificatele medicale nu au legătură cu incapacitatea temporară de muncă a reclamantei. A mai arătat că, dat fiind obiectul prezentei cauze - litigiu privind funcționarii publici - instanța trebuie să judece cauza cu celeritate.
Instanța respinge cererea de suspendare a judecății cauzei și constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamanta recurentă a solicitat admiterea recursului, în sensul obligării pârâtei la plata daunelor morale, arătând că prima instanță a respins acest capăt de cerere, reținând că deși există un prejudiciu de imagine, acesta a fost produs ca urmare campaniei de presă efectuată de către jurnaliști.
Precizează că potrivit art. 1 al. 3 din Constituția României, art. 39 din Codul Muncii, prevederilor art. 24 lit. a din Carta Socială Europeană, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenești, demnitatea în muncă sunt valori supreme și trebuie respectate, demnitatea în muncă fiind lezată atunci când persoana este pusă în situații degradante, fiindu-i lezată onoarea și reputația.
Mai arată că imediat după alegeri, reclamanta a fost chemată de Președintele Consiliului Județean pentru a-și da demisia, altfel va avea de suferit, luni de zile aceasta figurând pe paginile ziarelor locale, deși nu se formulase încă plângere penală împotriva acesteia, fiind astfel lezată demnitatea în muncă a reclamantei.
Aceste daune morale sunt justificate întrucât prejudiciul de imagine suferit s-a datorat interviurilor Președintelui Consiliului Județean date în presa locală, acesta făcând declarații care i-au produs traume: că acționat în interesul unor firme, în dauna intereselor cetățenilor; că a încheiat contracte preferențiale; că și-a bătut joc de banii publici, etc.
A mai arătat că deși există o hotărâre de reintegrare a reclamantei pe postul avut, președintele consiliului județean refuză să o reintegreze, organizând concurs pentru ocuparea postului.
Cu privire la recursul declarat de pârât, solicită respingerea acestui ca nefondat, arătând că anularea actelor medicale - la cererea președintelui consiliului județean, nu înlătură starea de incapacitate temporară de muncă a reclamantei.
La data de 26 noiembrie 2008, reclamanta simțindu-se rău s-a prezentat la medicul de familie care i-a prescris să efectueze un set de analize. A doua zi, în jurul orelor 10, i s-a făcut rău, fiind dusă de urgență la spital, anunțând telefonic situația, iar în ședință, vicepreședintele anunțat că este în spital.
Acea anulare a actelor, s-a făcut pentru motive imputabile medicilor și care nu au legătură cu starea pacientei și că în legislația specială nu este prevăzută anularea certificatelor medicale, ceea ce se poate face fiind, fie invalidarea actelor, fie nepunerea în plată.
A mai arătat că s-a făcut dovada că reclamanta informat de îndată autoritatea publică despre faptul că este internată în spital, cu CD-ul cu înregistrarea ședinței Consiliului Județean.
Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 268 alin. 2 din Codul Muncii, arată că acest text este aplicabil, fiind dată nulitatea pentru lipsa din decizie a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării disciplinare.
Referitor la depoziția martorului, aceasta este pe deplin dovedită cu înregistrarea ședinței, însuși martorul Consiliului Județean confirmând aceste susțineri.
Referitor la cererea de suspendare a judecății cauzei în temeiul art. 244 pct. 2 Cod pr. civilă, instanța în mod just respins această cerere de vreme ce rezolvarea excepțiilor invocate referitoare la destituirea din funcție reclamantei nu avea nici o legătură cu faptul că s- dispus începerea urmăririi penale pt. infracțiunea prev. de art. 248 Cod penal. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru pârâtul Consiliul Județean a solicitat admiterea recursului declarat, întemeiat pe art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului cauzei.
Arată că art. 36 din Legea 188/1999 nu este aplicabil în cauză, întrucât acesta trebuie aplicat în corelație cu obținerea cu bună credință a certificatelor medicale, că este de notorietate că atunci când se întrevede pericolul unei destituiri din funcție, scopul obținerii certificatelor medicale este de a atrage nulitatea deciziilor.
Comisia mixtă constituită în temeiul art. 51 alin. 6 din OUG nr. 158/2005 aprobată prin Legea nr. 399/2006 la nivelul Casei de Asigurări de Sănătate B, exercitând controlul asupra modului de acordare a concediilor medicale și de eliberare a certificatelor medicale reclamantei și constatând grave nereguli, a dispus invalidarea internării și a declarat nule certificatele de concedii medicale eliberate reclamantei.
Exercitarea abuzivă a unui drept substanțial, cum ar fi și dreptul la concedii medicale prevăzut de OUG nr. 158/2005 nu este de natură a invalida actului administrativ emis de autoritatea publică, abuzul de drept fiind sancționat cu lipsa de ocrotire a dreptului exercitat abuziv.
A mai arătat că reclamanta se afla în procedura desfășurată în fața comisiei de disciplină, cunoscut toate acuzațiile și a formulat apărări, că a fost informată despre ședința în care se va discuta despre destituirea sa din funcție, iar în ziua anterioară ședinței, a obținut un bilet de trimitere, dar nu a informat Consiliul Județean despre acesta.
Cu un CD se susține că s-a informat despre situația reclamantei, dar dacă se ascultă acest CD, se constată că o voce din public spune că reclamanta ar fi bolnavă, ori în această situație nu se poate susține că plenul Consiliului Județean a fost corect informat de starea reclamantei.
A mai arătat că HG nr. 1344/2007, adoptată în temeiul art. 79 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 face parte din legislația specifică funcției publice, astfel încât în conformitate cu disp. art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevederile art. 268 alin. 2 din Codul Muncii sunt inaplicabile funcționarilor publici.
Cu privire la depoziția martorului, arată că există o întreaga documentație care dovedește legăturile dintre acesta și reclamantă.
Cu privire la recursul reclamantei, solicită respingerea acestui ca nefondat, arătând că nu pot fi acordate daune morale, întrucât nu s-a făcut dovada că soluția adoptată de consiliul județean este netemeinică, că nici un element ce a determinat eliberarea din funcție nu fost examinat pe fond. A mai arătat că nu există nici culpa președintelui Consiliului Județean cu privire la ceea ce a scris presa. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică av., arată că biletul de trimitere nu este un act care să ateste capacitatea de muncă și că reclamanta nu era obligată să prezinte biletul de trimitere angajatorului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursulrilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani la data de 11.12.2008 sub nr-, reclamanta a contestat Hotărârea nr. 145 /27.11.2008 emisă de Consiliul Județean B prin care a fost destituită din funcția publică de director executiv al B ca sancțiune disciplinară începând cu data de 30.11.2008 și în consecință a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se constatate nulitatea hotărârii contestate;
- să se dispună reintegrarea în funcția avută;
- obligarea pârâtului la plata despăgubirilor salariale actualizate la zi în
raport de rata inflației;
- obligarea pârâtului la plata sume de 40.000 lei daune morale ca urmare a prejudiciilor de imagine create prin declanșarea procedurii de certare disciplinară și prin defăimarea în presă;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată că hotărârea atacată a fost emisă în timp ce se afla în incapacitate temporară de muncă, comunicarea hotărârii s -a făcut la data de 02.12.2008, în timp ce destituirea din funcție s -a făcut cu data de 30.11.2008 astfel că s -au încălcat prevederile art. 268 alin. 3 din Codul Muncii și ale art. 101 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora decizia se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și își produce efectele de la data comunicării.
De asemenea, hotărârea contestată este lovită de nulitate deoarece nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturare apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, iar temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea a fost greșit reținut.
Cu referire la acest motiv de nulitate reclamanta a făcut o largă dezvoltare prin care se apără față de abaterile constatate prin hotărârea atacată.
În dovedire, reclamanta a depus documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate precum și înscrisuri în dovedirea unei situații de fapt contrare față de cea avută în vedere la aplicarea sancțiunii disciplinare de către pârâtă.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care se solicită respingerea acțiunii răspunzând la fiecare motiv invocat de reclamantă.
Astfel, în ce privește incapacitatea de boală pretinsă de reclamantă se arată că incidența dispoziției prev. de art. 36 din Legea nr. 188/1999 este înlăturată în situația în care la momentul luării măsurii autoritatea publică nu a cunoscut despre existența unui asemenea caz.
Or, reclamanta a informat despre existența stării de incapacitate temporară de muncă după emiterea hotărârii contestate, respectiv la data de 02.12.2008.
La data de 27.11.2008 când a avut loc ședința Consiliului Județean, reclamanta a fost prezentă la serviciu, nu a informat despre existența actului medical, în baza căruia urma să se interneze iar ședința a început la ora 10, în timp ce din actele medicale rezultă că reclamanta s -a prezentat la spital la data de 27.11.2008, ora 11, 00.
În ceea ce privește încălcarea art. 101 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind comunicarea actului administrativ de destituire se arată că nu este un motiv de nulitate ci doar de modificare a datei destituirii.
Se mai arată că actul administrativ de sancționare trebuie să cuprindă elementele prev. de art. 50 alin. 3 din nr.HG 1344/2007 iar printre acestea nu se regăsesc și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare.
Pe fondul cauzei, se arată că faptele comise de reclamantă descrise în raportul Comisiei de disciplină și în motivarea Hotărârii Consiliului Județean se încadrează în cele prev. de art. 77 alin. 2 lit. b și j din Legea nr. 188/1999.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a arătat că autoritatea publică a fost informată despre faptul că era internată în spital la data adoptării hotărârii contestate.
A mai arătat că nu a invocat nulitatea acestei hotărâri pentru încălcarea prev. art. 101 alin. 2 din legea nr. 188/1999 și nu sunt aplicabile prevederile art. 50 alin. 3 din nr.HG 13444/2007 ci prevederile art. 268 alin. 2 din Codul Muncii.
La răspunsul la întâmpinare reclamanta a atașat înscrisuri.
La termenul din 19 februarie 2009, reclamanta prin apărător, a solicitat să se discute mai întâi probatoriul pentru dovedirea motivelor de nulitate invocate prin cererea introductivă și a propus proba cu martorii și și proba cu înscrisuri, probe admise și administrate în instanță.
Prezent în instanță, reprezentantul pârâtei, a fost de acord cu această modalitate de administrare a probelor și în apărare a propus proba cu martorii și și proba cu înscrisuri. Și aceste probe au fost admise și administrate, cu excepția probei testimoniale cu martorul, asupra căruia pârâtul a renunțat.
Prin sentința nr. 386 din 19 martie 2009, Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean B; s-a constatat nulitatea Hotărârii nr. 145/27.11.2008 a Consiliului Județean B și dispune reintegrarea reclamantei în funcția publică de director executiv al Direcției Județene de Drumuri și Poduri și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale actualizate în raport cu rata inflației cuvenite reclamantei corespunzător funcției din care a fost destituită.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 40.000 lei daune morale ca nefondată.
A reținut tribunalul că prin Hotărârea nr. 145/27.11.2008 adoptată de Consiliul Județean B s -a dispus destituirea din funcția publică de director executiv al Direcției Județene de Drumuri și Poduri Bar eclamantei. Această hotărâre a fost dată în condițiile art. 91 din Legea nr. 215/2001 care prevăd printre atribuțiile Consiliului Județean și aceea de a numi, a sancționa și a dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu pentru conducătorii instituțiilor și serviciilor publice de interes județean (alin. 2 lit. e).
La Ședința Consiliului Județean în care s - adoptat această hotărâre, reclamanta nu a fost prezentă din cauza stării de sănătate care a impus deplasarea sa la spital.
Despre starea de sănătate a reclamantei și imposibilitatea de a se prezenta la ședință, au fost informate mai multe persoane care au făcut publică această situație, în chiar plenul ședinței și înainte de a se discuta raportul Comisiei de disciplină din cadrul Consiliului Județean Astfel despre starea de sănătate a reclamantei, membrii Consiliului Județean au fost informați de către vicepreședintele acestuia. Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că, reclamanta a anunțat telefonic că îi este rău și se îndreaptă spre Spitalul Județean "" B, situație cunoscută și discutată de mai multe persoane chiar în timpul ședinței. Anunțul vicepreședintelui prin care se anunța lipsa reclamantei de la dezbateri a fost înregistrat, extrasul acestei înregistrări făcând dovada în mod indubitabil că membrii Consiliului Județean cunoșteau imposibilitatea reclamantei de a se prezenta la ședință. Deși pârâtul a susținut că audierea martorului nu s -a făcut cu respectarea art. 192 pct. 4 Cod procedură civilă, această susținere este, întrucât martorul a fost întrebat și a declarat că nu este rudă cu reclamanta, nu are nici un interes în cauză, și nu are nici o legătură cu " Com" SRL De altfel, pârâta deși a depus înscrisuri pentru a dovedi legătura dintre martor și societatea în cauză, din acestea nu rezultă o atare situație. Mai mult, declarația martorului concordă cu celelalte declarații de martori, inclusiv cu declarația martorului (fila 510 dosar) propus de pârât.
Într-o astfel de situație, instanța a apreciat că depoziția acestui martor este obiectivă și nu sunt motive pentru a fi înlăturată.
Cu privire la Hotărârea 145/27.11.2008 reclamanta a invocat două motive de nulitate, care rezumate constau în: încetarea raporturilor de serviciu în timpul incapacității de boală și nerespectarea dispozițiilor privind conținutul actului de destituire, în sensul că nu s -au menționat motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale.
1) Conform art. 36 din Legea nr. 188/1999, în perioada concediilor de boală raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză. Pentru a verifica incidența acestui caz de nulitate, raportarea se va face în funcție de două momente, cel al adoptării actului de destituire și cel al comunicării lui. Hotărârea 145/27.11.2008 a Consiliului Județean B este un act administrativ unilateral individual, care pentru emitent produce efecte obligatorii de la data adoptării ei. Aceste efecte constau în interdicția de a -l modifica sau anula și obligația de a fi comunicat persoanei la care se referă. La momentul adoptării acestui act, reclamanta se afla în concediu de boală, deoarece a fost internată în spital (fila 433 dosar) la data de 27 noiembrie 2008.
A considerat tribunalul că, deși, incapacitatea de muncă a survenit la data de 27.11.2008, nu este înlăturată disp. art. 36 din Legea nr. 188/1999 deoarece prima zi trecută în certificatul medical este și prima zi de incapacitate de muncă, indiferent dacă salariatul a desfășurat sau nu activitate în acea zi. În acest sens, sunt și dispozițiile art. 24 din Ordinului Ministrului Sănătății nr. 233/2006 potrivit căruia la numărul zilelor calendaristice de concediu medical sunt incluse atât prima cât și ultima zi.
Conform dispozițiilor din art. 4 ale Ordinului Ministrului Sănătății nr. 233/2006 "Medicul care eliberează certificatul de concediu medical este responsabil de realitatea datelor înscrise în rubricile completate". Sub acest aspect certificatul medical este un act medico - legal care din punct de vedere probator este un înscris autentic căruia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1173 Cod civil, astfel încât, în ce privește constatările personale ale medicului care l -a eliberat referitoare la identitatea pacientului și starea de boală, face dovadă până la înscrierea în fals.
Deși primul certificat medical a fost eliberat ulterior internării, nu modifică această situație, deoarece art. 18 din Ordinului Ministrului Sănătății nr. 233/2006 prevede că, medicul curant din spital eliberează certificatele de concediu medical numai la externarea pacientului. În aceste condiții, s-a reținut că reclamanta nu putea dovedi că este în incapacitate de muncă înainte de eliberarea înscrisurilor doveditoare. De asemenea, nu avea nici o obligație stabilită de lege de a anunța această situație pârâtului, cel mult putea să anunțe unitatea la care lucrează. Față de cele arătate s-a constatat că la data adoptării actului contestat reclamanta se afla în incapacitate de muncă.
Însă față de reclamantă, actul administrativ - individual, respectiv Hotărârea 145/27.11.2008 a Consiliului Județean B produce efecte numai de la data comunicării, conform art. 101 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Cu atât mai mult, la această dată reclamanta se afla în incapacitate de muncă, situație ce a fost adusă la cunoștința pârâtei imediat ce actul de destituire i-a fost comunicat.
Prin urmare, s-a constatat că la adoptarea Hotărârii nr. 145/27.11.2008 a Consiliului Județean B au fost încălcate disp. art. 36 din Legea nr. 188/1999, ceea ce conduce la nulitatea actului administrativ.
2) C de - al doilea motiv de nulitate se referă la lipsa din actul administrativ contestat a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei în timpul cercetării disciplinare prealabile și că în acest fel au fost încălcate prevederile art. 268 alin. 2 din Codul Muncii raportat la art. 118 din Legea nr. 188/1999.
Pentru analiza acestui motiv de nulitate s-a avut în vedere că potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Statutul funcționarilor publici nu prevede reglementări referitoare la conținutul actelor administrative prin care se aplică sancțiuni disciplinare.
Conform dispoziției enunțate mai sus în acest caz conținutul acestor acte va fi stabilit de prevederile incluse în Codul Muncii care ( art. 268 alin. 2 lit. c) sancționează cu nulitatea absolută lipsa din actul de sancționare a mențiunilor privind motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile. Este adevărat că în aplicarea dispozițiilor legii privind statutul funcționarilor publici a fost adoptată nr.HG 1344/2007 care reglementează funcționarea Comisiilor de disciplină. Prin art. 50 din acest act normativ s -a stabilit și conținutul actului administrativ de sancționare fără a se prevedea obligativitatea expunerii motivelor pentru care se înlătură apărările funcționarului public.
Pornind de la faptul că acest act normativ are o valoare juridică inferioară Legii nr. 188/1999 prin dispozițiile sale nu poate aduce modificări ale art. 117 din lege, nu poate să prevadă alte condiții sau cerințe obligatorii mai puține decât cele prevăzute de Codul Muncii la care legea face trimitere.
Prin urmare, s-a constatat că lipsa mențiunilor din actul administrativ referitoare la motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei conduc la nulitatea actului, în condițiile prevăzute de art. 117 din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 268 alin. 2 lit. c din Codul Muncii.
Având în vedere că ambele motive de nulitate invocate de reclamantă au fost admise, în temeiul art. 106 din Legea nr. 188/1999 cu modificările ulterioare, s-a dispus reintegrarea acesteia în funcția publică deținută și obligarea pârâtei, emitentă a actului administrativ anulat la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
Conform dispozițiilor din art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 3 în caz de anulare a actului administrativ instanța poate acorda și daune morale, dacă reclamantul a solicitat aceasta. Pentru acordarea daunelor morale este în să necesar ca prejudiciul moral suferit să fie urmarea unui act administrativ propriu - zis sau asimilat.
Reclamanta a solicitat despăgubiri pentru prejudiciul de imagine suferit ca urmare a apariției în timpul și în urma emiterii actului de destituire în presa locală.
A considerat tribunalul că prejudiciul reclamat nu este urmarea actului administrativ ci urmarea campaniei de presă efectuată de jurnaliști pentru informarea opiniei publice.
Întrucât, prejudiciul moral nu este urmarea emiterii actului administrativ anulat cererea de obligarea pârâtei la plata daunelor morale a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și Consiliul Județean
Reclamanta arată, în esență că soluția respingerii ca nefondat a capătului de cerere privind daunele morale este greșită, justificat de următoarele motive:
1) Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din Constituție, România este un stat
de drept în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenești, libera dezvoltare a personalității umane, reprezintă valori supreme, garantate ca atare de Legea fundamentală.
Potrivit art. 39 alin. 1 lit. "e" din Codul muncii, unul din drepturile
principale ale oricărui salariat este dreptul la demnitate în muncă, acest drept fiind recunoscut și funcționarilor publici.
demnității în muncă este lezată printre altele și în cazul în care un salariat a suferit o traumă morală din partea angajatorului, o încălcare a autorității morale, a prestigiului social al angajatului, atunci când a fost pus
într-o situație degradantă, înjositoare, fiindu-i lezată onoarea, prestigiul, reputația, care se repercutează negativ asupra stării psihice a salariatului sau funcționarului public.
Prevederile art. 24 lit. s din Carta specială europeană, revizuită, se referă la "dreptul lucrătorilor de a nu fi concediați fără motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau de conduita acestora, ori de cerințele de funcționare a întreprinderii, a instituției sau serviciului.
Potrivit prevederilor art. 8 și 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, solicitarea daunelor morale poate face obiectul unei acțiuni de contencios administrativ.
2) Din conținutul sentinței, rezultă că instanța de fond acceptă că reclamanta a suferit un prejudiciu de imagine, reținând în schimb că acest prejudiciu nu este urmarea actului administrativ, ci urmarea "campaniei de presă efectuată de jurnaliști pentru informarea opiniei publice".
Contrar celor reținute de instanța de fond, arată reclamanta că în cauză este dată culpa angajatorului în sensul prevederilor art. 998 Cod civil, prejudiciul de imagine fiind cauzat de președintele Consiliului Județean B, ca reprezentant al acestei autorități județene.
Pârâtul Consiliul Județean Bas olicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare, întrucât comisia mixtă constituită, în temeiul art. 51 alin. 6 din nr.OUG 158/2005 aprobată prin Legea nr. 399/2006, la nivelul Casei de Asigurări de Sănătate B, exercitând, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. 1 din aceeași lege, controlul asupra modului de acordare a concediilor medicale și de eliberare a certificatelor medicale în cazul reclamantei, și constatând grave nereguli privind internarea și acordarea concediilor medicale, a dispus invalidarea internării persoanei respective în unitățile spitalicești și a declarat nule certificatele de concedii medicale eliberate reclamantei, ceea ce înlătură apărarea reclamantei că ar fi fost în stare de incapacitate temporară de muncă la data aplicării sancțiunii.
De altfel, invalidarea internării atrage și nulitatea certificatelor eliberate în baza actului de internare în spital.
Mai arată pârâtul că la momentul luării măsurii încetării raportului de serviciu autoritatea publică nu a cunoscut despre existența unui caz prev. de art. 36 din Legea nr. 188/1999 și că dispozițiile art. 268 din Codul muncii sunt inaplicabile cauzei, art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind doar situațiile în care nu există reglementări speciale, iar normele consacrate prin alte reglementări sunt în concordanță cu specificul funcției publice.
Mai arată că față de reclamantă s-a început urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 248 Cod penal.
Recursurile care, în drept, se încadrează conform art. 304 pct. 5, 9 Cod procedură civilă, sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit adresei nr. 9080 din 03 aprilie 2009 a Casei de Asigurări de Sănătate B "certificatele de concedii medicale seria - nr. -, seria - nr. - și seria - nr. - sunt considerate nule, internarea în baza căreia au fost acordate fiind invalidată.
Certificatul de concediu medical seria - nr. - a fost acordat fără îndeplinirea condițiilor legale, fiind de asemenea considerat nul.
Certificatele de concedii medicale seria - nr. -, seria - nr. - sunt de asemenea considerate nule, neîndeplinind condițiile legale de acordare, internarea fiind invalidată de către
Certificatele de concedii medicale seria - nr. -, seria - nr. -, seria - nr. -, seria - nr. - pot fi decontate de către CJAS B deoarece îndeplinesc condițiile de completare conform Ordinului 233 din 14 martie 2006 pentru aprobarea modelului unic al certificatului de concediu medical și a instrucțiunilor privind utilizarea și modul de completare a certificatelor de concediu medical".
Ori, atâta timp cât, după pronunțarea sentinței primei instanțe, certificatele medicale care atestau starea de sănătate a reclamantei la data destituirii din funcție au fost anulate, se constată că instanța de recurs se află în situația de a efectua verificări de fapt pentru a putea concluziona, în absența unor acte medicale valabile, dacă starea de sănătate a reclamantei îi permitea sau nu să fie prezentă la ședința Consiliului Județean în care s-a adoptat hotărârea contestată.
Cum calea de atac a recursului vizează doar legalitatea hotărârii atacate și nu verificarea stării de fapt, care poate presupune inclusiv administrarea de probe ( declarații de martori, etc),Curteaurmează admite ambele recursuri cu consecința casării în totalitate a hotărârii primei instanțe și trimiterii pentru rejudecare la prima instanță, conform art. 312 Cod procedură civilă.
Cu această ocazie, prima instanță va stabili dacă, la data destituirii, starea de sănătate a acesteia îi permitea sau nu să fie prezentă la ședința Consiliului Județean, cu precizarea că reclamanta a arătat că a contestat în instanță procesul verbal de invalidare a concediilor medicale, urmând a fi avute în vedere și analizate în ansamblu și celelalte critici din ambele recursuri.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în B, str. - nr. 6, jud. B și de pârâtul Consiliul Județean, cu sediul în B,str. - - nr. 1-3,împotriva sentinței nr. 386 din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal(dosar nr-).
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecători - - și - - pentru grefier plecat în
aflate în concediu de odihnă, semnează semnează prim grefier
președintele instanței, conform art. 261 alin.2
Cod procedură civilă
Red.- -
Jud.fond:
Tehnodact./ 21.07.2009/ 2 ex.
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Nastasi Dorina
