Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 129/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ NR. 129/CA
Ședința publică din data de 1 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII - cu sediul în T,-, județul T, împotriva Sentinței civile nr.2570 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, HG, - toți cu domiciliul ales în T,-, județul T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 1 aprilie 2009 când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului în contencios-administrativ de față;
1.Obiectul litigiului și părțile în proces
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 2417/88/208 din 23 septembrie 2008, reclamanții, -, -, HG, -, -, - au chemat în judecată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- plata sumelor de bani reprezentând sporuri privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, în total 50%, în baza dispozițiilor art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, de care trebuiau să beneficieze, începând cu data de 1.01.2004, în funcție de data angajării pentru fiecare funcționar în parte, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plății efective și acordarea pe viitor a acestor sporuri până la abrogarea legii.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin cererea înregistrată la nr. 29886 /17.09.2008 au solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 31 lit. c și d din Legea nr. 189/1999 republicată și actualizată, acordarea sporurilor privind suplimentul funcției în cuantum de 25% și suplimentul postului de 15%, în total 50% procent aplicat la salariul tarifar de încadrare, începând cu data de 1.01.2004 cât și pentru viitor.
La cererea formulată pârâta a comunicat prin adresa nr. 30101/18.09.2008 că nu se pot acorda sporurile privitoare la suplimentul funcției și al postului, deoarece în bugetul instituției publice nu au fost și nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
În susținerea acțiunii reclamanții au depus: adresa nr. 30101/18.09.2008; adresa nr. 29886/17.09.2008; tabelul cu data începerii raporturilor de serviciu; sentința civilă nr. 155/7.02.2008 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 202/1.10.2007 a Tribunalului C S, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 842 din 24.06.2008 a Tribunalului Vâlcea definitivă și irevocabilă; taxa judiciară de timbru de 54 lei și timbru de 0,3 lei achitate individual.
La data de 25 noiembrie 2008, reclamanții au depus la dosarul cauzei tabelul cu sumele pe care le solicită a fi achitate de JTp recizând că solicită obligarea acesteia la plata sporurilor solicite începând cu data de 1.01.2004, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
2.Întâmpinarea
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamanților motivat de faptul că nu are nici o culpă, în sensul relei voințe, pentru plata drepturilor salariale având în vedere că în bugetul anual al instituției nu au fost prevăzute aceste sume.
3.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr.2570 din 28 noiembrie 2008 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea și a obligat pârâta să acorde reclamanților suplimentul postului de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, datorate pe perioada 1 ianuarie 2004 - 28 noiembrie 2008 data pronunțării, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut că reclamanții, în calitate de funcționari publici la Casa Județeană de Pensii T, beneficiază de sporurile salariale prevăzute de lege, respectiv și de suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, care nu au fost achitate de către pârâtă începând cu data de 1.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii.
Instanța a apreciat că suspendarea drepturilor privind sporurile solicitate estenelegală,întrucât se încalcă prevederile art. 38 din Codul muncii, potrivit căruia " orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
La rândul său art. 53 alin. 1 și 2 din Constituția României dispune că: "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
Tribunalul a reținut că în cauza dedusă judecății reclamanții au introdus acțiunea la data de 23 septembrie 2008 solicitând plata sporurilor menționate începând cu 1 ianuarie 2004 și ca atare, dreptul la acțiune s-a născut distinct pentru fiecare din sporurile solicitate la expirarea fiecărei luni și după încetarea suspendării succesive dispuse de legiuitor prin actele normative arătate mai sus.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însuși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu s-a prevăzut încetarea existenței dreptului.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, întrucât exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanță sa și practic, să devină lipsit de orice valoare.
Potrivit dispozițiilor constituționale menționate, exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății și a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea, consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
Nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul constituțional, privind posibilitatea restrângerii exercițiului dreptului nu se regăsește în cauză.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de aceasta, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Prin urmare, dispozițiile legale succesive, privind suspendarea aplicării prevederilor art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, vin în contradicție cu dispozițiile art. 53 alin. 2 din Constituție, întrucât reprezintă restrângere a unui drept recunoscut de lege, în sensul imposibilității exercitării acestuia.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, aceștia beneficiază pentru activitatea desfășurată de salariul de bază,de sporul pentru vechime în muncă, de suplimentul postului și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
4.Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii T, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- nu se poate reține culpa pârâtei în sensul relei voințe pentru plata drepturilor salariale, având în vedere că bugetul prevăzut pentru aceasta a fost limitat; instituția a respectat dispozițiile legale atât cu privire la acordarea cât și la suspendarea acestor drepturi, gestionarea bugetului de salarii fiind bine realizată.
Prin precizările depuse la dosar pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004-31.12.2004 în raport de prevederile art.3 (1) din Decretul 167/1958.
Prin întâmpinare, intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din 25 februarie 2009 Curtea a invocat potrivit art.18 din Decretul nr.167/1958 din oficiu excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.- 31.01.2009.
5.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticii aduse hotărârii dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod de procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției invocate, excepție care face inutilă cercetarea pe fond a cauzei.
Astfel, prin cererea formulată la data de 23.09.2008 reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 1.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii.
Potrivit dispozițiilor art.3 și 7 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar art.12 alin.1 prevede că "în cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită".
În speță, având în vedere că prin dispozițiile pct.7 din articolul unic al Legii nr.164/2004 s-a dispus suspendarea acordării acestor drepturi pentru anul 2004, se reține că dreptul la acțiune al reclamanților pentru drepturile aferente anului 2004 s-a născut la data de 1.01.2005.
Față de data introducerii cererii - 23.09.2008 - Curtea constată că acțiunea pentru plata drepturilor aferente anului 2004 fost formulată cu depășirea termenului general de prescripție, astfel că excepția invocată din oficiu este întemeiată urmând a fi admisă.
Pe fond, analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este întemeiat numai sub aspectul cuantumului celor două sporuri pretinse de reclamanți.
Conform art.31 din Legea nr.188/1999 "(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariu de bază;
b)sporul de vechime în muncă;
c)suplimentul postului;
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Dispozițiile menționate au fost introduse prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, fiind cuprinse la momentul respectiv la art.29 alin.1 și au intrat în vigoare la data de 1.01.2004, astfel cum s-a prevăzut în art.XXV din aceeași lege.
Aplicarea textului de lege în discuție a fost suspendată succesiv, după cum urmează:
- pentru anul 2004 - prin articolul unic pct.7 din Legea nr.164/2004 pentru aprobarea OUG nr.123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar;
- pentru anul 2005 - prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005;
- pentru perioada 24.01.2006 - 31.12.2006 - prin OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006.
Curtea constată că aceste suspendări au avut o aplicare limitată în timp în conformitate cu dispozițiile art.64 alin.1 și art.66 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Astfel, art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 prevede că la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, ceea ce înseamnă că măsura suspendării acordării drepturilor privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a afectat doar exercițiul dreptului nu și existența acestuia, deoarece un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare.
Prin urmare, odată ce suspendarea a încetat, reclamanții sunt în drept să solicite drepturile menționate iar pârâta are o obligație corelativă de a acorda reclamanților aceste drepturi. Pârâta nu a făcut dovada că după încetarea suspendărilor menționate a inclus în drepturile plătite funcționarilor publici cu titlu de salariu suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și nici că a achitat aceste sume pentru perioada anterioară în care a operat suspendarea.
Este adevărat că legea nu stabilește un mod concret de calcul al acestor drepturi iar instanța de judecată nu este abilitată să procedeze ea însăși la o cuantificare a drepturilor, o astfel de atribuție revenind fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Instanța reține însă că în virtutea atribuțiilor sale de a legifera salarizarea funcționarilor publici, legiuitorul poate, ca în funcție de modificarea resurselor bugetare, să intervină asupra criteriilor de acordare și cuantumurilor valorice ale unor drepturi, să anuleze ori să suspende vremelnic acordarea unora dintre drepturile prevăzute, fără a avea însă posibilitatea de a lipsi de conținut dreptul la salarizare pentru munca depusă.
În speță, drepturile invocate de reclamanți nu reprezintă sporuri, prime sau alte adaosuri la salariu, ci sunt elemente ale salariului însuși, alături de salariul de bază și sporul de vechime în muncă. Salariul, ca formă de remunerare a funcționarului public pentru munca prestată, reprezintă, în esență, un drept patrimonial care poate fi inclus în sfera noțiunii de "bun", astfel cum aceasta a fost definită de practica CEDO în aplicarea dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Ori, într-o atare situație, fiind vorba de un drept fundamental, protecția sa este garantată, iar exercițiul dreptului nu poate fi restrâns decât în condițiile art.53 din Constituție.
Curtea apreciază că cererea reclamanților de acordare a suplimentului într-un procent de 25% este lipsită de temei legal însă lipsa legiferării cuantumului sau procentului celor două drepturi nu poate să atragă respingerea acțiunii pentru că s-ar ajunge astfel la o negare a dreptului însuși și, implicit, la suprimarea unui drept salarial recunoscut de lege.
Prin urmare, chiar dacă la acest moment nu este posibilă stabilirea întinderii drepturilor solicitate de reclamanți, aceste drepturi sunt prevăzute de lege și trebuie să fie recunoscute de către instanța de judecată ca atare, urmând ca instituția pârâtă, în calitate de debitor al obligației de plată, să facă demersurile necesare pentru executarea obligației.
Concluzionând, curtea reține că hotărârea tribunalului este nelegală și netemeinică prin prisma considerentelor reținute mai sus motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi admis ca fondat, urmând a fi modificată în parte hotărârea recurată.
Astfel, pentru drepturile bănești aferente anului 2004 se va reține excepția prescrierii dreptului la acțiune, acțiunea urmând a fi respinsă ca prescrisă. De asemenea, pârâta va fi obligată la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 1.01.2005 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, corespunzător perioadei în care fiecare reclamant s-a aflat în raporturi de serviciu cu pârâta.
Având în vedere principiile generale de drept potrivit cu care repararea oricărui prejudiciu trebuie să fie integrală, urmează a se menține dispoziția tribunalului privind actualizarea sumelor în raport cu indicele de inflație la momentul plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursulformulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII - cu sediul în T,-, județul T, împotriva Sentinței civile nr.2570 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, HG, - toți cu domiciliul ales în T,-, județul
Modifică în parte hotărâreain sensul că admite excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004-31.12.2004 și respinge acțiunea privind acordarea drepturilor bănești pentru această perioadă ca fiind prescrisă; admite în parte acțiunea și obligă pârâta la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, de la data de 01.01.2005 și până la data pronunțării hotărârii, corespunzător perioadei în care fiecare reclamant s-a aflat în raporturi de serviciu cu pârâta.
Menține dispozițiile privitoare la actualizarea sumelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. fond:
Red.dec.jud. NC
4 ex/25.04.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
