Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 13/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 16.10.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 13
Ședința publică din 12 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtele Agenția Regională pentru Protecția Mediului T Regiunea 5 Vest, Agenția pentru Protecția Mediului T și chemata în garanție Agenția Națională pentru Protecția Mediului împotriva sentinței civile nr.730/CA//7.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat SINDICATUL NAȚIONAL PENTRU PROTECTIA MEDIULUI având ca obiect litigiu privind funcționarii publici
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 20.11.2008 sub nr-, reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI UL, a chemat în judecată pârâtele AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI T și AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI T REGIUNEA 5 VEST, solicitând obligarea pârâtelor la plata către reclamanți a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drept prevăzut de art.31 alin 1 lit. d din Legea nr.l88/1999( Statutul funcționarilor publici) pentru perioada 01.01.2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, actualizarea sumelor cu indicele de inflație până la data efectuării plății, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată precizează că,Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază
b) sporul pentru vechime în muncă
c) suplimentul postului
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
S-a arătat că lit. c de la alin. 1 al art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care stipulează că în salariul de bază al funcționarilor publici intră și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost suspendată în perioada 2004-2006 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Aceste acte normative precizau:- La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se suspendă aplicarea dispozițiilor lit. c) și d) aleart. 29alin. (1) (actualmente art. 31) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 31 decembrie 2006."
Începând cu 01.01.2007 Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale funcționarilor publici, precum si creșterile salariale care se acorda funcționarilor publici in anul 2007, menținută cu modificări si completări de Ordonanța Guvernului nr. 9/2008 nu face nici o referire la suplimentul postului si la suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dreptul la contravaloarea suplimentului corespunzător treptei de salarizare se naște, ținând cont de suspendările prevăzute in actele normative mai sus menționate începând cu data de 01.01.2004.
Pe cale de consecință, la această dată reclamanții sunt îndreptățiți la suplimentul corespunzător treptei de salarizare in baza art.93 din Legea nr. 188/1999 " dispozițiile prezentei legii se completează cu prevederile legislației muncii, precum si cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, in măsura in care nu contravin legislației specifice funcției publice" coroborat cu dispozițiile art. 166 alin. l din Codul Muncii, pe ultimii 3 ani, suspendările dispuse in legile bugetului din fiecare an încetându-si aplicabilitatea.
Pe de altă parte se poate afirma că însăși suspendarea dreptului privind suplimentul postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare", prin textele de lege de mai sus, SUNT NELEGALE, pentru cel puțin următoarele considerente:
Prevederile art.38 din Codul Muncii, ca reglementare specială în domeniul raporturilor juridice de muncă, în general, dar cu aplicabilitate și în speța de față, statuează în mod expres și imperativ, faptul că orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau funcționarilor publici, ori limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate absolută.
Art.53 din Constituția României - exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
Din interpretarea sistematica, logica și gramaticală a acestor texte de lege rezulta fără nici o tăgada sau vreo altă interpretare, faptul că aceste suplimente li se cuvin reclamanților, întrucât nici legiuitorul și nici executivul nu aveau prerogativa să suspende acordarea acestui drept, prin prisma textelor constituționale menționate, pentru anii 2004 - 2006 si nici in continuare.
Cu alte cuvinte, potrivit acestor texte din LEGEA FUNDAMENTALA precum și textele invocate din legile speciale în materie și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept câștigat, care nu poate fi restrâns, limitat, cu atât mai mult nu poate fi suspendat în lanț, cu încălcarea în mod flagrant a legii.
De asemenea s-a menționat că dispozițiile privind suspendarea acordării acestor suplimente nu mai sunt in vigoare la data introducerii prezentei acțiunii.
Este indubitabil faptul că cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine potrivit prevederile art.29 alin. 1 din Legea nr.47/1992, instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate implicit în prezent.
Astfel că se poate sublinia faptul că normele legale privind suspendarea acordării suplimentului corespunzător treptei de salarizare" contravin prevederilor art.41 și 53 din Constituția României, acestea constituind un drept de remunerare a muncii și care face parte din salariul funcționarului public, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă.
Ca atare și pe cale de consecință, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse în mod imperios de o societate democratică.
Mai mult normele legale de suspendare contravin flagrant și prevederilor art.15 alin.2 si prevederilor art.16 alin. l din Constituție.
Mai mult drepturile prevăzute la art.31 lit. a) și b) respectiv salariul și sporul de vechime au fost acordate, ceea ce pune sub un mare semn de întrebare responsabilitatea și legalitatea atât la adoptarea cât și la aplicarea acestui act normativ, fiind inadmisibilă prestarea unei munci fără plata salariului și demonstrează clar, că practic adoptarea acestui articol s-a făcut probabil chiar fără a fi citit, altfel este inexplicabil conținutul său.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. c și art. 93, 109 din legea nr. 188/1999, republicată, art. 15, 16, 41, 53 din Constituția României, Codul Muncii.
La data de 20.01.2009 la dosarul cauzei, pârâta Agenția Regională pentru Protecția Mediului T pentru Regiunea 5 Vest ( T) a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii reclamatului.
În motivarea întâmpinării s-a arătat în fapt că instituția pârâtă a fost chemată în judecată de reclamanți, pentru ca prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligată a plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza lunar și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baza lunar, retroactiv, respectiv din data de 01.01.2004 până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu rata inflației calculate de la data nașterii dreptului și până la data plații efective a sumei, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunea reclamanților ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Legea nr. 188/1999 reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publica locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale.
La capitolul V, Secțiunea 1 - Drepturile funcționarilor publici,la art.29 devenit art.31 in urma republicării, prevede următoarele:
"(1) Pentru activitatea desfășurata funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază
b) sporul pentru vechime în muncă
c) suplimentul postului
d) suplimentul gradului.
2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
S-a arătat că salarizarea funcționarilor publici s-a făcut anual în baza ordonanțelor adoptate de Guvernul României, astfel:
-2004 - OUG nr. 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar;
-2005 - OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005;
-2006 - OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006;
-2007,2008 - OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobata de Legea nr.232/2007 si modificata de OG nr.9/2008.
Totodată s-a învederat instanței de judecată că, iîn perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate succesiv prin dispozițiile punctului 7 al art. unic din Legea nr. 164/2004 pentru aprobarea nr.OUG 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, prin prevederile art.44 din nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin art.48 din nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Toate aceste acte normative enunțate mai sus care reglementează drepturile de natura salariala ale funcționarilor publici nu prevăd acordarea acestor tipuri de sporuri sau stimulente, in speța suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Se apreciază că până în prezent salarizarea personalului din instituția pârâtă s-a făcut cu respectarea legislației în vigoare, iar neacordarea stimulentelor în speță nu reprezintă o încălcare voita a unor drepturi ale salariaților. Categoriile de personal, cuantumurile sporurilor și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat prin actul administrativ al ordonatorului de credite.
In drept, s-au invocat dispozițiile art.115-118.Proc.Civ.
La data de 28.01.2009 la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare formulată de către pârâta Agenția pentru Protecția mediului prin care s-a solicitat: respingerea acțiunii formulate de reclamant pentru următorii:, -, R -, precum și respingerea acțiunii formulate de către reclamantul Sindicatul Național pentru Protecția Mediului "" ca mandatar pentru: - (raporturi de serviciu la T 01.07.2005 -26.09.2005).
În motivarea întâmpinării s-a precizat față de reclamanții de la punctul 1, că se solicită respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale, întrucât între Agenția pentru Protecția Mediului T și reclamanții mai sus menționați nu au existat raporturi de serviciu, aceștia neavând niciodată calitatea de funcționari publici la Totodată s-a precizat că T este o instituție nou înființată la data de 01.07.2005, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 1 din HG nr. 459/2005 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, astfel, agențiile județene pentru protecția mediului cu sediul în județele în care sunt organizate agenții regionale pentru protecția mediului, potrivit art. 13, se reorganizează și se separă de structura agențiilor regionale pentru protecția mediului".
Față de reclamantul precizat la pct. 2 s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Legea nr.188/1999( republicata) reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publica locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale.
La capitolul V, Secțiunea 1 - Drepturile funcționarilor publici,la art.29 devenit art.31 in urma republicării, prevede următoarele:
"(1) Pentru activitatea desfășurata funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
- salariul de baza;
- sporul pentru vechime în munca;
- suplimentul postului;
- suplimentul gradului.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariate, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Salarizarea funcționarilor publici s-a făcut anual in baza ordonanțelor adoptate de Guvernul României astfel:
-2004 - OUG nr. 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar;
-2005 - OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005;
-2006 - OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006;
-2007,2008 - OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobata de Legea nr.232/2007 si modificata de OG nr.9/2008.
S-a învederat instanței faptul că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate succesiv prin dispozițiile punctului 7 al art. unic din Legea nr. 164/2004 pentru aprobarea nr.OUG 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, prin prevederile art.44 din nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin art.48 din nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Toate aceste acte normative enunțate mai sus care reglementează drepturile de natura salariala ale funcționarilor publici nu prevăd acordarea acestor tipuri de sporuri sau stimulente, în speță suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Se apreciază astfel că, până în prezent salarizarea personalului din instituția pârâtă s-a făcut cu respectarea legislației în vigoare, iar neacordarea sporurilor în speță nu reprezintă o încălcare voită unor drepturi ale salariaților.
La data de 28.01.2009, la dosarul cauzei a fost depusă de către Agenția pentru Protecția Mediului T, cerere de chemare în garanție a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, prin care s-a arătat că instituția pârâtă a fost chemata in judecata de reclamanți, pentru ca prin hotărârea, ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza lunar, retroactiv, respectiv din data de 01.01.2004 pana la zi, sume actualizate cu rata inflației calculate de la data nașterii dreptului si pana la data plații efective a sumei, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate.
Astfel, s-a precizat că T este o instituție nou înființata la data de 01.07.2005, in conformitate cu prevederile art.20 (I) din nr.HG459/2005 privind reorganizarea si funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, astfel "agențiile județene pentru protecția mediului cu sediul in județele in care sunt organizate agenții regionale pentru protecția mediului, potrivit art. 13, se reorganizează si se separa de structura agențiilor regionale pentru protecția mediului".
Conform art. 2(3) din HG nr.459/2005 privind reorganizarea si funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, Agențiile județene pentru protecția mediului sunt instituții publice cu personalitate juridica, in subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, cu statut de servicii publice deconcentrate, finanțate de la bugetul de stat .
Conform art.6(5) din același act normativ "(5) Președintele conduce întreaga activitate a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului si îndeplinește funcția de ordonator secundar de credite.
de aspectele învederate instanței de judecată s-a solicitat admiterea cererea de chemare in garanție astfel cum a fost formulată, aceasta fiind justificata de faptul ca instituția pârâtă are calitatea de ordonator terțiar de credite bugetare, iar in eventualitatea admiterii acțiunii reclamanților executarea hotărârii judecătorești definitive si irevocabile se face prin solicitarea de fonduri de la ordonatorul de credite ierarhic superior, hotărârea judecătoreasca fiind necesara a fi opozabila si acestuia.
La data de 02.03.2009 la dosarul cauzei a fost depusă cerere de chemare în judecată formulată de chemata în garanție Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, prin care s-a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Mediului
În motivarea cererii de chemare în garanție s-a arătat că în fapt, reclamantul a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligată aceasta la acordarea și plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza lunar, retroactiv, respectiv din data de 01.01.2004 pana la zi, sume actualizate cu rata inflației calculate de la data nașterii dreptului si pana la data plații efective a sumei, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate.
S-a arătat că potrivit art. 1 alin. 1 din HG nr. 459/2005 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului:, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, instituție publică cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, se reorganizează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Mediului și Gospodării Apelor, cu competențe în implementarea politicilor și legislației în domeniul protecției mediului.
În baza art. 10 alin.10 din HG nr. 368/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, acesta a preluat toate drepturile și obligațiile fostului Minister al mediului și Gospodăririi Apelor, a cărui organizare și funcționare era reglementată de HG nr. 408/2004, în prezent abrogată.
Conform art. 6 alin. 5 din HG nr. 459/2005 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului:, Președintele conduce întreaga activitate a Agenției Naționale pentru Protecția mediului și îndeplinește funcția de ordonator secundar de credite."
Potrivit art. 5 alin.8 din HG nr. 368/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile:, Ministerul mediului și dezvoltării durabile îndeplinește, conform legii, funcția de ordonator principal de credite".
În prezent este în vigoare HG nr. 57/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului mediului.
Având în vedere posibilitatea admiterii acțiunii reclamantului, s-a apreciat întru totul justificată și admisibilă cererea de chemare în garanție.
În drept s-au invocat prevederile dispozițiilor art. 60 alin. 2.civ.
Cod PenalLa data de 02.03.2009, Agenția Națională pentru Protecția Mediului a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat în fapt că instituția pârâtă a fost chemata in judecata de reclamanți, pentru ca prin hotărârea, care se va pronunța, să fie obligată ca în calitate de ordonator terțiar de credite, să-i acorde următoarele drepturi salariale, pentru fiecare persoană nominalizată, precum și a diferenței rezultate în urma actualizării cu indicele de inflație: suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza lunar si suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza lunar, retroactiv, respectiv din data de 01.01.2004 pana în prezent.
S-a arătat că T la primul termen de judecată a formulat cerere de chemare în garanție a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, ca ordonator secundar de credite, pentru opozabilitatea hotărârii.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunea reclamanților ca neîntemeiata pentru următoarele considerente:
Art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată prevede că:
"(1) Pentru activitatea desfășurata funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază
b) sporul pentru vechime în muncă
c) suplimentul postului
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
De asemenea, art. 41 din aceeași lege prevede că, Funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitate."
S-a învederat astfel instanței de judecată că, în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin legea nr. 76/2005 și prin art. 48 din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006
S-a arătat că în prezent se află în vigoare OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi al funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
S-a învederat totodată că OG 6/2007, în primele 3 articole reiterează prevederile OG 2/2006, potrivit cărora se apreciază că la acest moment nu a intrat în vigoare o lege care să reglementeze stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Actul normativ în vigoare la acest moment, care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unic de salarizare al funcționarilor publici, respectiv OG nr. 6/2007, pe lângă faptul că nu prevede cuantumul acestor sporuri, nu prevede nici obligativitatea pentru autoritățile publice de a le acorda aceste sporuri.
Din analiza textului OG nr. 6/2007 se poate observa că anumite sporuri sunt prevăzute în mod distinct pentru anumite instituții publice, iar pentru alte sporuri sunt prevăzute în mod distinct categoriile de personal ce pot beneficia de acestea, precum și condițiile de acordare.
Dar, actul normativ menționat nu face nici o referire la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În condițiile în care legea nu face nici o referire la acordarea acestor sporuri, precum și la cuantumul acestora, acordarea acestor suplimente nu ar putea fi interpretată decât ca nelegală.
Din acest punct de vedere, s-a apreciat neîntemeiată și solicitarea funcționarilor publici de a li se acorda retroactiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ambele în procente de 25%.
Referitor la cuantumul acestor sporuri se apreciază că acestea au fost stabilite în mod arbitrar.
În drept au fost invocate prevederile dispozițiilor art. 115 - 118.civ.
Cod PenalLa data de 06.02.2008 s-au depus la dosar Note de ședință de către reclamantă.
Prin sentința civilă nr.730/14.07.2009 pronunțată în dosar nr-Tribunalul Timișa respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamanta SINDICATUL NAȚIONAL PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI UL B, a admis în parte acțiunea, reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI UL în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI T și AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI T REGIUNEA 5 VEST și chematul în garanție AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B având ca obiect litigiu privind funcționarii publici ai reclamanților;
A obligat pârâții potrivit atribuțiilor fiecăruia la plata către reclamanții funcționari publici a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzut de art. 31 pct. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 republicată și cu modificările ulterioare, începând cu data de 22.04.2004 și la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, raportat la raporturile de serviciu ale fiecărui reclamant funcționar public, a respins în rest acțiunea și cererea de chemare în garanție a Ministerului Mediului B formulată de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici, așa cum rezultă din înscrisurile care se găsesc la dosar.
Potrivit art.40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate devine angajatorului, respectiv pârâtei.
In acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat.
Reclamanții, așa cum recunoaște pârâta, nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Cu referire la fondul litigiului Tribunalul a reținut că în urma modificării art.29 din Legea nr.188/1999, cele două suplimente au fost introduse prin art. 13 pct. 21 din Legea 161/2003, cu precizarea că aceste dispoziții intră în vigoare cu 1 ianuarie 2004.
Acordarea suplimentelor a fost suspendată succesiv, în intervalul 22 mai 2004 - 31 decembrie 2006, prin ordonanțe de urgență.
Art. 13 din Legea nr. 251 din 23 iunie 2006 statuează că prevederile art. 29 din Legea 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007.
Potrivit art. 48 din nr.OG 6 din 24 ianuarie 2007, prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Întrucât prima suspendare a acordării acestor drepturi a intervenit prin art. 501 din Legea nr. 164/2004, intrată în vigoare la 22 mai 2004, pentru perioada 1 ianuarie 2004-22 mai 2004, dreptul la acțiune este prescris.
La data încetării oricăror cauze de suspendare, dreptul intrând în vigoare, rezultă că la data de 1 ianuarie 2007, se naște dreptul la acțiune a celor interesați, pe perioada suspendării exercițiului dreptului, fiind suspendată și curgerea prescripției.
Așadar, funcționarii publici beneficiază de cele două suplimente, începând cu data de 22 mai 2004.
În considerentele celor arătate mai sus, Tribunalul a mai reținut:
Nu are relevanță în speță Decizia nr. 78 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât recursul în interesul legii a vizat interpretareaispozițiilorart.6 dinLegeanr.514/2003,modificată prin Legea nr.246/2006,raportate la dispozițiile art. 60 alin. (1) și (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 (fost art. 29) și art. 117 (fost art. 93) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu referire la faptul că nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art. 25 și 26 din Codul muncii.
Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004 (art.29 a devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007) la art.29 alin.(1) lit. c) și d) se prevede că:
"Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Art.31 alin.(3) statuează că:
"Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici"
Art.29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici stipulează la art. XIII următoarele:
"Art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581 și ale art. 601 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007
Art.3 ai aceleași legi arată că "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii"
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza câr și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Or, sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special (Decizia nr.1257 din 28 februarie 2007, în Jurisprudența Secției pe anul 2007 - Semestrul I, p. 17-20).
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Tribunalul a apreciat că nu se poate face analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu, în principal datorită faptului că există o deosebire fundamentală, și anume:
În cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr.188/1999 erau lipsite de orice echivoc, "Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
În cazul suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), legea nu reglementează modalitatea de calcul, aceasta urmând a se stabili odată cu adoptarea, prin lege, a sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În ce privește acordarea drepturilor pentru viitor și actualizate cu indicele de inflație instanța a reținut că,creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți, motiv pentru care vor fii respinse aceste petituri.
Cu referire la excepțiile invocate:
Având în vedere dreptul pe care îl are angajatul de a apela la instanțele judecătorești atunci când consideră că îi sunt încălcate drepturile, a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii.
A respins cererea de chemare în garanție, apreciind că raporturile de serviciu sunt născute direct între părțile implicate în litigiul de muncă, nefiind condiționate de relaționare cu chematul garanție și a respins în rest acțiunea cu privire la celelalte petite potrivit considerentelor de mai sus.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Agenția Regională pentru Protecția Mediului T Regiunea 5 Vest, Agenția pentru Protecția Mediului T și chemata în garanție Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
În motivarea recursurilor s-a arătat că instanța de fond în mod eronat a reținut că OG nr. 6/2007, modificată prin OG nr.9/2008, privind salarizarea funcționarilor publici a abrogat prevederile privind suplimentul postului și al treptei de salarizare din Legea nr. 188/1999 republicată, prezenta ordonanță aplicându-se funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată.
În condițiile în care legea nu face nicio referire la acordarea acestor sporuri, precum și la cuantumul acestora, acordarea acestor suplimente nu ar putea fi interpretată decât nelegală.
De asemenea se mai arată că, potrivit art. 9 pct. 7 din OG nr.119/1999, republicată, privind controlul intern și controlul financiar preventiv: " Prin decizie internă a conducătorului entității publice, persoanele desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu, pot beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar".
Hotărârea atacată a fost criticată și pentru faptul că dispozitivul sentinței este neclar, existând o contrarietate între dispozitivul și considerentele hotărârii, ceea ce echivalează cu o nemotivare. Este indubitabil faptul că orice obligație de plată stabilită în sarcina cuiva trebuie să fie cuantificată sau cuantificabilă.
Legea nr.188/1999 reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționari publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autorități și instituții publice ale administrației publice centrale și locale.
Legal citat, reclamantul intimat nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamanții au avut - în perioada 2004-2009 - calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției Regionale pentru Protecția Mediului T Regiunea 5 Vest.
În această calitate, aceștia au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25% cu începere din 1.01.2004 până la zi, sume actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
În rezolvarea acestei chestiuni, Curtea observă că prin Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, referitor la posibilitatea acordării și cuantificării drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare - decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 880 din - - Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra dispozițiilor legale referitoare la acordarea drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, stabilind, în dispozitiv, că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție"pentru a se asigura"- potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă -"interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
În consecință, în prezenta cauză Curtea va da eficiență acestor dispoziții legale și va respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, interpretarea dată de aceasta fiind incidentă în prezentul litigiu.
În raport cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea reține că reclamanții - funcționari publici în cadrul Agenției Regionale pentru Protecția Mediului T Regiunea 5 Vest - nu pot beneficia de drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Având în vedere că - în conformitate cu analiza expusă mai sus - Curtea a ajuns la concluzia caracterului nefondat al acordării către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că reclamanții au dreptul la acordarea sporului în litigiu, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâtele Agenția Regională pentru Protecția Mediului T Regiunea 5 Vest, Agenția pentru Protecția Mediului T și de chemata în garanție Agenția Națională pentru Protecția Mediului împotriva sentinței civile nr.730/CA//7.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va respinge acțiunea formulată de Sindicatul Național de Mediu în numele membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Regională pentru Protecția Mediului T Regiunea 5 Vest, Agenția pentru Protecția Mediului T și chemata în garanție Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge și cererea de chemare în garanție, în condițiile în care nu s-a reținut temeinicia acțiunii reclamanților, și deci, nici a obligării pârâtelor la plata vreunei sume de bani către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtele Agenția Regională pentru Protecția Mediului T Regiunea 5 Vest, Agenția pentru Protecția Mediului T și chemata în garanție Agenția Națională pentru Protecția Mediului împotriva sentinței civile nr.730/CA//7.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă recurată.
Respinge acțiunea formulată de Sindicatul Național de Mediu în numele membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Regională pentru Protecția Mediului T Regiunea 5 Vest, Agenția pentru Protecția Mediului T și chemata în garanție Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. RP - 15.01.2010
TehnoredM. 15.01 2010
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
.
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
