Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1305/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--26.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1305
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și și formulat împotriva sentinței civile nr. 110/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Județean T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței pârâtul intimat a depus întâmpinare.
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art.242 Cod proc. civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 110/30.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean T, pentru drepturi salariale și a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei Consiliul Județean T din data de 10.04.2007 și sunt salarizați conform OG 6/2007. Litigiul dintre părți se datorează împrejurării că reclamanții pretind să le fie recunoscut dreptul la salariul minim garantat așa cum a fost stabilit prin Contractul Colectiv de Muncă Unic Național (în continuare ) nr. 2895/21 din 29.12.2006 în timp ce pârâta susține că reclamanții pot fi salarizați doar potrivit legii speciale aplicabile funcționarilor publici.
În esență, litigiul se rezumă la întrebarea dacă funcționarilor publici li se aplică sau nu dispozițiile care stabilesc un salariu minim pe economie superior celui de care beneficiază reclamanții.
Potrivit art. 31 al. 2 din Legea 188/1999, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici iar potrivit art. 117, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Așadar, legislația funcționarilor publici se completează cu legislația muncii dar numai în măsura în care aceasta din urmă nu contravine primei.
Tribunalul a constatat că, până în prezent, nu există o lege privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, drepturile salariale ale acestora fiind însă stabilite de OG 6/2007. Astfel, potrivit art. 1 al. 1 din acest act normativ, ordonanța reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și modul de acordare a creșterilor salariale ale funcționarilor publici în anul 2007.
Având în vedere existența OG 6/2007 și raportul dintre legislația muncii și cea a funcționarilor publici, așa cum a fost mai sus arătat, tribunalul a reținut că acțiunea reclamanților este neîntemeiată deoarece, în condițiile în care OG 6/2007 stabilește nivelul minim de salarizare, prevederile referitoare la salariul minim garantat nu se aplică funcționarilor publici.
În consecință, acțiunea a fost respinsă luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs reclamanții și.
În motivarea recursului aceștia au arătat, în esență, că în mod eronat s-a reținut că prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național nr- nu se aplică funcționarilor publici, că prevederile Legii nr. 130/1996 nu disting între salariații din sectorul privat și cei din instituțiile publice, că prevederile OUG nr.6/2007 se completează cu cele ale Legii 188/1999, iar conform art.117 din același act normativ, dispozițiile Legii privind statutul funcționarilor publici se completează cu legislația muncii, în fine, că potrivit deciziei 380/2004 a Curții Constituționale contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național reprezintă izvor de drept la încheierea contractelor de muncă la nivel de unitate.
Recursul este nefondat.
În mod eronat reclamanții consideră că prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național nr- le sunt aplicabile.
În realitate, aceștia fiind funcționari publici drepturile lor salariale se stabilesc exclusiv prin lege, așa cum prevede în termeni neechivoci art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999 - lege organică reglementând statutul funcționarilor publici. Așadar, salariile funcționarilor publici se stabilesc numai prin norme juridice cu putere de lege și în nici un caz prin clauze ale Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, care, contrar celor susținute în recurs nu constituie izvor de drept în cazul funcționarilor publici. Funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în baza unui contract de muncă, ci în baza actelor administrative de numire în funcția publică, ei aflându-se cu instituțiile angajatoare în raporturi de drept public (raporturi de serviciu), nu în raporturi de drept privat (de dreptul muncii). Dispozițiile art.117 din Legea nr.188/1999, care precizează că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii nu se pot interpreta în sensul susținut de recurenți pentru că ar lipsi de conținut dispozițiile art.31 (2) din lege. Astfel, salariile funcționarilor publici ar fi determinate printr-un contract colectiv de muncă și nu prin lege. Or dispozițiile din legislația muncii referitoare la negocierea salariilor nu sunt compatibile cu regula de principiu din art.31 (2), astfel că în această privință prevederile art.117 din același act normativ nu sunt incidente.
Prin urmare, hotărârea primei instanțe în care se statuează că drepturile salariale ale funcționarilor publici se stabilesc exclusiv în baza nr.OG6/2007, iar prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național nu sunt aplicabile, este legală și temeinică, motiv pentru care Curtea, conform art.312 (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și și formulat împotriva sentinței civile nr. 110/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./10.12.2009
Tehnored./11.12.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
