Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1307/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--26.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1307
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 309/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Timiș, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art.242 Cod proc. civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
După apelarea cauzei dar înainte de încheierea ședinței de judecată, se prezintă dl. în reprezentarea reclamantului intimat și depune practică judiciară.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 309/18.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepția tardivității acțiunii, excepție invocată de pârâtul
A admis acțiunea precizată formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Timiș, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul de Poliție al Județului T, având ca obiect Legea nr. 188/1999.
A obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul de Poliție al Județului T la plata către reclamant a primei de concediu în cuantum de un salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare perioadei 22.08.2002 - 31.12.2003, actualizate în raport cu rata inflației, începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă, pentru toții membri de sindicat. Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului T, instanța a respins-o ca neîntemeiată întrucât prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004, 2005 și 2006, respectiv Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004 și Legea nr.379/2005, fost suspendată aplicarea art. 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003 până la 31.12.2004, iar apoi acest termen a fost prelungit până la 31.12.2005 prin Legea nr. 511/2004 și până la 31.12.2006 prin Legea nr. 379/2005, astfel că plata primei de concediu a fost suspendată.
Pe perioada suspendării acestor drepturi bănești a fost suspendat și termenul de prescripție, astfel că de la încetarea suspendării - 31.12.2006 a început să curgă un nou termen de prescripție și din acest punct de vedere acțiunea reclamantului este introdusă în termenul legal.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantului, instanța a constatat că raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa atribuțiilor de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, precum și cu recunoașterea tuturor drepturilor salariale acordate prin lege.
Art. 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 modificată prevede dreptul funcționarului public la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
Văzând și dispozițiile art. 40 din OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, care prevăd că funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit la plata primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare perioadei 22.08.2002 - 31.12.2003 - actualizate în raport cu rata inflației.
Instanța nu a primit apărarea pârâtelor, prin care au cerut respingerea acțiunii reclamantului, deoarece drepturile solicitate de acesta au fost suspendate prin acte normative, întrucât art. 37 alin. (2) teza I din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevede că "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu", care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența ci, dimpotrivă, acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2006.
Instanța a constatat că dacă s-ar considera astfel, s-ar încălca atât art. 53 din Constituție cât și reglementările date prin art. l din Protocolul nr. l, adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, convenție ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Pentru considerentele și în baza temeiurilor de drept indicate, instanța a admis acțiunea precizată a reclamantului ca fiind întemeiată și a dispus obligarea pârâților A B și T la plata către reclamant a primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare perioadei 22.08.2002 - 31.12.2003 - actualizate în raport cu rata inflației, începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă, pentru toții membri de sindicat.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative solicitând modificarea acesteia și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare recurentul susține că pentru perioada 01.01.2002-24.08.2002 organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative a fost reglementată prin Legea nr.40/1990, care la art.4 a prevăzut că din Ministerul d e Interne fac parte: poliția, trupele de jandarmi, trupele de pompieri, unitățile de pașapoarte, controlul trecerii frontierei și evidența străinilor, precum și arhivele statului".
În ceea ce privește personalul acestei instituții, art.8 prevede că "Personalul Ministerului d e Interne se compune din militari și salariați civili" iar art.22 stabilește că militarii din Ministerul d e Interne au drepturile și obligațiile prevăzute în normele legale pentru militarii forțelor armate ale României iar salariații civili sunt supuși dispozițiilor Codului muncii și celorlalte norme legale referitoare la drepturile și îndatoririle acestora.
Așadar, în perioada respectivă, în structura Ministerului d e Interne sau a Poliției Române nu erau funcționari publici.
Polițiștii aveau calitatea de cadre militare, aveau grade militare de ofițeri și subofițeri, iar drepturile și obligațiile lor erau cele stabilite de Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare și Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Potrivit prevederilor Legii nr.26/1994 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, s-a prevăzut că polițistul este investit cu exercițiul autorității publice, însă totodată, în acest act normativ se mai prevede la art.54 că "În termen de 90 de zile de la adoptarea prezentei legi, Guvernul va prezenta Parlamentului spre aprobare proiectul de lege privind statutul polițistului".
Așadar, se dorea ca Legea nr.26/1999 să prefațeze noua reglementarea statutului polițiștilor, în cuprinsul căreia urma să se reglementeze demilitarizarea poliției.
Însă Legea nr.360/2002, care a consacrat calitatea polițiștilor de funcționari publici cu statut special nu a intrat în vigoare decât la data de 24.08.2002, iar până la această dată intimatul - reclamant a avut calitatea de militar, a purtat grade militare și a beneficiat de drepturile salariale aferente acestei categorii profesionale.
Referitor la perioada 24.08.2002-31.12.2003 se arată că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.360/2002, polițiștii care aveau calitatea de cadre militare, au dobândit calitatea de funcționari publici cu statut special, realizându-se inclusiv o echivalare a fostelor grade militare deținute cu noile grade profesionale, conform art.73 din Legea nr.360/2002.
Potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului".
Așadar, polițiștilor le sunt aplicabile, în principal, prevederile Legii nr.360/2002, care are caracter de normă specială, iar în domeniile neacoperite de acest act normativ, le sunt aplicabile prevederile normei generale, reprezentate de Legea nr.188/1999.
Salarizarea polițiștilor a fost reglementată la art.22 alin.5 din legea nr.360/2002, care prevede că "Funcțiile și modul de salarizare ale polițiștilor se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
În temeiul acestei prevederi a fost emisă nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ care, la art.37 a instituit dreptul polițiștilor la primă de concediu. Acest act normativ a intrat în vigoare la data de 01.01.2004.
Pentru perioada 24.08.2002 (data intrării în vigoare a Legii nr.360/2002 - 01.01.2004, modul de salarizare al polițiștilor era cel stabilit de Legea nr.360/2002.
Astfel, potrivit art.78 alin.2 din Legea nr.360/2002 "Până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
Actul normativ la care face trimitere textul citat este Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, iar această lege nu prevede acordarea primei anuale de concediu.
De altfel, salarizarea polițiștilor se realiza în temeiul acestui act normativ și anterior intrării în vigoare a Legii nr.360/2002, perioadă în care aveau calitatea de militari și nu de funcționari publici cu statut special.
Așadar, pentru anii 2002-2003, prevederile legale care stabileau modul de salarizare a polițiștilor erau cele ale Legii nr.138/1999, iar în baza acestor prevederi, polițiștii nu aveau dreptul la primă de concediu.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat, motiv pentru care se admite împotriva sentinței civile nr.309/18.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș. Se modifică sentința atacată și respinge ca nefondată acțiunea reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Timiș formulată împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului T, pentru că:
Problema care se pune în litigiu este legată de împrejurarea dacă pe perioada anilor 2002-2003, funcționarii publici din poliție, pe care-i reprezintă reclamantul, au avut dreptul la primă de concediu.
În rezolvarea acestei chestiuni, instanța observă că prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale referitoare la dreptul la prima de concediu pentru polițiști, stabilind, în dispozitiv, că "în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, - prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție "pentru a se asigura" - potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă - "interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
De asemenea, instanța reține și că printr-o altă decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv prin decizia nr. 77/5.11.2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:
"Dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că:
Prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal."
Din deciziile menționate anterior rezultă că polițiștii beneficiază de acordarea primei de concediu pentru perioada anilor 2004 - 2006 în baza dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Reclamantul solicită însă acordarea primei de concediu pentru perioada anterioară celei menționate în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv pentru anii 2002 și 2003, invocând dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Reclamantul susține că dispozițiile din Statutul funcționarilor publici îi sunt aplicabile, întrucât polițiștii sunt funcționari publici cu statut special.
Așadar, problema în discuție este dacă până la intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003, sunt aplicabile polițiștilor dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind salarizarea funcționarilor publici.
În soluționarea acestei chestiuni, Curtea observă că statutul reclamanților este reglementat prin Legea nr. 360 din 6 iunie 2002, privind Statutul polițistului, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, fiind ulterior modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 281/2003; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2003, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 101/2004); prin Legea nr. 101/2004; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2004, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 24/2005); prin Legea nr. 562/2004; și prin Legea nr. 24/2005.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, "polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului".
De asemenea, potrivit art. 78 alin. 1 din aceeași lege, "dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare".
Art. 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, prevede însă că "până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
În raport cu dispozițiile 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, instanța constată că reclamantului îi sunt aplicabile - până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, respectiv a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003 - dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, respectiv dispozițiile Legii nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Așadar, instanța reține că pentru perioada 2002-2003 nu sunt aplicabile în cazul reclamantului dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ci dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 309/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Timiș, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./03.12.2009
Tehnored./07.12.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
