Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1310/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--01.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1310
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 454/CA/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală Juridică și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului recurent și consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus întâmpinare, în două exemplare, dintre care un exemplar se comunică cu reprezentantul reclamantului recurent, care arată că nu solicită termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul obligării pârâților la plata sporurilor solicitate, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 22.12.2008, sub nr. dosar -, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală Juridică, Direcția Poliției de Frontieră T și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, având ca obiect Legea nr. 188/1999, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar cuvenit lucrătorilor Poliției Judiciare, pe perioada 01.09.2002 - până la introducerea acțiunii, perioadă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării pății, anularea situației create prin discriminare, precum și obligarea pârâtelor să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare, în sensul acordării sporului de 30% din salariul lunar de bază pentru aceeași perioadă aferentă.
În fapt, reclamantul a învederat că a fost polițist în cadrul Direcției Poliției de Frontieră T, instituție asigurată logistic și financiar de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, desemnat ca organ de cercetare al poliției judiciare prin ordin al Ministrului Internelor și Reformei Administrative, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în baza dispozițiilor art. 201 alin. 3 din pen Cod Penal și art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare. În conformitate cu prevederile art. 28 din OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor prevăzut de lege și pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele de judecată specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
S-a mai învederat că în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la. sporul a fost menținut la nivelul de 30% și după intrarea în vigoare a OUG nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnitarilor publici și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției.
S-a arătat că actele normative prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30% anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară conțin prevederi discriminatorii cu privire la salarizarea celorlalți polițiști din poliția judiciară, care contravin dispozițiilor OG 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Acordarea sporului de 30% pentru ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA a fost motivată de necesitatea de a asigura incoruptibilitatea acestora.
Reclamantul a mai învederat faptul că în cazul polițiștilor, conform art. 10 alin. 3 din OUG nr. 43/2002, ofițerii de poliție judiciară efectuează actele de cercetare penală sub directa conducere, supraveghere și controlul nemijlocit al procurorilor din cadrul Parchetului Național Anticorupție, prevedere ce a fost preluată și de actele normative care au modificat OUG nr. 43/2002 și care reglementează în prezent activitatea
Aceeași situație există și în cazul polițiștilor care au calitatea de membri ai Poliției Judiciare, conform art. 218 alin.1 din C.P.P. care prevede că, procurorul conduce și controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliției judiciare și supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.
Reclamantul a mai arătat că polițiștii care fac parte din cadrul Poliției Judiciare sunt dezavantajați prin aplicarea unor norme discriminatorii privind salarizarea.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile dispozițiilor art. 21 din OG nr. 137/2000 modificată și aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată și completată prin Legea nr. 27/2004 și Legea nr. 324/2006, art. 28 alin. 4, 5 din OUG nr. 43/2002 modificată și aprobată prin Legea nr. 503/2002, modificată prin Legea nr. 161/2003, modificată prin OUG nr. 24/2004, aprobată prin Legea nr. 601/2004, art. 109 din Legea nr.188/1999, republicată.
La data de 09.01.2009 la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare formulată de către pârâta Ministerul Administrației și Internelor prin Direcția Generală Juridică B, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.537 din 16 iulie 2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În motivarea acestei soluții, Curtea Constituțională a reținut că luând în considerare dispozițiile art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă, ceea ce -a și petrecut în unele cauze ă are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. 4 Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. 1, în conformitate cu care Parlamentul este autoritate legiuitoare a țării.
Pe fondul cauzei pârâta a învederat că pentru a putea beneficia de acordarea dreptului invocat, trebuie ca reclamantul să îndeplinească condiția esențială prevăzută de legiuitor în acest sens și anume să fi fost detașat în cadrul Departamentului Național Anticorupție.
Chiar și în situația în care, prin absurd, s-ar considera că sporul respectiv a trebui acordat și altor categorii de personal, în plus față de polițiștii detașați la. se pune problema dacă reclamantul are competența de a cerceta fapte de corupție, competență care potrivit dispozițiilor legale menționate aparține doar polițiștilor detașați la. și nicidecum tuturor polițiștilor judiciariști, așa cum în mod greșit apreciază acesta.
Or, desfășurându-și activitatea în cadrul T, chiar și ca ofițer judiciarist, fără ca în perioada pentru care a solicitat acordarea sporului de 30% din salariu să fi fost detașat în cadrul (), salarizarea reclamantului nu se poate face decât potrivit nr.OG 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat.
În situația de față, prin acordarea acestui spor și celorlalți polițiști din cadrul s-ar fi încălcat atât prevederile legale din cuprinsul nr.OUG 43/2002 (care nu prevedeau acordarea acestui spor decât pentru o categorie restrânsă, a polițiștilor din cadrul ) cât și prevederile nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, care stabilesc modul în care se calculează salariul celorlalți polițiști.
Criteriul de selecție în ceea ce privește acordarea sporului la salariu numai unora dintre ofițerii și agenții de poliție judiciară este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care instituie acest drept, unde se stipulează că se acordă numai ofițerilor și agenților detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție (), fiind justificat obiectiv de un scop legitim.
Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la. are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorată complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție, ca și specificul acestor activități, având în vedere, printre altele, și tipologiile diferite ale cazurilor de corupție.
Astfel, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul A va urmare a modificării raporturilor de serviciu (detașare) față de ceilalți polițiști din cadrul MIRA.
La data de 24.02.2009 la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare de către pârâta Direcția Poliției de Frontieră T, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare pârâta a arătat în fapt că, reclamantul a fost lucrător de poliție judiciară, în cadrul Direcției poliției de Frontieră T și Inspectoratul Județean al Poliției de frontieră T, iar salarizarea acestuia se face potrivit nr.OG38/ 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr.353/ 2003 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art.28 alin.4 din nr.OUG43/ 2002 privind Direcția Națională Anticorupție (prevederi care au fost abrogate în mod expres de hrt.41 ) din nr.OUG27 din 29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției), invocate de reclamanți, ofițerii și agenții detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, beneficiau de un spor la salariu de 30% "pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție".
Astfel, pentru a beneficia de dreptul pretins, ar fi trebuit ca reclamantul să îndeplinească cele două condiții esențiale prevăzute de art.28 din nr.OUG43/ 2002, respectiv să fi fost detașați la Direcția Națională Anticorupție și să fi desfășurat activități specializate de combatere a corupției.
Având în vedere că reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Poliției de Frontieră T și al T, este specializat în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale și de cercetare penale, nu sunt detașați la. și nu au atribuții pentru a desfășura activități specializate privind combaterea corupției, se apreciază că nu puteau să beneficieze de sporul de 30% prevăzut de art.28 din OUG43/2002.
La data de 02.03.2009, pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că în conformitate cu prevederile art.1 alin. 1 din Decretul nr.l67/1958 privitor la prescripția extinctivă "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege." Termenul general de prescripție este de trei ani, conform art.3 din același act normativ.
Și art.47 din Nr.OG38/2003 privind salarizarea polițiștilor prevede prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile salariale neachitate: "Drepturile neachitate polițiștilor și nereclamate în termen de 3 ani de la data când trebuiau plătite se prescriu."
Pentru aceste motive, pârâta a solicitat instanței de judecată, respingerea acțiunea ca fiind prescrisă, arătând că, raportat la data introducerii acțiunii, 22.12.2008, pentru sumele neacordate în perioada 06,12.2005 până la 22.12,2005.
In privința admisibilității acțiunii, raportat la obiectul acesteia, pârâta a precizat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 1325 din 04.12.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 23 decembrie 2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție constatându-se că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare simt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pe fondul cauzei, pârâta a învederat că pentru a putea beneficia de acordarea dreptului invocat, trebuia ca reclamantul să îndeplinească condiția esențială prevăzută de legiuitor în acest sens și anume, să fi fost detașat în cadrul Departamentului Național Anticorupție.
Prin sentința civilă nr. 454/CA/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune a reclamantului. A respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală Juridică, Direcția Poliției de Frontieră T și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, având ca obiect Legea nr. 188/1999.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar cuvenit lucrătorilor Poliției Judiciare, pe perioada 01.09.2002 - până la introducerea acțiunii, perioadă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării pății, anularea situației create prin discriminare, precum și obligarea pârâtelor să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare, în sensul acordării sporului de 30% din salariul lunar de bază pentru aceeași perioadă aferentă.
Instanța a reținut că reclamantul a fost lucrător de poliție judiciară, în cadrul Direcției poliției de Frontieră T și Inspectoratul Județean al Poliției de frontieră T, iar salarizarea acestuia se face potrivit nr.OG38/ 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr.353/ 2003 cu modificările și completările ulterioare.
Pentru început Tribunalul a constatat că pretențiile reclamantului aferente perioadei 01.09.2002 - 22.22.2005 sunt prescrise pentru ele intervenind prescripția extinctivă prevăzută de art.3 din Decretul 167/1958.
Potrivit dispozițiilor art.28 alin.4 din nr.OUG43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție (prevederi care au fost abrogate în mod expres de art.41 lit.e din nr.OUG27 din 29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției), invocate de reclamanți, ofițerii și agenții detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, beneficiau de un spor la salariu de 30% "pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție".
Astfel, pentru a beneficia de dreptul pretins, ar fi trebuit ca reclamantul să îndeplinească cele două condiții esențiale prevăzute de art.28 din nr.OUG43/ 2002, respectiv să fi fost detașați la Direcția Națională Anticorupție și să fi desfășurat activități specializate de combatere a corupției.
Având în vedere că reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Poliției de Frontieră T și al T, este specializat în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale și de cercetare penale, nu sunt detașați la. și nu au atribuții pentru a desfășura activități specializate privind combaterea corupției, s-a apreciat că nu puteau să beneficieze de sporul de 30% prevăzut de art.28 din OUG43/2002.
Dispozițiile art.28 alin.4 din nr.OUG43/ 2002, care prevedeau acordarea sporului pentru polițiștii detașați în cadrul, au fost abrogate în mod expres de art.41 lit.e) din nr.OUG27 din 29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Pentru a putea beneficia de acordarea dreptului invocat, trebuie ca reclamantul să îndeplinească condiția esențială prevăzută de legiuitor în acest sens și anume să fi fost detașat în cadrul Departamentului Național Anticorupție.
Chiar și în situația în care, prin absurd, s-ar considera că sporul respectiv a trebui acordat și altor categorii de personal, în plus față de polițiștii detașați la. se pune problema dacă reclamantul are competența de a cerceta fapte de corupție, competență care potrivit dispozițiilor legale menționate aparține doar polițiștilor detașați la. și nicidecum tuturor polițiștilor judiciariști, așa cum în mod greșit apreciază acesta.
Or, desfășurându-și activitatea în cadrul T, chiar și ca ofițer judiciarist, fără ca în perioada pentru care a solicitat acordarea sporului de 30% din salariu să fi fost detașat în cadrul (), salarizarea reclamantului nu se poate face decât potrivit nr.OG 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat.
Tribunalul a constatat că cererea de chemare în judecată își găsește temei legal în dispozițiile art.27 din nr.OUG137/ 2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, care permit oricărei persoane care se consideră discriminată să se adreseze instanței de judecată pentru acordarea de despăgubiri și anularea situației create prin discriminare.
Astfel reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile prevăzute de art.28 din nr.OUG43/2002 (pentru perioada cât acestea s-au aflat în vigoare), nefiind detașat la. precum și faptul că, în cauză, nu se identifică o situație discriminatorie bazată pe criteriile prevăzute de art.2 din nr.OG137/ 2000, republicată, motiv pentru care s-a constatat că cererea reclamantului este neîntemeiată.
Cu referire la discriminare invocată instanța de judecată a reținut că prin Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, constatându-se că prevederile art. l, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În motivarea acestei soluții, Curtea Constituțională a reținut că luând în considerare dispozițiile art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă - ceea ce s-a și petrecut în unele cauze - că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. 1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Conform art. 147 din Constituția României, republicată, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Prin urmare, începând cu data de 16 iulie 2008, dispozițiile invocate mai sus s suspendate de drept, iar începând cu data de 31 august 2008, și-au încetat efectele juridice.
In cauza de față, reclamantul invocă faptul că discriminarea este rezultatul prevederilor nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție întrucât acest act normativ instituit sporul solicitat de reclamant doar în beneficiul polițiștilor detașați la. iar actul normă în baza căruia este salarizat reclamantul - nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drept ale polițiștilor - nu prevede acest spor.
Criteriul de selecție în ceea ce privește acordarea sporului la salariu numai unora dintre ofițerii și agenții de poliție judiciară este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care instituie acest drept, unde se stipulează că se acordă numai ofițerilor și agenților detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție (), fiind justificat obiectiv de un scop legitim.
: |
Astfel, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul ca urmare a modificării raporturilor de serviciu (detașare) față de ceilalți polițiști din cadrul
Pentru considerentele de mai sus Tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, actele normative prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30% doar anumitor ofițeri de poliție judiciară conțin prevederi discriminatorii, ceea ce contravine dispozițiilor OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, fiind invocate în acest sens dispozițiile art.2 alin.2, art.3 și art.27 alin.4 din acest act normativ.
Recurentul mai arată faptul că pârâtele nu au dovedit existența scopului obiectiv și a caracterului adecvat și necesar al diferențierii de salarizare, realizându-se în fapt o încălcare a principiului egalității de tratament impusă de Directiva 2000/78/CE din 27.11.2000.
În ceea ce privește excepției prescripției dreptului la acțiune recurentul consideră că actele și faptele discriminatorii nu se încadrează într-un anumit termen de prescripție, repararea lor fiind obligatorie pentru perioada în care acestea au subzistat.
În drept s-au invocat dispozițiile art.309 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T solicită instanței să țină cont de faptul că temeiul legal al acțiunii, respectiv OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată și modificată, a fost declarat neconstituțional, prin deciziile Curții Constituționale nr.818, 819, 820, 821 și 997 din 2008, publicate în Monitorul Oficial, Partea I, ale căror dispoziții sunt definitive și general obligatorii.
Potrivit Curții Constituționale, instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Apreciază soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală, în mod corect reținându-se faptul că față de reclamanți nu a existat un tratament discriminatoriu.
Totodată, intimatul a solicitat scoaterea din cauză a pârâtei intimate Direcția Poliției de Frontieră T, arătând că prin Legea 125/2009 pentru aprobarea OUG 130/2008 pentru modificarea și completarea OUG 104/2001, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T s-a subrogat în drepturile și obligațiile Direcției Poliției de Frontieră T, ca urmare a reorganizării structurilor acestei instituții.
La termenul de judecată din 13.10.2009, instanța, ținând cont de dispozițiile Legii 125/2009 a reținut că atribuțiile direcțiilor de frontieră au fost preluate de către inspectoratele județele ale polițiilor de frontieră, astfel încât în cauză a reținut calitatea de intimată numai pentru Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
Intimatul Ministerul Administrației și Internelor, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, arătând că prin Decizia Curții Constituționale nr.819/03.07.2008 s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 127/2000, astfel încât aceste dispoziții legale nu mai pot constitui un temei pentru admiterea acțiunii reclamantei.
Pe fondul cauzei se arată că acțiunea este neîntemeiată întrucât reclamantul, pe perioada solicitată și-a desfășurat activitatea în cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T și T fără să fi fost detașat în această perioadă în cadrul și ca atare nu poate pretinde salarizarea acordată acestei categorii, diferența de tratament aplicată polițiștilor detașați la. având la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura și ca atare, la situații juridice diferite se aplică un tratament juridic diferit
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Reclamantul a pretins acordarea sporului de 30 % prev. de art. 28 din OUG 43/2002 arătând că acest spor a fost prevăzut pentru ofițerii de Poliție Judiciară detașați la Departamentul General de Anticorupție fiind în cuantum de 30% din salariul de bază lunar dar, apreciază că de vreme ce îndeplinește aceleași atribuții cu ofițerii de poliție detașați în cadrul DNA respectiv efectuând acte de urmărire penală sub directa supraveghere a procurorului, este în fapt dezavantajat prin aplicarea unor norme discriminatorii privind salarizarea deși nu există diferențe de fond în privința atribuțiilor polițiștilor membrii ai Poliției Judiciare prin raportare la polițiștii detașați la DNA.
Curtea reține că dispozițiile legale incidente vizează prevederile art. 28 al.4 din OUG 43/2002 potrivit cărora personalul prevăzut la al.1-3 procurorii, specialiștii cu înaltă calificare, ofițerii de Poliție Judiciară precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție potrivit art. 29 al.2 din 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30 % din indemnizația de încadrare lunară respectiv solda lunară în cazul ofițerilor de poliție judiciară. Aceste dispoziții au fost însă abrogate expres prin art.41 lit. e din OUG 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Cererea de chemare în judecată este motivată în principal pe disp.art.27 din OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care permit oricărei persoane ce se consideră discriminată să se adreseze instanței de judecată pentru acordarea de despăgubiri și anularea situației create prin discriminare.
Situația de față presupune existența a doua categorii de polițiști dintre care doar una beneficiază de sporul de 30 % din salariul de baza dar aceasta pentru că îndeplinesc o condiție esențială (care nu se regăsește în persoana reclamantului) și anume aceea de a fi detașați în cadrul departamentului Național Anticorupție. Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la DNA a avut la baza mai multe criterii obiective si anume: acela al detașării acestora la o instituție ce nu face parte din structura MIRA, complexitatea activității desfășurate în instituția respectivă, responsabilitate diferită și pregătirea profesională specializată.
În condițiile în care reclamantul nu a fost detașat în cadrul DNA pentru a beneficia de prevederile OUG 43/2002, salarizarea acestuia nu se poate realiza decât potrivit legii salarizării polițiștilor respectiv OG 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat.
Susținerile reclamantului privind discriminarea nu pot fi reținute în condițiile în care prin decizia Curții Constituționale 819/3.07.2008 s-a reținut că prevederile OG 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În motivarea deciziei Curții Constituționale se arată că prevederile OG 137/2000 contravin disp.art.1 al.4 Constituția României privind principiul separației puterilor și art. 61 al.1 potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării deoarece numai Parlamentul și prin delegare legislativă și Guvernul au competența de a institui, modifica sau abroga norme juridice de aplicare generală iar instanțele judecătorești au misiunea constituțională de a realiza justiția, adică de a soluționa aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Pe de altă parte, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de Contencios administrativ și fiscal este în sensul că beneficiază de sporul de 30 % prevăzut de art. 28 al.4 OUG 43/2002 numai ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA și nu toți polițiștii de poliție judiciară. Astfel prin Decizia 22287/4.06.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că acordarea sporului de 30% prevăzut de OUG 43/2002 a avut la bază natura activității prestate de polițiștii detașați la DNA, respectiv instrumentarea și judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție, singura condiție care trebuie respectată fiind aceea că de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice. Criteriul de discriminare invocat de reclamant nu este relevant deoarece activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști, deși în aparență sunt asemănătoare, sunt diferite raportat la nivelul structurii în care își desfășoară activitatea.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că însăși Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat în spețe similare stabilind că nu există tratament diferențiat, discriminatoriu între polițiștii din cadrul DNA și cei din cadrul Poliției Judiciare, sens în care sunt și hotărârile Consiliului pentru Combaterea Discriminării nr.419/27.11.2007, 418/28.11.2007, 271/5.09.2007 și 164/11.03.2008.
Pentru aceste considerente nu pot fi reținute nici susținerile recurentului legate de încălcarea principiului egalității de tratament, întrucât acesta presupune ca în situații egale să se aplice un tratament egal, or, în speță, s-a reținut că reclamantul nu se află într-o situație de analogie cu polițiștii detașați la. întrucât chiar dacă ambele categorii desfășoară activități de poliție judiciară, diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la. avea la bază în principal criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura
Referitor la critica adusă primei instanțe privind prescripția parțială a dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002-22.12.2005 Curtea reține că acest motiv este neîntemeiat întrucât obiectul acțiunii l-a reprezentat plata unor drepturi bănești, iar actele și faptele discriminatorii invocate de reclamant au constituit cauza iar nu obiectul acțiunii. Prin raportare la pretenția dedusă judecății în mod corect prima instanță a reținut prescripția parțială în baza art. 3 Decretul 167/1958 și art.47 din OG 38/2003 potrivit căruia drepturile neachitate polițiștilor și nereclamate în termen de 3 ani de la data când trebuiau plătite se prescriu.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza II-a Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 454/CA/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală Juridică și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./24.11.2009
Tehnored./25.11.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
