Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1309/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--26.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1309
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și pârâtul Primarul Orașului împotriva sentinței civile nr. 359/CA/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul depune copia sentinței civile nr.1059/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș cu titlu de practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu consecința modificării în parte a sentinței atacate în sensul acordării celor două sporuri în cuantum de 25% fiecare. Totodată solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâtul Primarul Orașului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S, și Primarul Orașului, obligarea instituțiilor pârâte să acorde reclamantului, următoarele drepturi salariale, actualizate cu rata inflației, până la data plății efective astfel:
Obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S, să calculeze și să-i achite reclamantului drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2004 -11.10.2004, actualizate cu dobânda legală, în procent de câte 25% din salariul de bază.
Obligarea pârâtului Primarul Orașului să calculeze și să-i achite reclamantului drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 11.10.2004 - 01.07.2005, actualizate cu dobânda legală, în procent de câte 25% din salariul de bază.
În motivare, arată că drepturile pretinse sunt prevăzute de art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, modificată prin Legea nr. 161/2003, potrivit cărora, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Deși drepturile solicitate trebuiau acordate cel târziu, începând cu data de 01.01.2004, conform art. XXV din Legea nr. 161/2003, nu i-au fost niciodată acordate. Potrivit art. 29 alin. (l), devenit art.31 alin. (l) din Legea nr. l88/1999 republicată, funcționarii publici au dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, (drepturi menționate în mod expres odată cu republicarea Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici în Of. nr.251/22 martie 2004). Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (l), devenit art.31 alin.(l) din Legea nr. l88/1999, a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2006, prin art.44 din OUG nr.92/2004 pentru anul 2005 aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.76/2005 si prin OG nr.2/2006 pentru anul 2006 aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.417/2006.
Reclamantul arată că normele legale de suspendare contravin prevederilor art. 1 din Codul Civil, art.15 (2) din Constituția României, art. 38 și art.39 din Codul Muncii întrucât dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Norma legală de suspendare contravine și art. 16 alin.(l) din Constituție, întrucât reclamanților li s-a acordat acest drept prin lege, iar suspendarea acestui drept nu presupune pierderea dreptului însuși. De asemenea, contravine si art. 15 alin.( 2) din Constituție, deoarece dispozițiile art.44 din OUG nr.92/2004 si ale OG nr.2/2006 sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr.l88/1999.
În drept, reclamantul a invocat și dispozițiile art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
La cererea de chemare în judecată, a anexat, în copie: de muncă, adresele cu nr. 16891/3.12.2008 emisă de pârâtul Primarul Orașului cu privire la solicitarea de acordare a drepturilor bănești ce constituie obiectul cauzei de față, cu nr. 45958/8.12.2008 a pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S, practică judiciară în materie.
Pârâtul Primarul Orașului a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a acțiunii, arătând în esență faptul că pentru perioada 2004-2006, aplicarea prevederilor dispozițiilor art. 29 alin. (l), devenit art.31 alin. (l) din Legea nr. l88/1999, a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2006, prin art.44 din OUG nr.92/2004 pentru anul 2005 aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.76/2005 si prin OG nr.2/2006 pentru anul 2006 aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.417/2006, așa încât reclamantul nu poate legal beneficia de suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție prescripția, iar pe fond a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, având în vedere faptul că nu există o prevedere legală în care să se prevadă modalitatea de calcul a drepturilor bănești privind suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin sentința civilă nr. 359/CA/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S și Primarul Orașului.
A obligat pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S, să calculeze și să-i achite reclamantului drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2004 -11.10.2004, actualizate cu dobânda legală.
A obligat pârâtul Primarul Orașului să calculeze și să-i achite reclamantului drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 11.10.2004 - 01.07.2005, actualizate cu dobânda legală.
A respins în rest acțiunea în ceea ce privește aplicarea procentului de câte 25% lunar din salariul de bază - fiecare dintre ele - la calculul drepturilor salariale.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând acțiunea reclamantului raportat la actele - probe aflate la dosar, văzând poziția exprimată de pârâți, precum și dispozițiile legale în materie, prevederile art.31 alin. (l) lit. c) si d) si art. 109 din Legea nr.188/1999, republicată, art.28 si 54 din Legea nr.54/2003, raportat la dispozițiile art. 1 alin.1, art. 8 alin.1, art. 18 alin.1 din Legea nr. 554/2004, art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, s-a constatat că este întemeiată acțiunea în parte, sens în care a fost admisă, în baza celor ce urmează a fi expuse, respingându-se în rest acțiunea în ceea ce privește aplicarea procentului de câte 25% lunar din salariul de bază - fiecare dintre ele - la calculul drepturilor salariale.
Reclamantul a dovedit calitatea sa de funcționar public în cadrul pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S, pentru perioada 01.01.2004 -11.10.2004 și în cadrul pârâtului Primarul Orașului, pentru perioada 11.10.2004 - 01.07.2005, astfel cum rezultă din mențiunile aflate în ul de muncă, aflat la filele 8-14 dosar.
În această calitate, reclamantul pretinde acordarea sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de câte 25 % fiecare din salariul de bază.
Aceste suplimente sunt reglementate prin dispozițiile art. 31 din Legea nr.188/1999, legea privind statutul funcționarilor publici, după cum urmează:
"(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Aceste dispoziții legale au fost suspendate prin articolul 44 din OUG nr.92/2004 aprobată prin Legea nr.76/2005; prin articolul 48 din OG nr.2/2006 aprobată prin Legea nr.417/2006, suspendare care a operat până în decembrie 2006.
Prin aceste suspendări succesive s-a ajuns practic la negarea unui drept fundamental, dreptul la plata corespunzătoare muncii prestate, drept accesoriu celui la muncă, fapt contrar dispozițiilor art.53 din Constituția României.
Potrivit acestui text legal, "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Cum în cauză nu s-a justificat în sensul dispozițiilor aliniatului 2 al articolului 53 din Constituție caracterul necesar și proporționalitatea restrângerii cu situația care a determinat-o tribunalul nu a putut conchide decât că prin aceste suspendări succesive s- ajuns la negarea și încălcarea unui drept.
Mai mult, cu privire la aceste drepturi Curtea de Apel Galați, în calitatea sa de unificator al practicii judiciare a decis în sensul acordării acestor sume, dovadă fiind, de exemplu, Decizia nr.496/R/18.09.2008, pronunțată în dosarul nr-.
Cum această decizie poate fi interpretată ca o dezlegare dată unor probleme de drept, extrapolând și dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, care instituie obligativitatea acestor dezlegări de drept, Tribunalul a apreciat că reclamantul are dreptul la aceste sume de bani reprezentând cele două sporuri.
Cu privire la momentul de la care aceste drepturi pot fi pretinse nu există dubii și nici nu se poate pune problema prescripției din moment ce aceste drepturi au fost suspendate, fiind suspendat și dreptul la acțiunea derivând din aceste drepturi, sens în care a fost respinsă ca nefondată excepția prescripției invocată în cauză de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S, prin întâmpinare.
La data de 24 ianuarie 2007 se publică în Monitorul Oficial OG nr. 6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici, modificată și completată ulterior prin OG nr.9/2008.
Potrivit art. 4 din acest act normativ, care nu a suferit modificări "Salariul de baza se stabilește în funcție de categorie, de clasa, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor nr. 1- 6."
Rezultă astfel, că prin intrarea în vigoare a cestui act normativ în salariul de bază al funcționarului public au fost incluse aceste sporuri, cât timp se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasa, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate Tribunalul a reținut că reclamantul a cerut angajatorilor anteriori (pârâții) aceste sporuri în cuantum de câte 25 % fiecare din salariul de bază, cuantum asupra căruia, având în vedere faptul că nu există o prevedere legală în care să se prevadă modalitatea de calcul a drepturilor bănești privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, instanța a constatat că nefiind temei legal al modului de calcul, nu se poate pronunța în sensul dorit de reclamant, anume în procent de câte 25% din salariul de bază - fiecare dintre ele -, sens în care a fost respinsă această cerere.
Prin urmare, Tribunalul a admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S, să calculeze și să-i achite reclamantului drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2004 -11.10.2004, actualizate cu dobânda legală, și a obligat pârâtul Primarul Orașului să calculeze și să-i achite reclamantului drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 11.10.2004 - 01.07.2005, actualizate cu dobânda legală.
A fost respinsă în rest acțiunea în ceea ce privește aplicarea procentului de câte 25% lunar din salariul de bază - fiecare dintre ele - la calculul drepturilor salariale.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, reclamantul și pârâtul Primarul Orașului criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, în motivarea recursului declarat de reclamant se solicită modificarea în parte a sentinței recurate în sensul stabilirii procentului de câte 25% lunar pentru fiecare dintre sporurile solicitate.
Se arată astfel faptul că de vreme ce Legea 188/1999 republicată, nu cuantifică drepturile salariale pretinse sunt aplicabile prevederile Codului Muncii, iar pentru ca dreptul patrimonial invocat să nu devină doar o obligație lipsită de conținut și de valoare este necesar ca reclamantul să se bucure efectiv de acordarea acestor drepturi în procentul solicitat prin acțiune.
Reclamantul mai arată că dreptul său la sporurile salariale pretinse reprezintă un drept de creanță și prin urmare un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat de pârâtul Primarul Orașului se solicită casarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. Se arată astfel că acesta a avut calitatea de funcționar public în cadrul Primăriei Orașului în perioada 11.10.2004 - 01.07.2005, iar în perioada 2004-2006 prevederile legale referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate.
Pe de altă parte, nici un act normativ care reglementează salarizarea funcționarilor publici nu prevede acordarea acestor drepturi bănești, iar în lipsa unui act emis sau adoptat de Administrație din care să fie stabilir cuantumul celor două suplimente, instanța nu poate determina ea însăși întinderea acestora.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.4, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că ambele recursuri sunt neîntemeiate după cum urmează:
Reclamantul a avut calitatea de funcționar public în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C S în perioada 01.01.2004-11.10.2004 și respectiv în cadrul Primăriei Orașului în perioada 11.10.2004-01.07.2005, solicitând obligarea celor două instituții la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada respectivă în conformitate cu dispozițiile art.31 lit.c și d din Legea 188/1999.
Prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat cele două instituții la plata drepturilor pretinse, actualizate cu dobânda legală, fără aplicarea procentului de câte 25% pentru fiecare dintre acestea.
Reclamantul critică hotărârea primei instanțe arătând că în lipsa stabilirii procentului, dreptul său patrimonial este lipsit de conținut iar în lipsa unei reglementări privind procentul, cuprins în Legea 188/1999 sunt aplicabile dispozițiile din Codul Muncii.
Instanța de recurs nu-și poate însuși motivarea reclamantului privind corelarea Legii 188/1999 cu Codul Muncii, act normativ care nu ar prevede nici un spor mai mic de 25%, întrucât această corelare are loc doar în domenii în care nu există o reglementare expresă în materia drepturilor funcționarilor publici, ceea ce nu se poate reține în speță câtă vreme materia salarizării funcționarilor publici a fost reglementată prin OUG 92/2004, OG 2/2006 iar în prezent prin OG 6/2007.
Nici jurisprudența invocată de reclamant nu poate constitui un motiv pentru stabilirea procentului de câte 25% întrucât hotărârea judecătorească trebuie să reflecte fidel dispozițiile legale pe care se întemeiază iar în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut cuantumul acestor drepturi salariale nici instanța nu o poate realiza fără ca prin aceasta să se substituie astfel puterii legislative.
Referitor la argumentul reclamantului potrivit căruia dreptul la plata suplimentelor pretinse reprezintă un drept de creanță ce intră în noțiunea de bun în sensul art.1 Protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, instanța de recurs nu-și poate însuși un asemenea argument întrucât, pentru ca un drept de creanță să intre în noțiunea de "bun" în sensul indicat de reclamant este necesar ca acesta să beneficieze cel puțin de o "speranță legitimă" în recunoașterea acestui drept de creanță, cum ar fi existența unei jurisprudențe naționale constante și unitare în recunoașterea procentului de 25% pretins de reclamantă, or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada existenței unei jurisprudențe naționale unitare în acest sens.
În consecință, văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamant.
În privința recursului declarat de Primarul Orașului, Curtea constată că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Reclamantul a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției recurente, în perioada 11.10.2004-01.07.2005, iar în această calitate raporturile de serviciu ale reclamantului intră sub incidența Legii 188/1999 în ceea ce privește drepturile de care beneficiază acesta, iar printre drepturile prevăzute la art. 31 alin. 1 se numără și suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161/2003 fiind prevăzute inițial la art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999. Aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată în perioada 01.01.2004 - 30.12.2006, dar suspendarea nu echivalează cu însăși pierderea dreptului respectiv, iar prin Legea nr.251/2006 art.13, prevederile respective au reintrat în vigoare începând cu 01.01.2007 fără a se indica însă cuantumul sau criteriile în funcție de care funcționarii publici vor beneficia de aceste drepturi. De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006 nr.OG6/2007 sau nr.OG9/2008.
Cu toate acestea Curtea reține că la data de 29.01.2007 a fost publicată nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 iar potrivit art.48 din acest act normativ prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Ca atare, faptul că legiuitorul nu a stabilit cuantumul în care se pot acorda aceste sporuri sau criterii pentru determinarea cuantumul nu poate conduce la soluția respingerii acțiunii reclamantului cel puțin în ceea ce privește acordarea generică a acestor drepturi salariale. O atare soluție ar echivala în fapt cu nerecunoașterea drepturilor reclamantului ca și funcționar public la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi care sunt prevăzute indubitabil în Legea cadru nr.188/1999 art.31 aliniatul 1 literele c) și d).
Pe de altă parte instanța de judecată nu-și poate depăși competența și nu se poate substitui legiuitorului prin determinarea cuantumului acestor sporuri în condițiile în care ele nu sunt prevăzute de lege dar se poate proceda la recunoașterea acestor drepturi în mod generic urmând ca ulterior ordonatorul principal de credite să stabilească cuantumul acestor sporuri sau criterii de natură a determina acest cuantum. În sprijinul acestei soluții vin dispozițiile cuprinse la art.3 din nr.OG6/2007 potrivit cărora gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii astfel încât rezultă că stabilirea cuantumurilor sporurilor salariale solicitate în baza art.31 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată revine în sarcina fiecărui ordonator principal de credite iar lipsa cuantumului în cuprinsul legii nu reprezintă un motiv pentru respingerea acțiunii.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, apreciind că nu există motive de modificare sau casare de natura celor cuprinse la art. 304,c p., hotărârea fiind analizată și din perspectiva art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează a respinge ca neîntemeiate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții și Primarul Orașului împotriva sentinței civile nr. 359/CA/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./24.11.2009
Tehnored./24.11.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
