Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1319/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1319
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Dinu Florentina Stoicescu Maria
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții ,P, toți cu cu domiciliul ales la CURTEA DE APEL BACĂU - B, nr. 1, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.882 din 23.o6.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B, sector 5, nr. 18, Cod poștal -, CURTEA DE APEL BACĂU cu sediul în B, nr. 1, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții reclamanții ,P, și intimații pârâți Ministerul Justiției și Curtea de APEL BACĂU.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registratură concluzii scrise din partea recurenților reclamanți.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, față de împrejurarea că recurenții reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial la rolul Tribunalului Bacău sub nr.6050/2008 reclamanții, P, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BACĂU pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea acestora la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază actualizate cu indicele de inflație precum și obligarea pârâtei Curtea de APEL BACĂU la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Curții de APEL BACĂU și solicită acordarea acestor drepturi prevăzute de art.31 (1) lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 începând cu:
- începând cu 1.07.2005 până la zi și în viitor;
- P începând cu 18.10.2007 până la zi și pentru viitor;
- începând cu 17.02.2006 până la zi și pentru în viitor;
- începând cu 5.01.2004 până la zi și pentru în viitor;
- începând cu 1.07.2005 până la zi și pentru în viitor;
- începând cu data de 14.05.2007 la zi și în viitor.
Au mai susținut reclamanții că potrivit dispozițiilor legale sus amintite, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și că aceste prevederi au fost suspendate În perioada 2004-2006 iar începând cu 1.01.2007 potrivit dispozițiilor art.XIII din Legea nr.251/2006, pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, aceste prevederi legale au intrat în vigoare, au fost suspendate succesiv, reclamanții nu au beneficiat de ele, iar dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, constituie un drept de remunerare muncii și face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și el nu poate fi restrâns abuziv și contrar activității impuse de o societate democratică potrivit art.53 din Constituție.
De asemenea s-a învederat instanței că norma de suspendare contravine art. 15 alin.2 din Constituție, iar suspendarea acestui drept nu presupune pierderea dreptului însuși, astfel că acțiunea este întemeiată.
Pârâtul Ministerul Justiției în conformitate cu disp. art.115-118 Cod proc.civ. a formulat întâmpinare invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 5.01.2004-9.10.2005 potrivit art. 3 și 7 din Decretul nr.167/1958, excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere disp. art.10 lit."n" din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobată prin HOT. CSM nr.387/22.09.2005 publicată în nr.958/28.10.2005 potrivit căreia "Președintele Curții de Apel exercită prerogative manageriale în scopul organizării eficiente a activității curții, precum și atribuții de coordonare și control privind administrarea curții de apel și instanțelor de circumscripție, astfel că acțiunea este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă precum și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, astfel cum prevăd disp. art.31 din OG nr.6/2007.
Pe fondul cauzei pârâtul a arătat că acțiunea formulată este neîntemeiată deoarece jurisprudența Curții Constituționale a statuat că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare cum este și prima de concediu nu constituie un drept constituțional fundamental iar prevederile art.53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor.
Prin încheierea din 10.04.2009 Tribunalul Bacăua dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Tribunalul Buzău ca efect al strămutării dispusă prin încheierea nr.1694 din 25.03.2009 pronunțată de J în dosarul nr-, cauza ce a fost înregistrată sub nr.2332/2009.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr.882 din 23 iunie 2009 prin care a respins excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Justiției și a respins acțiunea formulată de reclamanții, P, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BACĂU.
Pentru a pronunța această soluție a reținut instanța de fond că excepția prescripției acțiunii doar pentru perioada 5.01.2004-9.10.2005 este neîntemeiată și a respins-o întrucât disp. art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevăd că " la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare", astfel că după încetarea suspendării, actul juridic a continuat să producă efecte, respingând și excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece potrivit art.7 din nr.HG83/3.02.2005 Ministerul Justiției este ordonator principal de credite, iar disp. art.1 din aceeași hotărâre prevăd că acest pârât este organul de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică care asigură elaborarea, coordonarea și aplicarea strategiei și a programului de guvernare.
De asemenea, tribunalul a respins și excepția inadmisibilității acțiunii deoarece acțiunea formulată de reclamantă are ca obiect refuz de acordare drepturi bănești și nu revocarea în tot sau în parte unui act administrativ, deci nu sunt aplicabile disp. art.7 din Legea nr.554/2004.
Pe fond instanța a reținut că reclamanții au calitate de funcționari publici și nu pot beneficia decât de drepturile salariale prevăzute de Legea nr.188/1999, însă nu și de drepturile solicitate respectiv, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare deoarece ele nu constituie drepturi constituționale fundamentale, statului funcționarilor publici nu prevede criterii concrete de determinare a acestor drepturi, reclamanții fiind astfel în imposibilitate de realiza prin intermediul instanței o creanță al cărui cuantum nu este stabilit de lege pentru a fi determinat sau determinabil.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, P, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac modificarea soluției instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
In motivarea căii de atac s-a arătat că drepturile solicitate există în actualul text al Legii nr. 188/1999, doar au fost suspendate succesiv, respectiv exercițiul drepturilor la suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare, suspendare ce a operat până la 1.01.2007, fiind declarată neconstituțională prin Decizia nr. 185/12.02.2009 a Curții Constituționale.
S-a susținut că cele două suplimente salariale sunt prevăzute de art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 a fost suspendată această prevedere legală, ulterior suspendarea a fost menținută prin nr.OG 2/2006, iar prin OG6/2007 au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la data intrării în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, cele două suplimente se circumscriu noțiunii de sporuri, fac parte din structura art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, OG6/2007 nu a abrogat prevederile din Legea privind Statul funcționarului public ci dimpotrivă s-a statuat expres că se completează cu dispozițiile acestei legi.
Recurenții au mai învederat instanței că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la CEDO, Convenție ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, iar în conformitate cu art. 11 din Constituție România are obligația de a îndeplinii întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică, în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, în jurisprudența sa CEDO statuând că noțiunea de, bun" are o semnificație autonomă nefiind limitat la proprietatea unor bunuri corporale, și alte drepturi și interese putând fi considerate bunuri în sensul acestei reglementări.
De asemenea s-a susținut de recurenți că prin neacordarea drepturilor solicitate au fost încălcate și disp.art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, principiul consacrat în jurisprudența Curții, motivarea instanței de fond potrivit căreia legea nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor salariale solicitate, conduce la imposibilitatea acordării acestora de către autoritățile angajatoare sau de către instanțe cu consecința ca aceste drepturi să fie iluzorii și teoretice, prin refuzul de a se acorda aceste sume de bani încălcându-se art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la CEDO.
Curtea, examinând sentința, prin prisma criticilor din recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei Curtea de APEL BACĂU, salarizarea recurenților este reglementată de Legea nr.188/1999, cu modificările ulterioare, art. 31 prevede că, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acordarea acestora din urmă, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare fiind suspendată succesiv prin OUG nr.92/2004 pentru anii 2004-2005, OG nr.2/2006 pentru anul 2006, OG nr. 6/2007 pentru anul 2007 și până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, astfel că, suspendarea acestor dispoziții legale împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, până în prezent, legiuitorul neprevăzând acordarea acestor suplimente și nici cuantumul lor, cum corect a concluzionat și prima instanță.
În situația în care aceste suplimente se acordă funcționarilor publici, încetând cauza de suspendare a dispozițiilor legale ce le reglementează, este necesar ca printr-un act normativ ulterior, să se prevadă modalitatea în care să fie stabilite, respectiv cuantumul acestora, categoriile de funcționari publici beneficiare, astfel de reglementări legale nu există până în prezent, urmând a fi stabilite prin Legea privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare conform art. 31 alin.3 din Legea nr.188/1999.
Astfel, în condițiile în care, în prezent, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare este suspendată prin actele normative precizate mai sus, iar modalitatea de calcul a acestora nu este prevăzută de lege, în mod corect, Tribunalul Buzăua respins acțiunea recurenților, întrucât, pe cale judecătorească, nu se pot crea norme de salarizare, printr-o astfel de modalitate s-ar încălca atribuțiile puterii legislative, contravenindu-se principiului separării puterilor în stat consacrat de Constituția României, precum și celor statuate de deciziile Curții Constituționale nr.818 și 820 /2008, potrivit cărora, instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii pentru instanțele judecătorești, conform art. 147 alin.4 din Constituția României.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond respinge acțiunea pentru faptul că nu a fost stabilit cuantumul celor două suplimente prin lege, Curtea constată că este nefondat, salarizarea funcționarilor publici este reglementată de legea 188/1999, în această lege nu este prevăzut cuantumul suplimentelor treptei de salarizare și a postului, nici categoriile de funcționari beneficiari, iar o astfel de atribuție nu a fost lăsată la latitudinea angajatorului prin lege specială, solicitarea reclamanților din acțiune respectiv un cuantum de 25% din salariul de bază pentru fiecare drept salarial solicitat neavând nicio relevanță, fiind lipsit de bază legală.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia, prin suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 lit. c și d din Legea funcționarilor publici, s-au încălcat dispozițiile constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, îngrădindu-se aceste drepturi, fără însă a fi înlăturate sau anulate, Curtea constată nu este întemeiat, în condițiile în care, din 2004 și până în prezent, prevederile legale în discuție au fost suspendate, nu s-a emis un act normativ prin care să se stabilească în concret modalitatea de cuantificare a celor două suplimente, o astfel de atribuție revenind puterii legislative și nu celei judecătorești, împrejurarea că prin Decizia nr. 185 din 12 februarie 2009, Curtea Constituțională a declarat ca neconstituțională prevederea privind intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2007 a art. 29 din Legea nr. 188/1999, în actuala formă art. 31 neavând nicio relevanță în situația inexistenței în actul normativ a unor criterii de cuantificare a celor două suplimente.
Nici motivul de recurs potrivit căruia reclamanților li s-a încălcat dreptul la respectarea bunurilor acestora, statuat de art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO, nu este întemeiat întrucât suplimentele salariale solicitate de către intimați nu sunt bunuri în sensul acestor reglementări, în condițiile în care legea privind Statutul Funcționarului Public nu prevede modalități concrete de stabilire a celor două drepturi salariale și categoriile de funcționari publici beneficiari, o astfel de atribuție nefiind lăsată la latitudinea angajatorului.
De asemenea nici motivul de recurs potrivit căruia s-au încălcat dispozițiile art. 11 din Constituția României, statului român revenindu-i obligația de a îndeplinii întocmai și cu bună credință obligațiile din tratatele la care este parte nu este întemeiat întrucât reclamanților nu li s-a încălcat dreptul la respectarea bunurilor acestora, în condițiile în care prin legea specială ce guvernează raportul de serviciu al reclamanților nu sunt stabilite criterii privind cuantumul acestor suplimente și categoriilor de funcționari publici beneficiare.
Față de aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Buzăua concluzionat că excepțiile invocate de pârâtul nu sunt întemeiate, acesta are calitatea procesuală pasivă, dreptul la acțiune al reclamanților nu este prescris, nu le incumbă obligația de îndeplinii procedura prealabilă, cele două suplimente prevăzute de art. 31 lit. c și d din Legea nr.188/1999 nu pot fi acordate reclamanților întrucât întinderea lor nu este determinată, instanța nu se poate substitui altei puteri din stat, decât prin încălcarea principiului separației puterilor, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu sunt fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, P, toți cu domiciliul ales la CURTEA DE APEL BACĂU - B, nr. 1, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.882 din 23.o6.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B, sector 5, nr. 18, Cod poștal -, CURTEA DE APEL BACĂU cu sediul în B, nr. 1, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Dinu Florentina Stoicescu Maria
- - - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.SM
Tehnored.CMF
10 ex./20.10.2009
f- - Tribunal B
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Dinu Florentina Stoicescu Maria
