Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1360/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1360
Ședința publică de la 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu
- - JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
Grefier:
********
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Cu Regim De Maximă Siguranță Dr.Tr. S, împotriva sentinței nr. 72 din data de 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: intimatul reclamant asistat de avocat și consilier juridic, pentru recurentul pârât Penitenciarul Cu Regim De Maximă Siguranță Dr.Tr.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât Penitenciarul Cu Regim De Maximă Siguranță Dr.Tr. S solicită admiterea recursului conform motivelor scrise.
Avocat, pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică și acordarea unor cheltuieli de judecată.
Apreciază că motivele de recurs invocate nu se pot încadra în cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. Apreciază că în mod corect a reținut prima instanță că sancțiunea a fost aplicată de o persoană necompetentă - reclamantul putea fi sancționat de șeful de serviciu, iar nu de către șeful de tură. De asemenea, susține că în prezenta cauză nu a fost respectată procedura prealabilă anterioară stabilirii unei sancțiuni.
CURTE A:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.72 din 17 ianuarie 2008, Tribunalul Mehedinția respins excepția lipsei procedurii prealabile și excepția prematurității acțiunii, invocate de pârâtul Penitenciarul Dr.Tr.S, a admis în parte acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Drobeta Tr,S, în sensul că a constatat nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr.128/3 iulie 2007 și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 150 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că nu este întemeiată excepția lipsei procedurii prealabile, întrucât la data de 16 iulie 2007, în termenul prevăzut de art.64 alin.2 din Legea nr.293/2004, reclamantul s-a adresat cu contestație conducătorului Penitenciarului prin care a solicitat anularea deciziei nr.128/3 iulie 2007 ( fila 6).
De asemenea, s-a constatat că și excepția prematurității cererii de chemare în judecată este neîntemeiată, sesizarea instanței făcându-se la 20 august 2007, ulterior emiterii adresei nr.2340/9 august 2007 prin care reclamantului i s-a răspuns la raportul înregistrat sub același număr la data de 8 august 2007.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit fișei postului ( filele 45-49) reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul Serviciului Siguranță Exterioară, astfel cum a recunoscut de altfel și pârâtul ( fila 31), compartiment distinct de cel intitulat în organigramă " tură/locțiitor șef tură" ( fila 54. Deosebit de aceasta, sancțiunea a fost aplicată fără efectuarea cercetării prealabile și audierea reclamantului conform art.63 alin.1 din Legea nr.293/2004.
Instanța a mai reținut că decizia contestată, pe lângă faptul că a fost emisă de o persoană lipsită de această competență, nu cuprinde nici elementele obligatorii prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art.33 din Ordinul MJ nr.5013 /2004 și anume: precizarea prevederilor din procesul - verbal al comisiei de disciplină, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul cercetării disciplinare prealabile, termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată, instanța competentă cu soluționarea contestației.
În ceea ce privește nulitatea adresei nr.2340 din 9 august 2007 solicitată de reclamant, instanța a constatat că aceasta nu are caracterul unui act administrativ, conținând răspunsul conducerii Penitenciarului la raportul reclamantului înregistrat sub nr.2340 din 8 august 2007.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Penitenciarul Dr.Tr.S, invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia.
A arătat că instanța de fond nu a analizat actele depuse și susținerile unității, raportat la fișa postului în care subordonarea este clar delimitată, reclamantul fiind subordonat direct șefului de schimb, iar îndatoririle specifice fiecărui post sunt prevăzute în carnetul postului corespunzător.
Astfel, sancțiunea prevăzută de art.64 lit.a a fost aplicată corect de șeful de schimb, comparativ cu modificarea Legii 293/2004 prin OUG nr.4/2008, când această sancțiune poate fi aplicată direct la propunerea șefilor ierarhici ofițerului sau agentului care a săvârșit abaterea disciplinară, modificare până la care aplicarea acestei sancțiuni era în competența șefului direct.
mai arătat că decizia cuprinde elementele obligatorii prevăzut de art.33 din Ordinul MJ nr.5013/2004, fiind motivată în fapt și în drept cu arătarea termenului și instanței la care poate fi contestată.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința sub aspectul criticilor formulate, cât și în raport de art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază nefondat recursul declarat.
Acțiunea introductivă privește nelegalitatea deciziei nr.129 din 3 iulie 2007, emisă de Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Dr,Tr.S, prin care reclamantul, agent șef în cadrul acestei unități, a fost sancționat cu "mustrare scrisă" pentru neexecutarea la data de 30.06.2007, a dispozițiilor primite de la șeful de tură, respectiv de a se deplasa în sectorul de deținere pentru a participa la însoțirea persoanelor private de libertate la cabinetul medical.
De asemenea în aceeași zi a dat dovadă de neglijență în îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu specifice postului de pază nr.5, prin faptul că nu era atent și nu avea armament asupra sa, abatere prevăzută de art.61 lit.b din Legea 293/2004, privind statutul funcționarilor publici din ANP.
Potrivit art.64 alin.1 din legea susmenționată, sancțiunea prevăzută de art.62 lit.a (mustrare scrisă) poate fi aplicată direct de către conducătorul compartimentului din cadrul ANP sau, după caz, din cadrul unității din subordinea acesteia, în care-și desfășoară activitatea funcționarul public care a săvârșit abaterea disciplinară.
În speță, sancțiunea "mustrării scrise" a fost aplicată reclamantului de către șeful de tură - subinspector.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, atât din atribuțiile prevăzute în fișa postului, cât și din recunoașterea pârâtei prin adresa nr. R/7051/29.11.2007 (fila 31 dosar fond), postul ocupat de reclamant, acela de agent șef de penitenciare, este cuprins în organigrama instituției în cadrul Serviciului Siguranța Exterioară, compartiment care nu este unul și același cu "șef de tură/locțiitor șef de tură", așa cum rezultă cert din structura organizatorică a unității intimate (fila 54 dosar fond).
Față de această situație, se constată că susținerea recurentei, cu privire la subordonarea reclamantului delimitată prin fișa postului, este nefondată.
Cum postul ocupat de reclamant este cuprins într-un alt compartiment decât acela care a emis decizia sancționatoare, rezultă că aplicarea sancțiunii s- făcut cu încălcarea dispozițiilor art.62 lit.a din Legea 293/2003, astfel cum era reglementată la data săvârșirii faptei.
Se mai reține că în procedura cercetării prealabile a faptei s-a omis audierea funcționarului public consemnată în scris, neregularitate ce atrage sancțiunea nulității acestei proceduri și implicit a actului sancționator.
Tot în mod corect tribunalul a constatat omisiunea prevederii în decizia sancționatoare a tuturor elementelor obligatorii prevăzute de art.33 din Ordinul MJ nr.5013/2004.
Este adevărat că în decizie se indică greșit, atât termenul de contestare, cât și persoana la care poate fi contestată, dar este cert că nu se face referire în cuprinsul acesteia nici la prevederile din procesul verbal al comisiei de disciplină și nici la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant, în cursul cercetării prealabile, omisiuni care atrag nulitatea deciziei.
Față de cele expuse, se constată că sentința tribunalului este legală și pe cale de consecință, în temeiul art.312 Cod pr.civilă se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Cu Regim De Maximă Siguranță Dr.Tr. S, împotriva sentinței nr. 72 din data de 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud. -
LF/2 ex/01.07.2008
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu, Teodora Bănescu
