Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1372/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1372/R-CONT
Ședința publică din 16 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în C, str. C-tin - nr. 32, Cod poștal-, județul D, împotriva sentinței nr. 1170 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns, în calitate de președinte al recurentului-reclamant, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului-reclamant depune la dosar delegație și practică judiciară a Curții de Apel Timișoara, arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Reprezentantul recurentului-reclamant, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii și obligarea intimatului-pârât la plata drepturilor bănești, cu titlu de despăgubiri.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 07.07.2009 reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" C - în nume propriu și pentru membrii de sindicat salariați ai V - a chemat în judecată INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să plătească membrilor de sindicat ce au calitatea de funcționari publici la. V, drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, în cuantum de câte 25% din salariul de bază pe perioada 01.04.2006 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce se vor actualiza cu aplicarea indicelui de inflație de la data plății efective, pentru fiecare salariat-membru de sindicat, de la data încadrării în funcția publică și pentru timpul efectiv lucrat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că membrii de sindicat pentru care a promovat acțiunea au calitatea de funcționari publici în cadrul V, iar potrivit art.29 din Legea nr.188/1999, ce a devenit ulterior prin modificarea și completarea legii - art.31, funcționarii publici au dreptul pe lângă salariul de bază și sporul pentru vechimea în muncă la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, iar până în prezent aceștia nu au primit cele două elemente ce compun salariul unui funcționar public, aplicarea prevederilor legale menționate fiind suspendată până la data de 31 2006 prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin art.48 din nr.OG2/2006.
Au mai arătat reclamanții că potrivit art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000, suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea aplicării acestuia până la un termen cert și determinant iar suspendarea nu conduce la suprimarea dreptului, acordarea drepturilor solicitate prin acțiunea de față este îndreptățită, fiind prevăzută și de alte acte normative - Ordinul comun al Ministerului muncii, familiei și egalității de șanse și Ministerului economiei și finanțelor nr-.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar practică judiciară și dovada îndeplinirii procedurii prealabile, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 (filele 6-14 dosar).
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, drepturile salariale solicitate de reclamant fiind suspendate în perioada 2004-2006 prin nr.OUG92/2004 și nr.OG2/2006.
Inițial, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr- care prin sentința nr.1048/21 mai 2009, declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Prin sentința nr. 1170/13.10.2009 TRIBUNALUL VÂLCEA SECȚIA COMERCIALĂ SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL a respins acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" ÎN NUME ȘI PENTRU MEMBRII DE SINDICAT SALARIAȚI AI V, cu sediul în C,-, județul D, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V, cu sediul în Rm. V,-, județul
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" a promovat acțiunea în numele și pentru membrii de sindicat - care au calitatea de funcționari publici în cadrul
Potrivit art.29 alin.1 din Legea 188/1999, devenit art.31 după republicarea legii în anul 2007, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, spor pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, fără însă a se prevedea care este valoarea acestor două suplimente (procentul din salariul de bază).
Urmare a modificării Legii nr.188/1999 în data de 19.07.2006, suplimentul gradului a fost înlocuit cu suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Art.29 alin.3 din Legea nr.188/1999 stipulează că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Deoarece nu a fost adoptată o lege a salarizării funcționarilor publici, anual, prin ordonanțe de Guvern, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici. Astfel, pentru anul 2005 fost adoptată nr.OUG92/2004, pentru anul 2006, nr.OG2/2006 iar pentru anul 2007 nr.OG6/2007.
In cadrul acestor ordonanțe de Guvern au fost enumerate sporurile, primele, premiile și alte drepturi de natură salarială care se acordă funcționarilor publici, precum și cuantumul acestora ( procent din salariul de bază).
Pentru cele două suplimente (al postului și cel corespunzător treptei de salarizare), procentul nu a fost stabilit nici prin Legea nr.188/1999 nici prin ordonanțele de Guvern emise anual pentru reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici.
S-a reținut că potrivit art.9 pct.7 din nr.OG119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv, prin decizie internă a conducătorului entității publice, persoanele desemnate să efectueze control financiar preventiv propriu pot beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25%, aplicat la salariul de bază brut lunar iar conform art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de salarizare a funcționarilor publici. Aceștia beneficiază și de un spor pentru complexitatea muncii de 25 % din salariul de bază lunar.
Față de aceste dispoziții legale, instanța a reținut că nu există similitudine între sporul pentru complexitatea muncii și suplimentul postului sau cel corespunzător treptei de salarizare, astfel că nu se pot invoca aceste texte de lege pentru a justifica procentul de 25 % din salariul de bază cerut pentru două suplimente ce fac obiectul cauzei.
Instanța a reținut și faptul că, deși Legea 188/1999 reglementează cele două suplimente ca și componente ale salariului funcționarilor publici, aceasta, ca de altfel nici un alt act normativ, nu prevede cuantumul lor (procentul din salariul de bază), astfel că nu există temei legal pentru acordarea procentului de 25 % din salariul de bază pentru fiecare din cele două suplimente reglementate de art.31 alin.1 lit. c și d din Legea 188/1999.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" C în numele membrilor de sindicat salariați ai
În motivare s-a arătat că instanța a reținut corect calitatea de funcționari publici a reclamanților precum și faptul că salarizarea lor se face în raport de prevederile Legii nr.188/1999, rep. OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006, nr. 6/2007 și nr.9/2008, prin care au fost suspendate drepturile solicitate până în anul 2007.
Se susține că salariile funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, însă instanța a reținut greșit că prevederile art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 ar stabili "în mod generic" compunerea salariului pe motiv că legea ar defini doar structura salariului cuvenit, nu însă și modul de calcul al acestuia.
Sentința este nelegală și netemeinică, deoarece dispozițiile lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trimit la o normă ulterioară, care nu a fost adoptată, însă consecințele negative ale acestui fapt nu pot fi suportate de către funcționari, vina aparținând în exclusivitate Guvernului.
Se arată că instanța nu a ținut cont de înscrisurile de la dosar din care rezultă că negocierile în vederea elaborării Legii speciale privind sistemul unitar de salarizare s-au încheiat încă din anul 2007, iar Guvernul era obligat să o promoveze pe calea legiferării.
Se susține că Guvernul poate fi obligat de instanță să respecte o lege organică prin plata despăgubirilor solicitate de funcționarii publici. În situația întârzierii voite a Legii unice de salarizare, salarizarea funcționarilor s-a făcut prin nr.OUG92/2004 și OG nr. 2/2006, nr. 6/2007 și nr.9/2008.
Potrivit Constituției prevederile unei legi organice nu pot fi abrogate prin Ordonanțe de Guvern, prevederile art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 având aplicabilitate neîntreruptă.
Sunt invocate dispozițiile art.53 din Constituție, susținându-se că drepturile funcționarilor nu pot fi restrânse în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Reținerea instanței relativă la faptul că cele două drepturi nu sunt determinate, nu este opozabilă reclamanților, procentele de 25% fiind solicitate având în vedere spețele similare din țară în care s-au pronunțat instanțele de contencios administrativ în mod irevocabil.
Se arată că în domeniul funcției publice, dreptul la muncă a fost restrâns începând cu anul 2003, prin art.94 alin.2 din legea nr.161/2003, ceea ce încalcă art.16 alin.1 din Constituție.
S-a depus în recurs o soluție a Curții de Apel Timișoara din 17.11.2009.
Analizând sentința atacată, în raport de probatoriul administrat în cauză și ținând seama de prevederile art. 304 indice 1.proc.civ. care permit instanței de recurs examinarea cauzei sub toate aspectele, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Articolul 31 din Legea nr.188/1999, prevede că funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu, compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare. În perioada 2004-2006, dispozițiile înscrise la lit. c) și d) din textul de mai sus, au fost suspendate prin acte normative succesive, nr.OUG92/2004, Legea nr.96/2005, nr.OUG2/2006. Este cert că suspendarea acestora nu presupune negarea dreptului recunoscut prin lege, ci numai neachitarea acestora pe perioada suspendării. Legile sus menționate nu au prevăzut înlăturarea acestor drepturi.
S-a reținut însă în mod corect în sentință că aceste drepturi, nefiind cuantificate, nu pot fi acordate reclamanților prin analogie cu alte sporuri prevăzute de lege pentru alți funcționari.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a principiilor constituționale, instanța substituindu-se legiuitorului, în detrimentul art. 1 alin. 4 și art. 124 alin. 3, și art. 4 din Codul civil. Totodată, în cazul de față este vorba despre consacrarea unui drept al cărui conținut nu este determinat și nici determinabil, astfel că principiile nu pot complini această lipsă. Este opțiunea legiuitorului de a reglementa modalitatea de retribuire a funcționarilor publici și aprecierea asupra soluțiilor de aplicat.
Pe de altă parte, potrivit deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Însă, chiar dacă s-ar admite posibilitatea instanței de a face analogia unor norme speciale, se constată că în speță nu se poate face aplicarea art.9 pct.7 din nr.OG119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv, care se referă expres la un spor ce se acordă numai persoanelor desemnate să efectueze controlul financiar preventiv, reclamanții nedesfășurând o activitate similară. Nu se poate face nici aplicarea art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, care se referă la auditorii interni care beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii (25%), reclamanții nesusținând că ar deține această calitate sau o calitate similară.
În concluzie, chiar dacă sub aspect formal dreptul reclamanților are un suport legal, el nu are un conținut determinat sau determinabil, fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a acestora, iar instanța de judecată nu poate face o asemenea cuantificare decât depășindu-și limitele constituționale și încălcându-le astfel pe cele ale puterii legislative sau executive.
Susținerile recurentului relative la obligativitatea Guvernului de a respecta o lege organică, nu au relevanță în cauză, atâta vreme cât însăși legea în discuție nu cuprinde drepturi determinate sau determinabile.
Restrângerea exercițiului unor drepturi, invocată în raport de art.94 din Legea nr.161/2003, analizată prin prisma art.16 și art.53 din Constituție, nu poate fi primită ca argument pentru cuantificarea drepturilor prevăzute de Legea nr.188/1999 de către instanța de judecată, față de cele de mai sus.
Se reține totodată că prin decizia nr. 20/21.09.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în C, str. C-tin - nr. 32, Cod poștal -, județul D, împotriva sentinței nr. 1170 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/4 ex/17.12.2009
Jud. fond
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
