Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1373/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1373
Ședința Publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul recurent, intervenienții recurenți, și și pârâtul recurent Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 632/8.IV. 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Arad, în contradictoriu cu pârâtul intimat Inspectorul Teritorial pentru Calitatea Semințelor A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea reclamantului recurent și a intervenienților recurenți la recursul formulat de pârâtul recurent Ministerul Agriculturii; Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în un exemplar, iar prin cererile de recurs și prin întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 632/8.IV.2009 Tribunalul Arada respins excepția necompetenței materiale a instanței și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, și împotriva pârâților Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor A și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B; a obligat pârâții să plătească reclamanților și intervenienților despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 13.10.2005-08.04.2009 actualizată cu indicele de inflație la data plății; a obligat pârâtul Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor să înscrie acest spor în carnetele de muncă; a respins acțiunea cu privire la cuantumul sporurilor de 25 % fiecare din salariul de bază; a obligat pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2.025 lei.
În motivare s-a reținut că reclamantul și intervenienții sunt funcționari publici în cadrul pârâtului Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor A, și au formulat acțiunea întrucât începând cu 13.10.2005 până în prezent nu au beneficiat de drepturile salariale la care aveau dreptul potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art.40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate devine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamantul, având calitatea de funcționar public, este salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat.
Acordarea suplimentelor a fost suspendată succesiv, în intervalul 22 mai 2004 - 31 decembrie 2006, prin ordonanțe de urgență.
Art. 13 din Legea nr. 251 din 23 iunie 2006 statuează că prevederile art. 29 din Legea 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007.
Potrivit art. 48 din nr.OG 6 din 24 ianuarie 2007, prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Întrucât prima suspendare a acordării acestor drepturi a intervenit prin art. 501 din Legea nr. 164/2004, intrată în vigoare la 22 mai 2004, pentru perioada 1 ianuarie 2004-22 mai 2004, dreptul la acțiune este prescris.
La data încetării oricăror cauze de suspendare, dreptul intrând în vigoare, rezultă că la data de 1 ianuarie 2007, se naște dreptul la acțiune a celor interesați, pe perioada suspendării exercițiului dreptului, fiind suspendată și curgerea prescripției.
Așadar, funcționarii publici beneficiază de cele două suplimente, începând cu data de 22 mai 2004.
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa modul unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza câr și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Instanța va acorda reclamantului daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale în perioada scursă de la nașterea dreptului până la data plății efective.
Având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporul cerut de reclamant, instanța va respinge capătul de cerere pentru plata suplimentelor salariale cerute ca fiind în procent de 25% din salarul de bază, ca fiind lipsită de temei legal.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâții să plătească reclamantului și intervenienților cheltuieli de judecată în sumă de 2.025 lei reprezentând onorar de avocat.
În cauză au declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, reclamantul și intervenienții recurenți, și.
Recurentul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale critică în principal sentința pentru că a fost obligat la plata drepturilor salariale din litigiu, deși nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece raporturile de serviciu există între această instituție și reclamanți, iar plata se face în continuare în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr.22/2002, nefiind necesară pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu atât mai mult cu cât raportul de serviciu nu există între reclamanți și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar legiuitorul a reglementat o lege specială, derogatorie de la dreptul comun care își găsește aplicabilitatea cu precădere. Motivul necesității pronunțării unei hotărâri în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru opozabilitate nu subzistă, stabilirea calității procesuale făcându-se în funcție de raporturile de serviciu existente și nu de necesitatea opozabilității, pârâtul recurent fiind terț în raportul de serviciu existent între reclamanți și pârâta A, decizia de numire în funcție a acestuia nefin opozabilă pârâului recurent deoarece nu este semnatar al acestuia.
Recurenții funcționari publici, critică sentința arătând, că inexistența cuantificării pentru cele două drepturi salariale nu împiedică instanța la acordarea acestuia, atâta timp cât au mai fost pronunțate trei sentințe în acest sens, în dosarul nr- prin sentința civilă nr. 23/13.01.2009 a admis acțiunea unde față de motivarea acesteia citează ultimul alineat din sentință pagina 3: "potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale - orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului". Se mai arată că potrivit alin. 1 din pag. 4 "dreptul reclamanților de a beneficia de sporurile salariale prev. de art. 31 lit. a și c din Legea nr. 188/1999 republicată, este un drept de creanță și prin urmare este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, secția a doua Hotărârea din 16.09.2003 cauza Stockholms och Juridic, Suedia", iar de aceste aspecte nu se ține cont în sentința recurată provocând o discriminare între funcționarii publicii dintre aceste două dosare.
Recurenții arată că temeiul legal pentru acordarea drepturilor solicitate îl constituie prevederile art.31 al.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel că motivarea instanței de fond este lipsită de fundament. Printr-o decizie irevocabilă Curtea de Apel Timișoaraa statuat că: " este lipsit de relevanță că printr-un act normativ nu s-a prevăzut cuantumul drepturilor salariale pretinse prin acțiune, acesta nefiind un motiv pentru a nu fi acordate pentru că printr-o astfel de interpretare s-ar ajunge la infectivitatea unor dispoziții legale, parte a dreptului pozitiv, ceea ce ar fi inadmisibil" - decizia civilă nr. 33/23.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Instanța de judecată nu a ținut cont de categoria în care se află reclamantul și intervenienții, anume acea de funcționari publici, astfel potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 188/1999, acest act normativ reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționari publici și sat sau administrația publică locală prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice al administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu. Potrivit art. 5 al.1 lit. f funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul poliției de frontieră sau alte structuri ale și reformei administrative, în speță reclamantul poate beneficia de statute speciale. Prin aceste statute speciale se pot reglementa drepturi, îndatoriri și incompatibilități specifice altele decât de prezenta lege art. 5 al.2 din Legea nr. 188/1999. în consecință reclamantul beneficiază pe lângă drepturile conferite de legislația specifică domeniului de activitate respectiv de Ordonanța Guvernului nr.38/2003 și de drepturile prev. la art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999. Se mai arată că nu este de înțeles cum un funcționar public prin înțelesul primei instanțe nu beneficiază de prevederile Legii nr. 188/1999 precum și de alte statute speciale unde este cazul.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale:" Orice persoana fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului". În aceste condiții, dreptul la acordarea suplimentului postului și cel al treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția amintită.
De asemenea recurenți invocă în susținerea cererii dispoziții legale care interzic discriminarea respectiv Codul muncii sau OUG nr. 137/2000.
Examinând recursul pârâtului Ministerului Agriculturii; Pădurilor și Dezvoltării Rurale în raport cu motivul invocat se admite împotriva sentinței civile nr. 632/8.IV. 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Arad, se modifică sentința în sensul că se respinge acțiunea reclamantului și a intervenienților, și împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, pentru că:
Potrivit probelor dosarului reclamantul și intervenienții sunt funcționari publici în cadrul pârâtului Inspectorul Teritorial pentru calitatea semințelor A, care este autoritatea publică ce refuză acordarea drepturilor salariale în litigiu.
Cum în contenciosul administrativ, potrivit art. 2 al.1 din Legea nr. 554/2004 are calitate de pârât numai autoritatea publică ce refuză recunoașterea unui drept, față de reclamant, pârâtul Ministerul Agriculturii; Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu se circumscrie acestei dispoziții legale, deci nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care recursul pârâtului se admite, modificându-se sentința cu aplicarea art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, așa cum s-a menționat anterior, menținându-se în rest sentința.
Examinând recursul reclamantului și al intervenienților, Curtea îl respinge ca nefondat, pentru că:
Dispozițiile legale invocate în susținerea acestuia, respectiv art. 31 din Legea nr. 188/1999 nu conțin nicio prevedere privitoare la cuantumul celor două drepturi salariale, ci numai mențiunea că suplimentul postului prevăzut la lit. d se stabilește în raport de salarizare.
Cum nu există o prevedere legală privind introducerea acestor drepturi, reclamantul și intervenienții nu dovedesc nicio vătămare în sensul art. 1 al.1 din Legea nr. 554/2004 sub acest aspect, astfel că bine a fost respins acest capăt de cerere prin sentință, motiv pentru care recursul se respinge ca nefondat.
Curtea constată că este irelevantă în cauză invocarea unei practici judiciare izolate în materie, sau a principiului discriminării, pentru că instanța nu se poate substitui legislativului și să creeze norme juridice, așa cum s-a stabilit prin decizia Curții Constituționale nr. 820/2008, reținându-se totodată că și OUG nr. 137/2000 a fost declarată neconstituțională în privința acelor dispoziții care permiteau instanțelor acordarea unor drepturi salariale pe principiul discriminării.
În consecință recursul reclamantului și al intervenienților se respinge ca nefondat conform art. 312 al.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 632/8.IV. 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Arad.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantului și a intervenienților, și împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă.
Menține în rest sentința.
Respinge ca nefondat recursul reclamantului și a intervenienților, și împotriva aceleași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 17.XI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Red./24.11.2009
Tehnored. /10.12.2009/2 ex.
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pokker Adina, Olaru Rodica
