Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 139/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.139/CA/2008-
Ședința publică din data de 09 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Băltărete Savina președinte secție
JUDECĂTOR 2: Toros Vig Ana Maria
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul reclamant SINDICATUL LUCRĂTORILOR DIN AGRICULTURĂ A JUDEȚULUI S afiliat la. CARTEL - FILIALA S M - în numele funcționarilor publici din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S M- în contradictoriu cu intimații MINISTERUL ECONOMIEIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B- MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B,B-dul - nr.24, Sector 3 și DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ S M- împotriva sentinței nr.400/CA din 15.11. 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect Legea 188/1999.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, intimata Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a depus la dosar întâmpinare, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin SC nr.400/CA/15.11.2007 Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL LUCRĂTORILOR DIN AGRICULTURĂ A JUDEȚULUI S M în numele funcționarilor publici din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S M- împotriva pârâților MINISTERUL ECONOMIEIEI ȘI FINANȚELOR B, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B și DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ S
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că legiuitorul a stabilit o formă de protecție socială facultativă pentru angajator care are dreptul de a opta pentru acordarea sau nu a formei de protecție socială respectivă, această măsură nefiind expres prevăzută și garantată de art.41 alin.2 din Constituția României.
S-a mai reținut că opțiunea angajatorului a fost condiționată de a acorda tichete de masă în limita prevederilor bugetare aprobate și că pentru perioada din litigiu n-au fost alocate sume bugetare cu această destinație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând casarea ei și în fond admiterea acțiunii.
În motivarea recursului său reclamantul arată că atâta timp cât alte categorii de personal bugetar, beneficiază de acest drept, neacordarea tichetelor de masă și funcționarilor publici din agricultură este dovada unui tratament diferențiat și discriminatoriu, contrar prevederilor constituționale, art.41 alin.2 și art.53; ale Codului muncii, art. 5 alin.3 și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.14.
Mai arată că Ministerul Economiei și Finanțelor și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B au atribuții directe legate de asigurarea fondurilor în vederea acordării tichetelor de masă.
În drept au fost invocate prevederile Legii 142/1998, art.304 alin.8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ SMp rin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului cu motivarea că acordarea tichetelor de masă, nefiind prevăzută în bugetul alocat Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S M, pentru perioada din litigiu, ele nu pot fi acordate.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art.304 raportat la art.3041și 306 Cod procedură civilă pe baza materialului și lucrărilor dosarului se constată că aceasta este temeinică și legală.
Potrivit art.1 (1) din Legea 142/1998 cu modificările și completările ulterioare salariații încadrați prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Pentru unitățile din sectorul bugetar, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, ale bugetelor locale, conform alin.2 al aceluiași articol.
Salariatul are obligația să restituie angajatorului, la finele fiecărei luni, precum și la încetarea contractului individual de muncă, tichetele de masă neutilizate (art.9 din aceeași lege).
Din interpretarea acestor texte de lege, rezultă că de prevederile acestei legi beneficiază doar salariații încadrați cu contract individual de muncă, că alocația individuală de hrană este suportată integral pe costuri de angajator, că acordarea lor este lăsată la latitudinea angajatorului și că pentru unitățile din sectorul bugetar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, ale bugetelor locale.
În consecință pentru a putea beneficia de această alocație individuală de hrană trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- solicitantul să fie încadrat în muncă în baza unui contract individual de muncă;
- angajatorul să fi solicitat sumele necesare achiziționării tichetelor de masă;
- sumele solicitate să fie prevăzute în bugetul statului cu această destinație.
Cum în speță nu s-a dovedit îndeplinirea nici uneia dintre aceste condiții, instanța apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Este neîntemeiat și motivul de recurs potrivit căruia ar fi discriminatorie acordarea tichetelor de masă numai pentru unii funcționari publici, câtă vreme în speță nu s-a făcut dovada că angajatorul intimat ar fi solicitat includerea în bugetul statului a sumelor necesare achiziționării tichetelor de masă și nu i s-ar fi acordat, iar altor angajatori din aceeași categorie li s-ar fi acordat.
Referitor la încălcarea prevederilor art.5 alin.3 din Codul Muncii, art. 53(1) din Constituție și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt de reținut următoarele:
Potrivit art. 5 alin.3 din Codul Muncii constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin.2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.
Art. 38 din Codul Muncii prevede că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute prin lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
În speță nu este vorba nici despre renunțarea la un drept recunoscut de lege și nici despre limitarea acestui drept, câtă vreme dreptul la tichetele de masă nu se tranzacționează în cazul funcționarilor publici, acordarea lui este lăsată de legiuitor la latitudinea angajatorului pe de o parte, care, poate sau nu să solicite sumele necesare achiziționării acestor tichete, iar dacă sunt solicitate, acordarea este condiționată de prevederea lor în bugetul de stat.
În consecință instanța apreciază că în cauză n-au fost încălcate prevederile acestor texte de lege.
Potrivit art. 53(1) din Constituția României exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății, ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției publice; prevenirea consecințelor unei calamități naturale ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Instanța apreciază că nici prevederile acestui text de lege n-au fost încălcate, prin neacordarea tichetelor de masă de către angajator, câtă vreme legiuitorul a lăsat la latitudinea lui acordarea sau nu a acestei alocații.
Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alta opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Prin neacordarea tichetelor de masă reclamanților nu se poate reține că acestora li s-a acordat un tratament discriminatoriu față de alți funcționari publici, care au beneficiat de această alocație individuală de hrană încadrați în muncă la alți angajatori, dintr-un alt sector de activitate, care au solicitat sumele necesare cu această destinație.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că toate motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, urmând ca în baza art. 312 raportat la art. 316 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de SINDICATUL LUCRĂTORILOR DIN AGRICULTURĂ A JUDEȚULUI S afiliat la. CARTEL - FILIALA S M - în numele funcționarilor publici din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S M- în contradictoriu cu intimații MINISTERUL ECONOMIEIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B- MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B,B-dul - nr.24, Sector 3 și DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ S M- împotriva sentinței nr.400/CA din 15.11. 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 09.04.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.
În concept la 14.04.2008
Jud.fond
Tehn.red./2 ex.
14.04.2008
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Toros Vig Ana Maria
