Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1408/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1408
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Griga
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ B M și PRIMARUL MUNICIPIULUI B M, pârâtul SERVICIUL PUBLIC ASISTENȚĂ SOCIALĂ împotriva sentinței civile nr. 4413 /22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații SERVICIUL PUBLIC ADMINISTRAREA LOCAL ȘI UTILITĂȚI, SERVICUL PUBLIC având ca obiect litigiu privind funcționarii publici ( Legea nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă av. în reprezentarea intereselor recurentului Sindicatul din Administrația Publică B
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile formulate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
La solicitarea instanței de a preciza dacă are alte cereri de formulat, apărătorul recurentului Sindicatul din Administrația Publică B M, arată că nu mai are alte cereri de formulat și că a primit toate recursurile formulate în cauză.
Instanța pune în discuția părții litigante încadrarea juridică a căii de atac și a motivelor de recurs, referitor la lipsa legiuitorului de a menționa cuantumul sporurilor solicitate, atâta vreme cât nu există o creanță certă cuprinsă în bugetul local și cum ar putea fi circumscris acest aspect sferei de prematuritate a dreptului solicitat.
Apărătorul recurentului Sindicatul din Administrația Publică BMr elevă că dreptul solicitat este unul actual, respectiv în opinia sa acesta nu trebuie interpretat ca și o excepție de prematuritate, neavând certitudinea că el este prevăzut în viitorul apropiat sau îndepărtat, existând premisele ca acesta să fie adus la cunoștința legiuitorului, însă părțile pe care le reprezintă nu pot aștepta această modificare legislativă deoarece ar putea fi supuși unei prescripții extinctive.
În ceea ce privește recursul promovat de către Serviciul Public Asistență Socială acesta este tardiv, așa cum reiese din mențiunile existente la fila 72 din dosarul cauzei și ștampila existentă pe plicul cu care a fost comunicat recursul.Astfel, hotărârea recurată a fost comunicată la data de 20.01.2009 și dovada de înregistrare la recursului la Tribunalul Maramureș poartă data de 30.03.2009, cu depășirea termenului legal cu 10 zile.
Instanța asupra excepției tardivității recursului promovat de Serviciul de Asistență Socială, invocate de către apărătorul recurentului Sindicatul din Administrația Publică BMr ămâne în pronunțare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul recurentului Sindicatul din Administrația Publică BMs olicită admiterea recursului promovat de către partea pe care o reprezintă, modificarea în parte a acțiunii formulate cu consecința obligării pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de baza și a suplimentului corespunzător gradului sau treptei de salarizare. În susținere se arată că reclamanții beneficiază de aceste drepturi, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin Decizia din 27.03.2009.
Instanța, față de aceste susțineri solicită reprezentantului părții litigante să precizeze dacă Decizia Curții Constituționale face referire la dispozițiile art.21 lit.c și d din Legea nr. 161/2003.
Reprezentantul recurentului Sindicatul din Administrația Publică BMa rată că în integralitate la prevederile art. 21.
La solicitarea instanței de preciza că aceste aspecte se regăsesc și în motivare, reprezentantul intimatului arată că Decizia Curții Constituționale are o influență colaterală și se referă strict la intrarea în vigoare și nu la existența sau inexistența drepturilor. Se mai arată că așa cum a fost pronunțată hotărârea nu vede posibilitatea punerii acesteia în executare.
De asemenea, la solicitarea instanței de a preciza cum pot fi cuantificate aceste sporuri, reprezentantul intimatului arată că acesta nu este un procedeu aleatoriu, ci are similitudine și cu alte sporuri, de vechime, respectiv se poate face cu respectarea Principiului predictibilității promovat de către CEDO.
În ceea ce privește recursul promovat de către Primarul municipiului B M se solicită respingerea acestuia reținându-se în motivare că aceste sporuri sunt prevăzute de către Legea nr. 188/1999 care arată din ce este compus salariul de bază al funcției publice, fiind o înșiruire de texte legale. Nu se solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4413 pronunțată la data de 22.12.2008 în dosar nr- al Tribunalului Maramureșa fost admisă în parte acțiunea formulată de sindicatul din Administrația Publică B în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului B M, Aparatul permanent al Consiliului Local al municipiului B M, Serviciul Public, Serviciul Public Asistență Socială, Serviciul Public Patrimoniu Local și Utilități și în consecință au fost obligate pârâtele să recunoască fiecărui membru din Sindicatul din Administrația Publică B M - M în funcție de data angajării fiecăruia dreptul la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 1.01.2004 - 22.12.2008 data prezentei hotărâri, drepturile bănești ce urmează a fi acordate se vor actualiza cu indicele de inflație de la data plății efective.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut următoarele:
Cele două suplimente ale salariului au fost introduse în Legea nr.188/1999 începând cu data de 24.04.2003, data intrării în vigoare a Legii nr.161/2003 fără a se indica însă un cuantum concret al acestora. De altfel, există o dispoziție legală care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată în perioada 2004-2006, întâi prin pct.7 al articolului unic al Legii nr.164/2004, apoi prin art.44 din nr.OUG92/2004, iar mai apoi prin nr.OG2/2006. Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează însă cu înlăturarea lui. Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin acte normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea acestui drept.
De la data suspendării dreptului subiectiv s-a suspendat însă și dreptul material la acțiune pentru obținerea acestuia în instanță.
Reclamantul a solicitat acordarea drepturilor începând cu data de 1.01.2004.
Referitor la procentul propriu-zis solicitat, instanța, în lipsa unei prevederi legale în acest sens, nu poate proceda la cuantificarea lui, aceasta însemnând să adauge la lege.
Revine autorităților administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îl îndreptățește pe reclamant, în numele și pentru membrii săi, la acordarea acestor drepturi.
S-a solicitat acordarea acestor sporuri salariale până la încetarea raporturilor de serviciu pentru fiecare dintre membrii sindicatului reclamant.
Această solicitare urmează a fi privită ca nejustificată câtă vreme în viitor există posibilitatea unor modificări legislative în privința salarizării funcționarilor publici și care altfel nu și-ar mai putea găsi aplicarea dacă instanța ar dispune acordarea unor drepturi până la încetarea raportului de serviciu.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs Primarul municipiului B M, Sindicatul din Administrația Publică B M - M și Serviciul Public de Asistență socială.
Prin demersul său Primarul municipiului BMa solicitat modificarea sentinței și rejudecând cauza a fi respinsă acțiunea reclamantei intimate.
În susținerea celor solicitate recurentul a arătat că nu există nici o motivație legală, nu este prevăzută prin lege exprimarea procentelor suplimentelor și nefiind statuat un cuantum al suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există o creanță certă.
Sindicatul din Administrația Publică BMp rin demersul său a solicitat admiterea recursului modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii cu consecința obligării pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător gradului respectiv treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 1.01.2004 până la plata efectivă actualizată la zi cu indicele inflației fundamentat pe aceea că legea recunoaște cele două sporuri, cuantumul acestora are la bază similitudini cu alte categorii de drepturi salariale (sporul pentru vechime, sporul pentru complexitatea muncii, iar neacordarea înlătură legitimă de a fi atribuite drepturile.
Recursul Serviciului Public Asistență Socială prin recursul declarat a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii în considerarea că solicitarea în instanță de a se acorda suplimentul postului și treptei de salarizare în procent din salariul de bază nu are motivație legală.
La data de 15.04.2004 în temeiul art.137 coroborat cu art.301 pr.civ. Curtea a pus în discuție excepția tardivității recursului declarat de Serviciul Public de Asistență Socială apreciată ca neîntemeiată.
În acest sens se reține că potrivit art.301 pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
În speță legea specială invocată în susținerea pretențiilor nu prevede altfel, iar din acte, respectiv dovezi comunicare (72 dosar fond) rezultă că recurentului Serviciul Public de Asistență Socială hotărârea i-a fost comunicată la 20.01.2009. Din inserarea de pe recurs rezultă că acesta a fost înregistrat la 31.03.2009 deci cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de norma juridică enunțată. Prin urmare raportat la norma enunțată la cele rezultate din acte excepția este întemeiată și urmează a fi admisă cu consecința respingerii recursului Serviciului Public Asistență Socială ca tardiv.
Totodată la aceeași dată 15.04.2009 față de argumentele aduse de părți în contextul reținerii că prin normele evocate în susținerea demersului introductiv de instanță nu s-a prevăzut un cuantum, un procent al suplimentelor solicitate. Curtea a pus în discuție excepția prematurității acțiunii apreciate ca întemeiate.
Astfel se reține că prin cererea introductivă de instanță Sindicatul din Administrația Publică B M în numele membrilor săi în contradictoriu cu Primarul Municipiului B M, aparatul Permanent al Consiliului Local al Municipiului B M, Serviciul Public, Serviciul Public Asistență Socială, serviciul Public Administrarea Local și Utilități au solicitat instanței obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător gradului, respectiv treptei de salarizare în procent de 25%% din salariul de bază pentru perioada 1.01.2004 până la plata efectivă, actualizate la zi cu indicele inflației pentru fiecare dintre membrii sindicatului corespunzător cu perioada lucrată ca funcționar public în cadrul structurilor pârâților precum și acordarea de sporuri în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că membrii de sindicat sunt funcționari publici și îndreptățiți la acordarea suplimentelor în contextul dispozițiilor Legii nr.188/1999, art.31 al Legii nr.161/2003 al nerestricționării în condițiile codului muncii și dispozițiilor constituționale precum și din perspectiva art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că ignorându-se prevederile actelor normative în mod nejustificat se refuză acestora.
Din conținutul argumentelor aduse se observă că se atacă refuzul de a se plăti suplimentul postului și treptei de salarizare în procent de 25% în considerarea dispozițiilor legii contenciosului respectiv faptul că refuzul este nejustificat iar prin aceasta I se aduce o vătămare într-un drept recunoscut de Legea nr.188/1999 art.31 lit.c și
Conform prevederilor art.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
În sensul actului normativ refuzul nejustificat constituie exprimarea explicită cu exces a autorităților a voinței de nu rezolva cererea iar excesul semnifică exercitarea dreptului de apreciere aparținând autorităților cu încălcarea drepturilor prevăzute de Constituție sau lege.
În speță nu se poate reține un refuz în sensul evocat de dispozițiile legii contenciosului I reținut de recurenți. Astfel, actul normativ prin dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și din Legea nr.188/1999 prevede că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul compus din:" c) suplimentul postului, d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Textul enunțat nu prevede un procent propriu zis al suplimentului iar o altă dispoziție legală în actul normativ care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins nu există. În aceste circumstanțe dat fiind neindividualizarea nu se poate vorbi de obligație certă, de o obligație de plată la un procent respectiv de un refuz nejustificat și ca atare de o aplicare greșită a dispozițiilor legale. vreme printr-o dispoziție legală nu este statuat un procent și de vreme ce un demers în fața autorităților competente a legifera un atare procent nu se relevă a fi fost făcut demersul promovat este prematur introdus.
Evident se relevă că în practică s-a statuat un procent de 25% prin analogie sau similitudine cu alte drepturi/sporuri și ca atare nu se poate reține o prematuritate. Această susținere nu poate fi primită deoarece instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât recunoașterea unei atare prerogative ar încalca principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Curtea nu negă faptul că legea recunoaște dreptul la supliment, dar nu poate proceda la cuantificarea, individualizarea lui în maniera solicitată, întrucât misiunea sa este aceea de a soluționa litigiile aplicând legea, iar aceasta nu prevede un cuantum.
Acordarea procentului de 25 % prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens sau ca urmare a faptului că pârâtele nu ar fi contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificată.
Atât acordarea dreptului cât și a procentului concret este justificată, în principal, pe baza principiului legalității.
Procentul de 25 % nu este prevăzut de o normă legală, astfel încât nu se poate face aplicare principiului menționat anterior.
Revine autorităților cu prerogative în materie de legiferare să cuantifice, să definească noțiunea și valoarea suplimentului postului, precum și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Legile fiind adoptate de către Parlament, Guvernului, ca organ suprem executiv, îi revine prerogativa organizării executării legilor, scop în care emite hotărâri tocmai pentru a face o lege cât mai clară și aoa plica cât mai corect. Evident că hotărârea de guvern nu are calitatea, în nici un caz, de a crea drept.
Puterea judecătorească nu are dreptul de a interfera în activitatea de legiferare. Recunoașterea dreptului reclamanților derivând din prevederile art. 31 din Legea nr. 189/1999 în prezenta procedură constituie premisa exercitării unor proceduri judiciare ulterioare prin care reclamanții să invoce fie răspunderea Statului Român prin Ministerul Finanțelor pentru prejudiciul ce li s-a cauzat ca urmare a adoptării unei legi neclare, fie premisa angajării răspunderii autorităților cărora legea fundamentală le-a recunoscut competențe în materie de legiferare.
Reclamanții vor putea solicita celor două foruri competente inițierea demersurilor potrivit prerogativelor lor de a legifera corespunzător dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa încât acesta să poată fi clar individualizat și să fie posibilă aplicarea corectă a legii.
Desigur se relevă de recurenți că instanțele nu au competența de a anula ori refuza aplicarea dispozițiilor mai sus enunțate. Această susținere nu poate fi reținută întrucât recurenții nu cer recunoașterea unui drept acesta fiind dat de lege ci cer obligarea la plata unui anume procent care nu este cuantificat de nici o dispoziție legală și ca atare la acest moment nu se poate dispune obligarea la ceva ce nu este individualizat concret, demersul fiind astfel prematur.
Așadar față de cele menționate în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul formulat de Sindicatul din Administrația Publică B M, va admite recursul Primarului municipiului B M și va modifica hotărârea în sensul respingerii ca premature a acțiunii formulate de reclamantul Sindicatul din Administrația Publică B M -M în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului B M, Aparatul Permanent al Consiliului Local al Municipiului B M, Serviciul Public " ", Serviciul Public de "Asistență Socială "și Serviciul Public "Administrarea Local și Utilități"; va respinge ca nefondat recursul formulat de Sindicatul din Administrația Publică - B M-M; va respinge ca tardiv recursul formulat de Serviciul Public Asistență Socială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primarul Municipiul BMî mpotriva sentinței civile nr.4413 din 22.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică, în sensul că respinge ca prematură acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul din Administrația Publică B M - M în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului B M, Aparatul Permanent al Consiliului Local al Municipiului B M, Serviciul Public " ", Serviciul Public de "Asistență Socială "și Serviciul Public "Administrarea Local și Utilități".
Respinge ca nefondat recursul formulat de Sindicatul din Administrația Publică - B M-
Respinge ca tardiv recursul formulat de Serviciul Public Asistență Socială.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
2 ex./05.05.2009
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Daniela Griga, Floarea Tămaș
