Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1416/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1416
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinței numărul 305 din 25 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
La apelul nominal au lipsit recurentul pârât MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, intimații reclamanți, și intimații pârâți AGENȚIA DE PLĂTI ȘI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURĂ B și TG-
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 Cod procedură Civilă și este scutit de plata taxei de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod Procedură Civilă.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj, reclamanții, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA DE PLĂTI ȘI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURĂ B, TG-J și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, acordarea primelor de concediu de odihnă pe anii 2005-2006.
Prin sentința nr. 305 din 25 februarie 2008, Tribunalul Gorj a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtele să plătească acestora primele de vacanță aferente anilor 2005-2006, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Legea 251/2006, s-a modificat și completat Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AGENȚIA DE PLĂȚI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURA așa cum s-a arătat în precedent acestea justifică în mod cert calitatea procesuală, ca ordonator principal de credite.
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei G subordonat B, cele două instituții având calitate procesuală activă pentru anii 2005 și 2006.
Din lecturarea dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R, tribunalul a constatat că, potrivit acestui text funcționarul public are dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă, care se impozitează separat.
Prin urmare, în baza acestui text, funcționarii publici sunt în drept să primească, prin efectul legii, prima de concediu de odihnă, în fiecare an la nivelul stabilit prin lege.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Astfel, prin art.3 din OUG 33/2001 publicată în MO 108/2.03.2001 s-a prevăzut că prima de vacanță se suspendă până la 1.01.2002.
Prin Legea 632/27 noiembrie 2002 s-a aprobat bugetul de stat pe 2003, stabilindu-se prin art.7 alin.3 că termenul prevăzut la art. III din OUG 33/2001se prelungește la 31.12.2003.
Ulterior, prin Legea 507/2003, privind bugetul de stat pe anul 2004, s-a prevăzut în art.9 alin7 că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31.12.2004, pentru ca apoi, prin art. 8 alin 7 din Legea 511/2004 privind bugetul de stat, s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31.12.2005.
Din această expunere rezultă că dreptul la prima de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale acest drept a fost suspendat temporar.
La data promovării cererii, legile bugetare enunțate nu mai erau în vigoare, iar din conținutul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Raportat la această împrejurare tribunalul a apreciat că pentru drepturile reprezentând prima de vacanță pentru perioada 2001-2002 intervenit prescripția dreptului material la acțiune prev. de art 7 și 8 din Decretul 167/1958.
Împrejurarea că prin acte normative succesive a fost suspendată acordarea acestor prime, nu poate conduce la concluzia că a fost întrerupt cursul prescripției, câtă vreme pe de o parte, efectul suspensiv era limitat în timp, iar pe de altă parte cazurile de suspendare a cursului prescripției sunt limitativ prevăzute de art. 13 din Decretul 167/1958, în cauză nefăcându-se dovada că au intervenit acte de întrerupere a prescripției.
Pe fondul cauzei tribunalul a constatat că dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la prima de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță, prin lege, dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Ca urmare, pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei de concediu de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R se cuvin reclamanților, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial și până la ieșirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, potrivit art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai o astfel de interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
În consecință, petenții sunt în termenul general de a solicita drepturile bănești pentru anii 2004,2005 și 2006, acțiunea fiind înregistrată la data de 12.01.2007.
Cu privire la excepțiile invocate, tribunalul a reținut ca nefondată lipsa calității procesuale pasive invocată de AGENȚIA DE PLĂȚI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURA, acesta având calitate de angajator și ordonator de credite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a dat o greșită interpretare prevederilor legale aplicabile în materie.
Că, neacordarea primei de concediu de odihnă a avut la bază o succesiune de acte normative a căror aplicare s-a făcut în mod diferit de instituțiile publice, datorită unor dificultăți de interpretare.
S-a arătat că pentru anii 2001-2006, dreptul de a primi primă de concediu este încă suspendat, așa încât greșit instanța a admis acțiunea.
Recursul este nefondat.
Soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru motivele ce se vor arăta mai jos.
În conformitate cu prevederile art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă, care se impozitează separat.
Având în vedere prevederile textului enunțat, funcționarii publici sunt în drept să primească, prin efectul legii, prima de concediu de odihnă, în fiecare an la nivelul stabilit prin lege.
Însă, prin legea bugetului de stat nr. 379/2005 s-a suspendat acordarea acestui drept.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R trebuie să fie acordate reclamanților, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul oficial și până la ieșirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinței numărul 305 din 25 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
26.06.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Sanda Lungu, Costinel Moțîrlichie
