Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1417/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1417
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN împotriva sentinței numărul 1076 din 14 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal au lipsit recurentul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN D, intimata reclamantă și intimații pârâți și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 Cod procedură Civilă și este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, acordarea primelor de concediu de odihnă pe anul 2005-2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective, iar pârâtul să aloce fondurile necesare plății sumelor cuvenite.
Prin sentința nr. 1076 din 14 aprilie 2008, Tribunalul Dolj a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții să plătească acesteia prima de vacanță aferentă anilor 2005-2006, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 (fost 33 alin. 2 înainte de republicarea legii în anul 2004) din 188/1999 "Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată succesiv prin art. 3 alin.1 din OUG nr. 33/2001 până la data de 1.01.2002, prin art. 12 alin.4 din 743/2001 până la 31.12.2002, prin art.10 alin.3 din 631/2002 până la 31.12.2003, prin art.9 pct.7 din nr.507/2003 până la 31.12.2004, prin art. 8 alin. 7 din 511/2004, până la 31.12.2005.
Din expunerea de mai sus a rezultat că dreptul la prima de concediu de odihnă este prevăzut de lege, iar OUG 33/2001 și legile bugetare dar au suspendat plata acestui drept și nu l-au abrogat, nu l-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, nefiind înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost constituit.
Din conținutul art. 53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
In speță, dreptul la prima de concediu, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art. 41 din Constituția României, a fost suspendat și nu înlăturat prin lege.
Cenzurarea legalității suspendărilor succesive, revine, potrivit art.29 alin.1 din nr.47/1992, instanței de fond, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare fiind abrogate la data sesizării instanței.
Ca atare, sub sancțiunea denegării de dreptate instanța a fost chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus menționate.
In acest sens normele legale de suspendare contravin prevederilor art. 41 și 53 din Constituție. Astfel, dreptul la prima de vacanță, constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă.
Ca atare acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impusă într-o societate democratică, potrivit art.53 din Constituție.
De asemenea, normele legale de suspendare contravin și art. 16 alin. 1 din Constituție, reclamantul fiind discriminat față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă, precum și art. 15 alin. 2 din Constituție deoarece aceste norme legale sunt retroactive suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul 188/1999.
In consecință, tribunalul a apreciat ca lipsită de efecte suspendarea nelegală a acordării primei de vacanță, drept stabilit prin 188/1999.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj - secția contencios administrativ și fiscal, a reținut că reclamanta este funcționar public în cadrul Direcției Regionale Vamale C, între aceasta și reclamantă existând raporturi directe de serviciu, iar potrivit dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 532/2007 Agenția Națională a Vămilor asigură aplicarea legislației în domeniul vamal și pentru accize, îndeplinind și funcția de coordonator de credite, având în structura organizatorică direcțiile regionale vamale.
Conform art. 911din Legea 188/1999,cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Potrivit art. 2 pct. 1 litera d) cod procedură civilă, tribunalele sunt instanțe de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță în materia contenciosului administrativ, art. 3 pct. 1 cod proc.civ. stabilind competența curților de apel, în primă instanță, cu privire la,procesele și cererile în materia contenciosului administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale".
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că există raporturi directe de serviciu între reclamantă și Direcți Regională Vamală C, care este structură în teritoriu a Agenției Naționale a Vămilor, astfel încât excepția invocată nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Totodată, intimata invocat excepția inadmisibilității ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile conform art. 7 din 554/2004, insa potrivit art. 941din nr. 188/1999, funcționarul public nemulțumit de deciziile autorității angajatoare se poate adresa instanței de contencios administrativ in termen de 30 zile de la comunicare.
Prin urmare prin dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun reprezentat de art. 7 din nr. 554/2004, funcționarul public se adresează direct instanței de contencios, parcurgerea recursului prealabil nefiind obligatorie.
Referitor la chemarea în judecată a s-a avut în vedere de către tribunal că acesta are atribuții, potrivit art.19 din această lege, de a dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului, precum și cheltuirea cu eficiență a resurselor financiare.
Potrivit art.3 alin.1 din HG 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice are, în acest sens, următoarele atribuții: elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită, dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare."
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul prin
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a dat o greșită interpretare prevederilor legale aplicabile în materie.
S-a arătat că pentru anul 2005-2006, dreptul de a primi primă de concediu a fost suspendat, de Legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005 și Legea 379/2005, privind bugetul de stat pe 2006, așa încât greșit instanța a admis acțiunea.
Că, dispozițiile Legii 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare stabilesc: nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, și, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Recursul este nefondat.
Soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru motivele ce se vor arăta mai jos.
În conformitate cu prevederile art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă, care se impozitează separat.
Având în vedere prevederile textului enunțat, funcționarii publici sunt în drept să primească, prin efectul legii, prima de concediu de odihnă, în fiecare an la nivelul stabilit prin lege.
Însă, prin legea bugetului de stat nr. 379/2005 s-a suspendat acordarea acestui drept.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R trebuie să fie acordate reclamantului, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul oficial și până la ieșirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN împotriva sentinței numărul 1076 din 14 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
26.06.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Sanda Lungu, Costinel Moțîrlichie
