Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1439/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1439
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 422 din data de 9 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanții, și, toți cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Tribunalului Dâmbovița în Târgoviște, Calea B, nr. 3, jud. D și pârâții Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, jud. D și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentele-pârâte Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL PLOIEȘTI, intimații-reclamanți, și, intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru, iar recurentele, în cuprinsul motivelor de recurs, au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act de solicitarea recurentelor de soluționare a cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, ca efect al declinării dispuse de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin sentința civilă nr. 37/28 ianuarie 2009, reclamanții, și, toți având calitatea de funcționari publici în cadrul Tribunalului Dâmbovița, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel
P, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază, începând cu anul 2000 până în prezent și în continuare, în condițiile prevăzute de art. 421din Legea nr. 104/1999 care a completat Legea nr. 50/1996.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, potrivit dispozițiilor art. 421din Legea nr. 104/1999 care a completat Legea nr. 50/1996, beneficiau de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază, articol ce a fost abrogat prin art. 11din nr.OG 177/2002.
Pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2001 - martie 2005, pretențiile reclamanților putând fi examinate numai pentru perioada de 3 ani anterioară momentului introducerii acțiunii, conform art.1, 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin.1 lit.c) din Legea nr. 53/2003.
De asemenea, s-a reținut că pretinderea plății sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în continuare, este netemeinică, având în vedere că, din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar nr.OG 8/24.01.2007 care a abrogat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin notele scrise depuse la 29.11.2008, reclamanții au susținut că în baza art. 41 din nr.OG 6/2007, funcționarii publici beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute în legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii. Pe cale de excepție, s-a invocat prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada 2000 - 15 iulie 2005 (data introducerii acțiunii fiind 15 iulie 2005).
Pe fondul cauzei, s-a susținut că salarizarea magistraților este reglementată de art. 1-3 din nr.OUG 27/2006, act normativ care nu prevede acordarea sporului solicitat. În subsidiar, în măsura în care se va constata temeinicia acțiunii, s-a solicitat a se ține seama de existența sau nu a concediilor medicale și a celor pentru creștere și îngrijire copil. În ceea ce privește indicele de inflație, s-a apreciat că nu poate fi acordat, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2003 privind finanțele publice, nici o cheltuială nu poate fi inclusă în buget și nici angajată și efectuată din acesta, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Prin întâmpinarea depusă de Direcția Generală a Finanțelor Publice D în baza mandatului Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a ministerului, rolul său fiind acela de a elabora politicile bugetare, proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și nu de a reprezenta statul român în relațiile de serviciu.
Prin sentința nr. 422 din data de 9 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI, obligând pârâții
să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat lunar la salariul de bază brut lunar, începând cu 17.03.2005 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la plata efectivă, fiind respinsă în rest acțiunea.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate, conform art.137 alin.1 Cod pr. civilă, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de fond a reținut că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice funcției publice, reclamanții învestind instanța cu soluționarea unui conflict izvorât din neplata sporurilor salariale, raport în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator, astfel încât nu poate fi obligat la plata unor sume de bani pentru funcționarii publici din alte instituții publice. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții directe legate de plata drepturilor respective către reclamanți, care nu îi sunt salariați, iar cele privind elaborarea proiectului bugetului de stat sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune, s-a reținut că potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani, iar conform art. 7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Deosebit de aceasta, potrivit art. 12 din același decret, în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.
Acțiunea a fost înregistrată la instanță la data de 17.03.2008, situație față de care, având în vedere dispozițiile legale mai sus-enunțate și perioada pentru care s-a solicitat de către reclamanți plata sumelor corespunzătoare sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică, excepția prescripției dreptului la acțiune apare ca fiind întemeiată pentru perioada 1.01.2001- 16.03.2005, acțiunea fiind respinsă pentru această perioadă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că potrivit relațiilor comunicate de Tribunalul Dâmbovița, reclamanții au calitatea de funcționari publici. Potrivit art. 41 din nr.OG 6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care-și desfășoară activitatea.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat din salariul de bază brut lunar, dispoziții care au devenit neaplicabile prin intrarea în vigoare a nr.OUG 177/2002.
Tribunalul a apreciat că, atâta timp cât aceștia beneficiază de aceleași sporuri specifice instituției în care își desfășoară activitatea, în baza principiului egalității în drepturi a tuturor salariaților din cadrul aceleiași instanțe judecătorești, acțiunea reclamanților urmează să fie admisă, numai astfel se asigură acestora un tratament nediscriminatoriu și dreptul la o remunerație corespunzător volumului de muncă și gradului ridicat de suprasolicitare neuropsihică la care sunt expuși.
La pronunțarea sentinței instanța de fond a avut în vedere și conținutul deciziei nr. 21/10 martie 2008 pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin această decizie s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se că în interpretarea
și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 .
S-a reținut în considerentele sus-menționatei decizii, pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul acesteia, că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art. 47 din legea nr. 50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea și efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin disp.art.47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textul de lege. Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, pronunțată în interesul legii, fiind obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 Cod pr.civilă.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Dâmbovița au declarat recurs pârâtele Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL PLOIEȘTI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, ambele susținând că în cazul în speță hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și supra solicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Reclamanții nu pot beneficia de drepturile salariale prevăzute în legislația specifică judecătorilor și procurorilor sau ale personalului auxiliar, ci numai de drepturile salariale și alte sporuri ce rezultă din actele normative speciale ce reglementează salarizarea și alte sporuri pentru personalul bugetar.
Salarizarea diferită a funcționarilor publici din cadrul instanțelor judecătorești față de magistrați și personalul auxiliar de specialitate a fost instituită de către legiuitor, în sensul unei delimitări clare a acestor categorii de personal, raportat la instituția în cadrul căreia aceștia își desfășoară activitatea
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii ridicate și pe fond respingerea acțiunii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către ambele recurente, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este fundamentată în considerente pe decizia nr.21/10.03.2008 a secțiilor unite ale ICCJ pronunțată în interesul legii.
Din examinarea textului acestei decizii rezultă că procurorii, judecătorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și supra solicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Se observă astfel că funcționarii publici nu fac parte din categoriile de personal ce beneficiază de sporul în discuție, astfel cum stabilit ICCJ.
Potrivit art.41 din OUG nr.6/2007, "Funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea". Acest articol reprezintă o dispoziție complementară și nu se referă la drepturi cu caracter general și principal, ci statuează anumite de drepturi specifice unor anumite domenii de activitate de care beneficiază persoanele care se încadrează în aceste domenii.
Actele normative speciale care reglementează organizarea și funcționarea unei anumite instituții prevăd expres categoriile de beneficiari, printre aceștia putând fi și funcționari publici, dispoziții ce nu își au aplicare în cauză motivat de faptul că funcționarii nu au fost specificați în legea specială.
În înțelesul dat de către reclamanți prevederilor art.41 din OG 6/2007, funcționarii publici ar putea beneficia de oricare dintre drepturile și sporurile prevăzute de oricare dintre actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
O astfel de concluzie este greșită, câtă vreme actele normative la care reclamanții fac referire nu stabilesc expres ca beneficiari și categoria de personal funcționarilor publici.
Se poate concluziona astfel că, reclamanții nu pot beneficia de drepturile salariale prevăzute în legislația specifică judecătorilor și procurorilor sau personalului auxiliar, ci numai de drepturile salariale și alte sporuri ce rezultă din actele normative speciale ce reglementează salarizarea și alte sporuri pentru personalul bugetar.
În considerarea celor expuse anterior în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă rap. la art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, iar pe fond va respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 422 din data de 9 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanții, și, toți cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Tribunalului Dâmbovița în Târgoviște, Calea B, nr. 3, jud. D și pârâții Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, jud.
D și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în tot sentința, iar pe fond respinge ca nefondată acțiunea reclamanților-intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 15 ex./ 23.11.2009
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
