Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1438/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1438
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 264 din data de 7 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul -escu, domiciliat în P,-, jud.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant -escu, reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, care depune împuternicirea avocațială nr. 95/2009, lipsind recurenta-pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recurenta, în cuprinsul motivelor de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Intimatul-reclamant -escu, reprezentat de avocat, depune întâmpinare și practică judiciară decizia nr. 1149/5.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și sentința nr. 263/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova într-o speță similară.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul-reclamant -escu, reprezentat de avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, potrivit motivelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării. Cu cheltuieli de judecată.
Solicitarea recurentei de admitere doar în parte a acțiunii, poate fi interpretată ca o recunoaștere a pretențiilor reclamantului, a faptului că taxa de primă înmatriculare a fost încasată în mod nelegal. Totodată, în opinia reclamantului chitanța de plată a taxei impuse de către pârâtă nu reprezintă un act administrativ astfel cum este definitiv de legea contenciosului administrativ.
CURTEA
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul -escu a solicitat în contradictoriu cu
pârâta P, recunoașterea dreptului de a i se restitui taxa de primă înmatriculare nedatorată, restituirea acestei taxe în cuantum de 1794 lei și plata dobânzii legale de la data efectuării plății până la restituirea efectivă a acesteia.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Skoda cu norma de poluare E4, pentru care a achitat la data de 3.07.2008 taxa de primă înmatriculare. A solicitat organului fiscal restituirea plății nedatorate, însă prin adresa nr. 7854/12.02.2009, Par efuzat recunoașterea dreptului pretins.
In urma plângerii formulate la organul ierarhic superior, P, prin adresa nr. J/12148/27.02.2009 a precizat că își menține punctul de vedere exprimat de P.
În opinia reclamantului, introducerea acestei taxe prin prev. art. 2141Cod fiscal este neconstituțională, încălcând disp. art. 20 alin. 2 și art. 148 din Constituția României. Taxa instituită încalcă, de asemenea, dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Comunităților Europene, care prevăd că niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Măsura instituirii unei taxe de prima înmatriculare în România a fost necesar a se întreprinde pentru evitarea introducerii în țară a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi, cu grad ridicat de poluare. Dispozițiile art. 90 din TCE nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări.
Regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România, iar legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
De asemenea, reclamantul poate să beneficieze de dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008, procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, fiind reglementată la cap. VI secțiunea 1 art. 6 din anexa la HG nr. 686/2008.
Prin sentința nr. 264 din data de 7 aprilie 2009 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamantul -escu împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice P, obligând pârâta să restituie reclamantului contravaloarea taxei de prima înmatriculare achitată la data de 27.08.2007 în sumă de 1794 lei și dobânda legală de la data efectuării plății taxei până la restituirea efectivă a acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Skoda cu norma de poluare E4, pentru care a achitat în vederea înmatriculării taxa de primă înmatriculare, în cuantum de 1794 lei la data de 27.08.2007, fapt confirmat de chitanța aflată la fila 11 dosar fond. Reclamantul s-a adresat ulterior P, pentru restituirea taxei menționate, iar prin adresa nr. 7854/12.02.2009 pârâta a refuzat aceasta, comunicându-i că în eventualitatea în care taxa este mai mare decât taxa de poluare, reclamantul poate să solicite restituirea diferenței, completând o cerere - formulat tipizat, la care trebuie să
anexeze dovada achitării taxei și copia cărții de identitate a vehiculului/certificatului de înmatriculare. Ulterior, reclamantul s-a adresat și P, care, prin adresa nr. J/12148/27.02.2009, i-a comunicat faptul că se menține punctul de vedere exprimat de P.
Poziția pârâtei de a refuza restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare este nelegala, întrucât taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă prin Legea 343/2006 în Codul Fiscal, iar nr.OUG 110/2006 a limitat această obligativitate doar pentru autoturismele și autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și a altor organizații si persoane străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea în România.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Comunității Europene prevăd că niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. Taxa de primă înmatriculare reglementată de disp. art. 2141Cod fiscal, conform căreia persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme trebuie să achite o taxă specială de primă înmatriculare pentru înmatricularea în România, are caracterul unei taxe cu efect echivalent în înțelesul art. 25 CE. Acest articol prevede că între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal.
Tribunalul a constatat că instabilitatea legislativă în materie fiscală cu referire la repetatele modificări în ceea ce privește modalitatea și cuantumul de plată al taxei de primă înmatriculare (ulterior denumită taxă de poluare), îi produce un prejudiciu important reclamantului, care beneficiază de dispoziții legale diferite, respectiv obligația unor sume diferite de plată, în condiții de inechitate față de alte persoane ce au achiziționat în aceleași condiții un autovehicul.
Conform nr.OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15.12,2008, se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor nr.OUG 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31.12.2009 inclusiv (art. III). OUG nr. 208/2008 a fost abrogată prin nr.OUG 218/2008 privind modificarea nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art. III al acesteia (1), autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima data în România sau în alte state membre ale în perioada 15.12.2008 -31.12.2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilit potrivit nr.OUG 50/2008.
Tribunalul nu a putut reține apărarea pârâtei conform căreia reclamantului trebuie să- fie restituită doar diferența dintre suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea nr.OUG 50/2008, întrucât la aprecierea legalității taxei de primă înmatriculare trebuie avute în vedere
dispozițiile legale în vigoare la data achitării acesteia. Or, taxa a fost achitată la data de 27.08.2007, înainte de adoptarea nr.OUG 50/2008.
Dispozițiile acestui act normativ nu sunt aplicabile raporturilor juridice fiscale create prin plata taxei de primă înmatriculare de către reclamant, raporturi juridice născute anterior intrării in vigoare a acestei ordonanțe de urgenta și cărora le sunt aplicabile exclusiv actele normative în vigoare la nașterea lor.
Nu poate opera o compensare între sumele achitate anterior în contul bugetului statului, ca taxă de primă înmatriculare și sumele care ar fi datorate în temeiul nr.OUG 50/2008 la fondul de mediu, ca taxă de poluare, întrucât cele două prelevări au naturi juridice diferite și se fac venit la două componente distincte ale sistemului bugetar. Ca urmare, soluția propusă de art. 11 din OUG nr. 50/2008 este nelegală și inaplicabilă, întrucât statul R nu poate susține că este îndreptățit să păstreze o taxă sau o parte dintr-o taxă prelevată nelegal și nu poate aplica retroactiv o normă juridică nici măcar pentru a determina ipotetic taxa care ar fi fost datorată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat eronat prevederile legale în materie.
Recurenta susține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006, cu aplicare de 1 ianuarie 2007, aceasta se datora cu ocazia primei înmatriculări în România, potrivit art.2141și art.2142. Reglementarea acestei taxe de primă înmatriculare a fost determinată de desființarea frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenind inaplicabilă, această măsură fiind necesară pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare.
Legile-cadru ale Uniunii Europene sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
În opinia recurentei prevederile art.90(1) din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România. Or, în aceste condiții nu se poate reține un regim fiscal discriminatoriu, deoarece el este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule și legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică direct sau indirect pentru produse interne similare.
Existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, iar obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art.148 alin.2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraf I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești.
Învederează că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art.117 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, iar restituirea solicitată în cauză nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite
de articolul anterior, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare).
În conformitate cu dispozițiile art.11 din OUG nr.50/2008 reclamantul se poate adresa organelor fiscale pentru restituirea taxei rezultate ca diferență între suma achitată în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi pentru taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurilor stabilite în normele metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii doar în parte a acțiunii reclamantului.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Articolul 148 alin. 2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru restituirea taxelor impuse cu încălcarea legislației comunitare după ce a adresat această solicitare Administrației Finanțelor Publice P, care i-a răspuns în sensul că suma a fost încasată în baza legii și cu respectarea art.2141din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Instanța de fond a reținut corect că încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal și față de văditul caracter ilegal al taxei respective se impune restituirea acesteia.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Art. 11 din nr.OUG 50/2008, invocat de recurentă, este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Astfel, nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 și următoarele Cod pr.civilă, urmează a fi obligată recurenta P să plătească intimatului -escu suma de 1.000 lei onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 264 din data de 7 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul -escu, domiciliat în P,-, jud.
Obligă recurenta P să plătească intimatului -escu suma de 1.000 lei onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- - - - - -
Operator date cu caracter personalGrefier
Număr notificare 3120
Red. / - 4 ex./ 3.11.2009
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
