Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 149/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.149/CA
Ședințapublică de la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursurilor în contencios administrative formulate de recurenții pârâți DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ C, cu sediul în C, str.- din 22 2. nr.17-19, județul C și MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR SI DEZVOLTARII RURALE, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1039 din 08.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, G, G, G, toți cu reședința aleasă în C, b-dul -.-, nr.179, -.D,.63, județul C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici Legea 188/1999.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 03 martie 2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.03.2008.
CURTEA:
Asupra recursurilor contencioase de față:
Prin cererea adresată Tribunalul Constanța - secția contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr-, reclamanții, G, G, G, în contradictoriu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, au solicitat ca prin hotărâre să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță cuvenită fiecăruia dintre reclamanți pentru perioada 2003-2006 actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În fapt, reclamanții au arătat că, funcționarul public are dreptul la o primă egală cu salariul din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează, separat, conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
Prevederea legală a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006, prin acte normative privind bugetul de stat, acte care potrivit principiului anualității își încetează aplicabilitatea odată cu închiderea exercițiului anului bugetar corespunzător perioadei reglementate.
În susținerea acțiunii reclamanții au invocat și dispozițiile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislative pentru elaborarea actelor normative, apreciind că, drepturile reglementate de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 sunt în vigoare.
În probațiune, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Legal citată - pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii.
A motivat excepția de faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar reclamanții nu s-au adresat cu plângere instituției pentru plata primelor de vacanță cuvenite pentru perioada 2003 - 2006 actualizate cu indicele de inflație.
Pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Au învederat instanței că, suspendarea unei dispoziții printr-un act normativ împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, prevedere cuprinsă în art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, fiind suspendată succesiv până la data de 31.12.2006.
Potrivit art. 3 din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii, ori în speță Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală este subordonată direct ordonatorului principal de credite - Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Pârâta a invocat de asemenea, aplicabilitatea art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă pentru sumele stabilite pentru anul 2003.
În drept - art. 115-118 Cod procedură civilă, Legea nr. 24/2000, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificări și completări, OG nr. 2/2006, art. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Prin cererea completatoare formulată în temeiul art. 132 alin. (1) Cod procedură civilă, reclamanții au solicitat întregirea cadrului procesual prin citarea în cauză a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Prin întâmpinare - pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A menționat că, suspendarea unei dispoziții printr-un act normativ împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, iar dispoziția cuprins în art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, rep. a fost suspendată fără întrerupere până la 31.12.2006, iar suspendarea dispozițiilor legale a fost dispusă în acte normative de același nivel cu Legea privind Statutul funcționarului public.
Pârâtul a invocat aplicabilitatea alin. (2) al art. 1 din Decretul 167/1958 prescripția dreptului la acțiune.
Prin încheierea motivată din data de 13.06.2007, instanța a respins excepția inadmisibilității și prescrierii dreptului la acțiune.
Procedând la soluționarea cauzei instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1039 din 08.11.2007 Tribunalul Constanța admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții către reclamanți la plata primelor de vacanță pe perioada 2003 - 2006 corespunzător perioadei în care fiecare reclamant a avut calitatea de funcționar public, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Reclamanții, funcționari publici în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C au solicitat instanței obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță cuvenită fiecăruia pentru perioada 2003 - 2006 actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit art. 33 din Legea nr. 188/1999 (devenit 34 după republicare) funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aceste dispoziții au fost suspendate prin art. 3 alin. (1) din OUG nr. 33/2001, art. 32 din Legea nr. 744/2001 și art. 12 din Legea nr. 743/2001 până la data de 31.12.2002.
De asemenea, prin art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 a fost suspendată aplicarea acestor prevederi până la 31.12.2003, iar prin art. 9 pt. 7 din Legea nr. 507/2003, au fost suspendate prevederile privind plata primei de concediu până la data de 31.12.2004.
Legea bugetului de stat pe anul 2005, nr. 511/2004 a suspendat aplicarea prevederilor privind prima de concediu până la 31.12.2005, iar Legea bugetului de stat pe anul 2006 - nr. 379/2005 a prelungit suspendarea până la 31.12.2006.
Prin Legea bugetului de stat pe anul 2007, nr. 486/2006 nu s-a mai prevăzut această suspendare, și ca urmare conform art. 62 alin. (2) din Legea nr. 24/2004 republicată care prevede că la expirarea perioadei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, disp. art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare începând cu data de 1.01.2007.
Instanța a constatat că, normele legale de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanță 2003 - 2006 nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a actelor normative enunțate raportate la art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că "la expirarea perioadei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", suspendarea actului normativ are ca efect doar amânarea lui până la un anumit termen, ceea ce nu echivalează cu însăși suprimarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența.
Pe de altă parte, instanța a constatat că normele de suspendare contravin prevederilor art. 41 din Constituție întrucât dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii, iar în contextul art. 53 din Legea fundamentală, restrângerea acestui drept nu poate fi considerată o măsură necesară într-o societate democratică, întrucât nu se poate aplica discriminatoriu.
Instanța a avut în vedere la pronunțarea hotărârii și Decizia XXII din 12.12.2005 a
Față de această decizie instanța a reținut că, în perioada în care aplicarea acestui drept a fost suspendat nu se poate aprecia că în perioada 2001 - 2006 nu a existat, deoarece s-ar încălca dreptul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Așa, fiind a reținut prima instanță că, suspendarea succesivă a dispozițiilor referitoare la primele de vacanță - art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 rep. nu echivalează cu abrogarea dreptului, efectul actelor normative enunțate prin care s-a dispus suspendarea, a fost acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamanților la încasarea indemnizației reprezentând prima de vacanță pe anii 2003 - 2006.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ce au criticat soluția pentru motivele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
Au invocat recurenții împrejurarea că dispozițiile art.34 alin.(2) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare au fost suspendate.
Suspendarea unei dispoziții printr-un act normativ împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare. Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării.
S-a mai invocat prevederea art.3 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anii 2001 - 2006, potrivit cu care "gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată recursurile ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.32 al. 2 (devenit art.34 după republicarea Legii nr.188/1999) funcționarul public are dreptul pe lângă îndemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu,sunt imperative și nu au fost abrogate.
Suspendarea succesivă a dreptului de acordare a primei de vacanță pentru perioada 2001-2006 prin legile bugetului de stat nu produce efectul înlăturării, anulării dreptului recunoscut reclamanților prin art.32 al.2 din legea 188/1999.
Aceste prevederi au devenit neaplicabile prin procedura suspendării instituită inițial prin prevederile art.3 din OG nr.33/2001, urmată ulterior prin suspendări dispuse prin legea bugetului anual până la finalul anului 2006.
Însă, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu desființarea sa, astfel că începând cu data încetării suspendării, reclamanții sunt îndreptățiți să primească primele de vacanță, pe perioada în care aceste drepturi nu s-au acordat, respectiv 2001-2006.
Interpretarea dată acestei măsuri de suspendare de către recurenta-pârâtă conduce la concluzia că nu se poate acorda acest drept decât după ce încetează suspendarea dispusă prin legile speciale.
În acest context, examinând dispozițiile legilor temporale privind suspendarea exercitării dreptului raportat la prevederile constituționale din art. 53, în mod legal instanța de fond a constatat că limitarea adusă exercițiului dreptului la prima de concediu excede condițiilor reglementate de dispozițiile arătate, privind situațiile în care intervine, caracterul necesar proporțional cu situația ce a determinat-o, nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului în substanța lui.
Pe de altă parte limitarea exercițiului dreptului la prima de concediu motivată de lipsa exercițiului bugetar nu îndeplinește nici cerințele impuse de disp. art. 19 paragraful 3 din Pactul Internațional de la Geneva cu privire la drepturile civile și politice adoptat la 16.12.1966 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite și ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.
Susținerea recurentelor în sensul că, primele de vacanță au fost acordate greșit, întrucât nu sunt drepturi de natură salarială, nu poate fi reținută, întrucât acest drept a fost prevăzut prin art.32 (34) din Legea nr.188/1999 a Funcționarilor Publici.
Faptul că primele de vacanță nu au fost plătite din cauza suspendărilor succesive, nu atrage neplata în continuare a acestora, ca urmare a lipsei culpei autorității publice.
Astfel, dispozițiile art.41 din Legea nr.188/1999 sunt incidente în cauză, culpa autorității publice constând în (prime de vacanță acordate în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu) neplata drepturilor salariale cuvenite după încetarea suspendării acestora.
De asemenea, actualizarea acestor sume s-a dispus în mod corect, întrucât ca urmare a devalorizării sumelor datorate, se impune acoperirea prejudiciului efectiv suportat de reclamanți.
Ca atare, având în vedere considerentele sus-expuse, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă recurenții pârâți vor fi obligați în favoarea intimaților reclamanți la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile în contencios administrativ formulate de recurenții pârâți DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ C, cu sediul în C, str.- din 22 2. nr.17-19, județul C și MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR SI DEZVOLTARII RURALE, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1039 din 08.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, G, G, G, toți cu reședința aleasă în C, b-dul -.-, nr.179, -.D,.63, județul C, ca nefondate.
Obligă recurenții la plata către intimați sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi de la 10 Martie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:;
Red.jud.-
Tehnored. 2 ex./12.03.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
