Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1490/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1490
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 329 pronunțată în data de 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari-prima de concediu.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se prezintă consilier juridic, în reprezentarea intereselor recurentului Inspectoratului Județean de Poliție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de Inspectoratul de Poliție Județean C este legal timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Reprezentanta recurentului Inspectoratul de Poliție Județean C solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii petitului privind acordarea sporului de fidelitate aferent anului 2005 ca neîntemeiat, în caz contrat obligarea Ministerului Finanțelor să includă în rectificarea bugetară și să vireze fondurile necesare achitării sporului, pentru motivele expuse pe larg.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 329 din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, precum și cererile de chemare în garanție împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B-N și pârâtul - chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și, în consecință, au fost obligați pârâții, în solidar, să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prime de concediu aferente anilor 2004-2006 precum și sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate până la data plății efective în raport de rata inflației.
Totodată, a fost espinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de F și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Cf ață de acțiunea formulată de reclamantul și respinge cererea de acordare a primei de concediu pentru anul 2004.
A fost admisă în parte acțiunea introdusă de reclamantul, pârâții fiind obligați să-i plătească drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2005 și 2006, precum și sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu dobânda legală la data plății.
A fost obligată să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății primelor de concediu, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să rectifice în mod corespunzător bugetul alocat și să vireze către sumele necesare.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Cf ață de acțiunea formulată de reclamantul, și respinsă acțiunea pentru acordarea primei de concediu pentru anii 2004-2006 și sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu dobânda legală la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanții, au chemat în judecată pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună: obligarea pârâților de rd. 1 și 2 la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2004, 2005, 2006 precum și contravaloarea sporului de fidelitate pe anul 2005, cu plata dobânzii de referință a data efectuării plății; obligarea pârâtului de rd. 1 ca în calitate de ordonator principal de credite să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății primelor de concediu; obligarea pârâtului de rd.3 să includă in rectificarea bugetului pe anul 2008 și să vireze pârâtului de rd.1 - fondurile necesare achitării sumelor menționate.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt salariații Inspectoratului Județean de Poliție C, în funcții de ofițeri și agenți de poliție, iar potrivit prevederilor art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003 erau în drept să beneficieze de primă de concediu însă nu li s-a acordat, fiind suspendat prin legi succesive - Legea nr. 507/2003, art. 9, alin. 7, Legea nr. 511/2004 art. 8 alin. 7 și Legea nr. 379/2005 - art. 5 alin. 5, ce contravine prevederilor art. 15 alin. 2 și 53 alin. 1 și 2 din Constituția României.
Reclamanții apreciază că "suspendarea aplicării unei legi prin care se recunoaște un drept echivalează cu restrângerea exercițiului acestui drept, și în concret prin dispozițiile a căror neconstituționalitate o invocă le-a fost restrâns exercițiul dreptului legal la prima de concediu.
De asemenea, au învederat că Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 132/09.02.2004, care prevede plafoanele sporului de fidelitate, în funcție de vechimea în muncă în cadrul, respectiv că plata acestor drepturi a fost suspendată în baza art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004.
A mai arătat instanța de fond că pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, că sumele reprezentând prime de concediu și spor de fidelitate au fost suspendate succesiv prin mai multe acte normative, motiv pentru care nu poate fi obligat la plata acestora, deoarece admiterea acțiunii ar echivala cu încălcarea prevederilor imperative ale legilor bugetare.
Totodată, a arătat instanța de fond că pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și C, au solicitat chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, arătând că în situația admiterii acțiunii, acesta să fie obligat la plata sumelor solicitate, motivată pe prevederile art. 4 și 72 din Legea nr. 500/2002 urmare a virării în calitate de ordonator terțiar de credite.
Inspectoratul de Poliție Județean C, prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea acțiunii reclamanților, arătând în esență că exercițiul dreptului invocat de reclamanți a fost suspendat pentru perioada 2004-2006, iar admiterea acțiunii ar avea ca rezultat încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor bugetare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare, solicită respingerea acțiunii reclamanților pe cale de excepție - lipsa calității procesuale pasive motivată pe faptul că reclamanții nu au avut nici un fel de raporturi juridice cu acest pârât și ca inadmisibilă, în situația în care reclamanții nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 7 al. 1 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 109 al. 2.pr.civ. Pe fondul cauzei, solicită respingerea ca neîntemeiată, deoarece admiterea acțiunii ar echivala cu obligarea sa la plata din bugetului propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate persoanelor care nu au calitatea de angajați ai acestui minister, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 14 din Legea nr. 500/2002.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare cu privire la cererile de chemare în garanție, solicitând respingerea acestora ca neîntemeiate, deoarece drepturile pretinse de reclamanți au fost suspendate, motiv pentru care susținerile acestor sunt nefondate.
Prima instanță a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice in temeiul prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 109 alin. 2.pr.civ. este neîntemeiată, deoarece raportat la obiectul juridic dedus judecății, reclamanții in calitate de funcționari publici au invocat in realitate refuzul conducătorului unității de a le recunoaște drepturile de natură salarială începând cu 1.01.2004 in baza nr.OUG 92/2004 și nu au contestat un anumit act administrativ prin care li s-ar fi stabilit unele drepturi cu încălcarea dispozițiilor acestei ordonanțe, motiv pentru care va dispune respingerea acesteia.
Potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici aveau dreptul ca pe lângă indemnizația de concediu să primească o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării in concediu, care se impozitează separat.
Potrivit art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 la plecarea in concediu de odihnă polițiștii care sunt funcționari publici statutari primesc o primă de concediu egală cu salariul din luna anterioară plecării in concediu. De asemenea, și art. 28 al. 1 lit. a din Legea nr. 350/2002 prevede acordarea primelor de concediu.
Acest drept a fost ulterior suspendat prin dispozițiile art. 30 alin. 2 din nr.OUG 33/2001 până în data de 1.01.2002, acest termen de suspendare fiind prelungit prin Legile 507/2003, 511/2004 și 379/2005 privind bugetul de stat până la data de 31.12.2005. La expirarea duratei de suspendare dispoziție afectată de suspendare reintră in vigoare astfel cum arată art. 64 al. 2 din Legea nr. 24/2000.
Textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la o primă de vacanța anuală în favoarea funcționarilor publici prin prisma dispozițiilor constituționale suscitate, prima instanță le-a considerat ca fiind date prin încălcarea normelor constituționale mai sus specificate, cu atât mai mult cu cât prin plata concediului de odihnă se înțelege a fi inclusă, pe lângă indemnizația de concediu, și prima de vacanță și, ca atare, asemenea drepturi nu pot fi suspendate prin emiterea unei ordonanțe de urgență ci doar printr-un act normativ de aceeași putere.
Referitor la reactualizarea sumelor datorate, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 78 din Codul muncii, în cazul când angajatorul nu plătește anumite sume la timp, "instanta va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul".
Având în vedere considerentele susmenționate, conform art. 1165 Cod civil, art. 139 din Codul muncii, art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, art. 37 al. 2 din nr.OG 38/2003, art. 28 al. 1 lit. a din Legea nr. 350/2002, instanța de fond constatat că acțiunea este întemeiată, în ceea ce privește plata drepturilor solicitate pe anii 2004-2006, dispunând reactualizarea sumelor cu rata inflației, până la data efectuării plății.
A mai apreciat instanța de fond că pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean C, în calitate de angajator a reclamantilor, este obligat să plătească aceste sume, iar pârâtul, în calitate de ordonatori secundari de credite, cât și pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, în calitate de ordonatori principali de credite au fost obligați să cuprindă in bugetul propriu sumele necesare plății primelor de concediu cuvenite reclamantilor și in acest sens excepția lipsei calității procesuale pasive a și a fost respinsă.
În privința pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța de fond a dispus obligarea acestuia să includă în rectificarea bugetului pe anul 2007 și să vireze Ministerului Administrației și Internelor fondurile necesare achitării sumelor cu titlu de prime de concediu pe anii 2004-2006 actualizate cu rata inflației la data plății, fiind admise în acest sens și cererile de chemare în garanție formulate de pârâtii Inspectoratul de Poliție Județean C și Ministerul Administrației și Internelor.
Pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Administrației și Internelor, în calitate de ordonator secundar și principal de credite, au fost obligați să includă in bugetul propriu sumele necesare plății primelor de concediu, iar pârâtul și chematul in garanție Ministerul Finanțelor Publice să includă in rectificarea bugetului pe anul 2007 și să vireze Ministerului Administrației și Internelor fondurile necesare achitării sumelor menționate mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice în numele Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând admiterea recursului,modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca fiind neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că Ministerul Economiei si Finanțelor coordonează acțiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetului de stat si raportul proiectului bugetului de stat, precum si proiectul de rectificare a bugetului de stat, iar potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice Ministerul Economiei si Finanțelor este răspunzător de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum si de proiectele de rectificare ale acestor bugete.
Creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetara anuala nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite, iar admiterea cererii de chemare in garanție formulata împotriva Ministerului Economiei si Finanțelor ar echivala cu obligarea acestui a la plata din bugetul propriu a unor sume, cu titlu de drepturi bănești, unor persoane care nu sunt angajați ai acestuia, încălcându-se art. 14 din Legea nr. 500/2002.
A mai arătat recurentul că în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, precum si in alte acte normative ce reglementează procedura bugetara, nu exista o dispoziție legala din care sa rezulta obligația de garanție a Ministerului Economiei si Finantelor fata de ordonatorii principali de credite, atunci când aceștia cad în pretenții.
În recursul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului C, se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii reclamanților privind sporul de fidelitate pentru anul 2005 ca fiind neîntemeiată, apreciind hotărârea Tribunalului Cluj ca netemeinică și nelegală, fiind rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii.
Astfel, pârâtul susține că în privința drepturilor polițiștilor privind acordarea unor drepturi salariale aferente perioadei 2005 intervenit suspendarea în condițiile art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004, astfel încât în bugetul aprobat C în anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate, iar în baza art. 57 din nr.OG 38/2003, acordarea drepturilor bănești nu se poate realiza decât în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Potrivit art. 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la plecarea în concediul de odihnă, polițiștii primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, de acest drept urmând să se beneficieze începând cu anul 2004.
Aplicarea acestui drept a fost suspendată prin Legea nr. 519/2003 privind bugetul asigurărilor de stat pe anul 2004( art. 7 al. 3) și Legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004( art. 9, a1.7), până la 31.12.2004, iar ulterior prin art. 8 al. 7 din Legea nr. 512/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, până la 31.12.2005, apoi prin Legea nr. 579/2005 privind bugetul de stat pentru anul 2006, art. 5 pct. 5, respectiv art. 5 pct. 1 din Legea nr. 380/2005 privind bugetul asigurărilor sociale pentru unul 2006, până la 31.12.2006.
Chiar dacă prin legile bugetare succesive a fost prelungit de fiecare dată termenul de suspendare, nu se poate considera că dreptul în discuție nu există deoarece nici un text legal nu îl înlătură, suspendând doar exercițiul său, împrejurare care nu poate fi considerată o desființare. Prin urmare, temeiul juridic al dreptului există și în prezent.
Pe de altă parte, invocare în prezent a suspendării prin legile bugetare, apare a fi o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție si art. 1 din Codul civil.
Ca atare, subzistă în sarcina ordonatorilor de credite obligația de a plăti reclamanților primele de concediu prevăzute de art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003.
În mod similar a raționat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată într-un recurs în interesul legii vizând o problemă de drept analogă, fiind aplicabilă regula de interpretare logică ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet.
Aceleași raționamente subzistă și în situația analogă a sporului de fidelitate.
La fond s-a discutat și excepția de ordine publică a inadmisibilității acțiunii reclamanților invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice in temeiul prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 109 alin. 2.pr.civ. însă o procedură prealabilă nu este cerută funcționarilor publici pentru drepturile lor bănești.
Cu privire la Ministerul Finanțelor Publice, trebuie reținut prin art. 19 din Legea nr. 500/2002, acesta coordonează activitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului de execuție.
Nu se poate înlătura acest text de lege expres utilizând alte prevederi legale, indirecte, deoarece ar fi vorba de o fraudă la lege.
Considerentele expuse adresează în întregime motivele de recurs, în măsura pertinenței lor.
Fată de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr. 229 din 22 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER,
Pt.- - - - ---
în, semnează
VICEPREȘEDINTELE
CURȚII DE APEL,
Red.
Dact. /2 ex./02.07.2008.
Jud.fond.,
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
