Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1499/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcț. publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1499
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Primăria Orașului - prin Primar, cu sediul în orașul, județul B, împotriva sentinței nr. 703 din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civilă a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Secției Comerciale și Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 19.05.2009, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului - prin Primar, obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 01.01.2005, sumă reactualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de funcționar public începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 01.01.2005, sumă reactualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective și că a solicitat pârâtei acordarea acestor drepturi bănești, aceasta comunicându-i că nu există un act normativ care să reglementeze cuantumul și criteriile în funcție de care se acordă.
A mai arătat că drepturile solicitate sunt prevăzute expres la art.31 din Legea nr.188/1999 și că aceste drepturi au fost suspendate până la data de 31.12.2006.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare și a invocat pe cale de excepție prescrierea dreptului la acțiune.
Prin sentința nr.703 din 11 iunie 2009 Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția prescrierii dreptului la acțiune formulată de pârâtă și a admis acțiunea obligând pârâta să acorde reclamantului suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 01.01.2005, sumă reactualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește prescrierea dreptului la acțiune instanța de fond a respins această excepție ca nefondată reținând că prin efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004-2006, a fost suspendat și dreptul la acțiune până la reintrarea acestui drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 aliniat 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care-în forma actuală- prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori, această componență a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzutdata aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că nici o prevedere legală nu specifică valoarea procentuală a sporurilor solicitate, că procentul trebuia negociat prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și că la nivelul primăriei nu este încheiat contract colectiv de muncă. A apreciat că acordarea acestor suplimente a fost și este și în continuare suspendată. În plus, invocă și art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă în recursul declarat, conform căruia "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină", nefiind indiciat temeiul legal în baza căruia instanța de fond a stabilit procentul corespunzător fiecărui spor acordat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta-recurentă admite, reclamantul nu a primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta corect a fost obligată la plata sumelor solicitate prin acțiune.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Orașului - prin Primar, cu sediul în orașul, județul B, împotriva sentinței nr. 703 din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/ 5 oct. 2009
Jud. Fond.
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Turculeț Ana
