Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1503/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcț. publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1503
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B cu sediul în B,-, județul B și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței nr. 707 din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic - pentru prim recurentă, lipsă fiind secund recurentul și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta prim pârâtei depune la dosar precizări, Ordinul nr.1372 din 28 mai 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale B și delegație. ( filele nr.24 - 26 dosar )
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta prim recurentei a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta intimată. A arătat că intimata nu mai avea calitatea de funcționar public la data pronunțării sentinței atacate, respectiv 11.06.2009; că aceasta a fost numită în funcția de director și conform OUG nr.37/2009 și-a pierdut calitatea de funcționar public de la data de 28.05.2009.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 19.05.2009 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.12.2008 și până la data de pronunțării hotărârii, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că are calitatea de funcționar public începând cu data de 01.01.2004 și până în prezent și a solicitat pârâților acordarea acestor drepturi bănești, însă i s-a omunicat că nu există un act normativ care să reglementeze cuantumul și criteriile în funcție de care se acordă sporurile solicitate.
A mai arătat că drepturile solicitate sunt prevăzute expres la art.31 din Legea nr.188/1999 și că aceste drepturi au fost suspendate până la data de 31.12.2006.
În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâții, legal citați, au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, iar Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale Bai nvocat excepțiile necompetenței materiale a instanței, a neîndeplinirii procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința nr.707 din 11 iunie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate excepțiile de necompetență materială a instanței, a neîndeplinirii procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Totodată a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtele să acorde reclamantei, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.12.2008 și până la data de pronunțării hotărârii, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale a instanței este neîntemeiată întrucât reclamanta se află în raporturi de serviciu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, situație în care competența de soluționare a cauzei, conform art. 10 din Legea nr.554/2004 revine Tribunalului Botoșani.
Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 este nefondată întrucât reclamanta s-a adresat B cu care are stabilite raporturi de serviciu pentru obținerea drepturilor salariale solicitate prin acțiune.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a fost respinsă întrucât acesta are calitatea de ordonator principal de credite pentru instituția la care reclamanta lucrează și în această calitate este cel care dispune asupra fondurilor de salarii.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care- în forma actuală -prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Cum reclamanta a solicitat acordarea acestor sporuri începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, instanța a obligat pârâta să plătească aceste sporuri prevăzute de lege pentru această perioadă, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța constată că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 aliniat 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale
Primul recurent a arătat că salarizarea funcționarilor publici se efectuează în conformitate cu prevederile actelor normative privind sistemul anual de salarizare pentru anul 2008 și 2009, respectiv OG nr. 6/2007, modificată și completată prin OG nr. 9/2008, OUG nr. 1/2009, OUG nr. 31/2009, OUG nr. 41/2009, ori acestea nu au prevăzut acordarea acestor sporuri solicitate de către reclamantă.
Mai mult, DADR B avea obligația legală de a respecta Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează: cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale. Ori, în bugetele aprobate DADR B în perioada 2008 - 2009 nu au fost prevăzute credite bugetare cu această destinație.
Al doilea recurent a arătat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod proc. civ. Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența revenea Curții de Apel. S-a mai invocat lipsa calității procesuale pasive, raportul de serviciu fiind încheiat între reclamantă și DADR.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Recursul formulat de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B este întemeiat sub aspectul calității procesuale pasive, întrucât raportul juridic de serviciu este încheiat între DADR B și reclamantă și în speță se pretind drepturi salariale, nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Nu este dată excepția necompetenței materiale. Întrucât pârâtul Baf ost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite, a operat prorogarea legală de competență potrivit disp. art. 17 Cod proc. civ.
Și recursul formulat de către DADR B este întemeiat, dar numai sub aspectul intervalului de timp pentru care reclamantei i se cuvin drepturile salariale pretinse. Din cuprinsul ordinului depus la dosar (25), rezultă că de la data de 28 mai 2009, reclamanta nu mai avea calitatea de funcționar public, drepturile pretinse urmând a fi acordate doar până la această dată. Celelalte susțineri din recurs nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamanta nu a primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiune.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
D E I D E:
Admite recursurile declarate de pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B cu sediul în B,-, județul B și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței nr. 707 din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Admite acțiunea față de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, în parte.
Obligă pârâta să îi plătească reclamantei sumele cuvenite cu titlu de suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază, actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective, începând cu data de 1 dec. 2008 până la 28 mai 2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. SR
Jud.
Tehnored.
2 ex. - 09.10.2009
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Turculeț Ana
