Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1504/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcț. publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1504
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Primăria Municipiului B - prin Primar, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 825 din 25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civilă a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 4 iunie 2009 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B - prin Primar obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 01.06.2006, sumă reactualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că are calitatea de funcționar public începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 01.06.2006 și a solicitat pârâtei acordarea acestor drepturi bănești, însă i s-a omunicat că nu există un act normativ care să reglementeze cuantumul și criteriile în funcție de care se acordă sporurile solicitate.
A mai arătat că drepturile solicitate sunt prevăzute expres la art.31 din Legea nr.188/1999 și că aceste drepturi au fost suspendate până la data de 31.12.2006.
În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr.825 din 25 iunie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să acorde reclamantei suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 01.06.2006, sumă reactualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care- în forma actuală -prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Cum reclamanta a solicitat acordarea acestor sporuri începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 01.06.2006 instanța a obligat pârâta să plătească aceste sporuri prevăzute de lege pentru această perioadă, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța constată că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 aliniat 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Împotriva sentinței a declarat pârâta Primăria Municipiului B - prin Primar, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică, reiterând susținerile de la instanța de fond. A arătat că în bugetul alocat cheltuielilor de personal nu au fost alocate sume destinate sporurilor solicitate în perioada menționată.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, Curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta-recurentă admite, reclamanta nu a primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta corect a fost obligată la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 01.01.2004.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă,Curteava respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului B - prin Primar, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 825 din 25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/ 7 oct. 2009
Jud. Fond.
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Turculeț Ana
