Obligația de a face. Decizia 1497/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1497
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul cu domiciliul în municipiul R,-, județul S, împotriva sentinței nr. 617 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit recurentul și pârâta intimată Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurentul a depus la dosar prin serviciul arhivă chitanța nr.- din 8.09.2009 în sumă de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar mobil de 0,3 RON, cu care face dovada timbrării recursului.
Instanța constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civilă a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava înregistrată sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceavaa solicitat obligarea pârâtei să își ceară scuze în mod oficial pentru transmiterea în mod tendențios a unui comunicat de presă care a apărut în ziarele Monitorul de S și Obiectiv de S în ziua de 26 noiembrie 2008.
În motivare a arătat că în perioada 2006 - luna noiembrie 2008 a fost înregistrat pe numele său un dosar la DNA S soluționat prin trimiterea reclamantului în judecată. Până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare beneficiază de prezumția de nevinovăție. Comunicatul de presă al DNA i-a denigrat imaginea, condamnându-l fără a fi judecat.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința nr. 617 din 2 aprilie 2009, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamant.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei, în ziarele Monitorul de S din data de 26.11.2008 au fost publicate două articole de presă prin care se relata faptul că doi polițiști, printre care și reclamantul, au fost implicați într-un incident prin care bugetul de stat a fost prejudiciat cu 5120 Euro și că "judecătorii de la Curtea de APEL SUCEAVA îi vor judeca pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, instigare și fals intelectual și instigare la mărturie mincinoasă".
În comunicatul de presă din ziarul Obiectiv de S din data de 08.12.2008 se preciza că procurorii Serviciului Teritorial Suceava al DNA au trimis în judecată patru polițiști de frontieră suceveni, printre care și reclamantul pentru infracțiunea de contrabandă.
Cu toate că procurorii exercită activitatea lor conform principiilor legalității, imparțialității și controlului ierarhic sub autoritatea Ministerului Justiției (conform art. 132 alin. 1 din Constituție), Ministerul Public, ca instituție, în concepția Constituției României din 1991, face parte din "Autoritatea judecătorească" și nu din "Autoritățile administrației publice".
Prin urmare, în cauză, problema care se pune este în ce măsură actele emise de organele Ministerului Public sau refuzul de a soluționa o cerere poate fi asimilată unui act administrativ.
Reclamantul este nemulțumit de cele consemnate în comunicatele de presă apărute în ziarele "Obiectivul" și "Monitorul de S", referitoare la faptul că s-a pus în mișcare și s-a dispus trimiterea în judecată cu privire la mai multe infracțiuni.
A mai apreciat prima instanță că prin cele consemnate în comunicatele de presă mai sus-menționate nu s-a adus atingere prezumției de nevinovăție a acestuia, din moment ce nu s-a precizat că este vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni înainte de a se pronunța o hotărâre definitivă în vreun dosar.
Mai mult decât atât, prin obligația instituțiilor publice de a asigura informarea corectă a opiniei publice garantează dreptul la informație consacrat de art. 31 din Constituție.
De altfel, cererea reclamantului nu se circumscrie noțiunii de "act administrativ", definit de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 și nici cu un refuz nejustificat, astfel cum este definit de art. 2 alin. 2 din același act normativ.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul, arătând că în mod eronat prima instanță nu a reținut existența unui act administrativ, întrucât comunicatele de presă având caracter oficial se asimilează actelor administrative.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod greșit că prin cele consemnate în comunicatele de presă nu s-a adus atingere prezumției de nevinovăție, întrucât există o obligație a instituțiilor publice de a asigura informarea corectă a opiniei publice cu privire la activitatea judiciară a acestora.
Prezumția de nevinovăție este un drept fundamental al cetățenilor și o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil. În România percepția publică este că respectarea prezumției de nevinovăție revine doar instanțelor de judecată și aceasta doar în timpul procesului penal.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Recursul formulat nu este întemeiat.
Potrivit art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Este evident că publicarea în ziar a unui articol ce cuprinde informații privind activitatea autorităților judiciare, nu constituie un act administrativ, întrucât publicarea nu s-a făcut în vederea organizării sau executării legii și nici nu întrunește celelalte condiții ale unui act juridic administrativ.
În plus, trebuie reținut că prin petitul acțiunii reclamantul solicită ca pârâtul să fie obligat să-și ceară scuze, or aceasta nu intră sub incidența art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care dispune că instanța poate să anuleze în tot sau în parte actul administrativ sau să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Mai mult, așa cum a reținut și prima instanță, pârâtul nu acționează ca autoritate administrativă în exercitarea atribuțiilor judiciare, rechizitoriul nefiind un act administrativ. Pentru toate considerentele învederate anterior, nici solicitarea făcută de reclamant pârâtului de a-și cere scuze și lipsa răspunsului din partea acestuia, nu cad sub incidența Legii nr. 554/2004.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul cu domiciliul în municipiul R,str. - - nr.26, județul S, împotriva sentinței nr. 617 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. SR
Jud.
Tehnored.
2 ex. - 08.10.2009
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Turculeț Ana
