Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1510/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1510
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01 06 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Grecu Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 3: Hortolomei Victor
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE COMUNITARĂ SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr.3614/16.12. 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G -, G, TA, -, G, -, -, -, DE, A, -, -, ,., -, -, -, -, IU, TA., -, -, TA, -, -, G, -, IA, -, -, IU, -, G, IU, -, -, -, -, G, -, -, -, U, -., -, TA, TA, -, -, U, -, -, -, -, U, -, -, (), ().
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât Sector 1 prin consilier juridic și intimații reclamanți prin avocat, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constatând încheiată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul reclamant Direcția Generală de Poliție Comunitară a Sectorului 1 prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, cu consecința exonerării recurentei de la plata către semnatarii acțiunii a sporului de dispozitiv.
Intimații reclamanți G, prin apărător, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr.3614/16.12.2008, s-a admis acțiunea formulată de G, G, Banică, Dumitreci, G, a, iștanu, LăcrăN., Dumitreci, G, G, el, G, G, Banică, scu, scu, Gh., lescu, ița, ia, el, (), () în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție Comunitară Sector 1 și a fost obligată pârâta la plata către reclamanții, funcționari publici semnatari ai acțiunii, a sporului de dispozitiv pentru perioada 1.02.2005 - 1.l02.2008, în raport de perioada în care fiecare reclamant a exercitat funcție publică, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective, cu înscrierea dreptului în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au solicitat pârâtei plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1.02.2005 și până la 1.02.2008, și înscrierea drepturilor în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pârâta a refuzat să dea curs solicitărilor funcționarilor săi, motivând că sporul de dispoziti nu este prevăzut de actele normative în vigoare pentru această categorie de funcționari.
Tribunalul consideră că pârâta a refuzat în mod nejustificat să plătească funcționarilor să: drepturile pretinse cu titlu de spor de dispozitiv.
Astfel, potrivit art.13 din legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prin nr.496/2003, la pct.9.2 s-a prevăzut ca indemnizația de dispozitiv se acorda si personalului civil care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice, fără a se face distincție cu privire la personalul administrației publice centrale sau locale. De altfel, aplicarea acestui spor numai personalului administrației publice centrale ar fi inechitabila si discriminatorie, lipsind de stimulentul financiar tocmai categoriile de personal care se confrunta in mod direct cu problemele din plan local.
Prin legea nr.371/2004, la art.1 alin.1 s-a prevăzut ca se poate înființa la nivelul municipiilor, orașelor si sectoarelor municipiului B, politia comunitara, in scopul asigurării ordinii si liniștii publice, precum si pentru creșterea eficientei pazei obiectivelor si a bunurilor aparținând domeniului public si privat al unitarilor administrativ-teritoriale.
Conform HG nr.196/2005 privind aprobarea Strategiei MAI de realizare a ordinii si siguranței publice, pentru creșterea siguranței cetățeanului si prevenirea criminalității stradale, la pct.3.1 din cap.3 se include politia comunitara in structura forțelor de ordine si siguranța publica, cu statut de forța complementara.
Funcționarilor publici din cadrul DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE COMUNITARA SECTOR 1 le sunt aplicabile disp. legii nr.138/1999 care privește salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică Și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, aceștia făcând parte din categoria personalului instituțiilor de ordine publica si siguranța națională, coordonate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat recurs pârâta Direcția Generală de Poliție Comunitară a sectorului 1, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeinicie, susținând lipsa temeiului legal pentru plata sporului de dispozitiv pentru perioada solicitată de reclamanți, în condițiile în care acest spor a fost acordat intimaților reclamanți doar prin Hotărârea Consiliului Local Sector 1 nr.15/12.02.2008, iar pentru perioada anterioară nu au fost prevăzute sumele necesare în bugetele anuale ale instituției, aprobate de către Consiliul Local al Sectorului 1.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299 și urm. Cod procedură civilă, Legea 50/1991 și OG nr.2/2001.
Intimații-reclamanți nu au depus întâmpinare la dosar, dar au fost reprezentați de avocat ales, care a formulat concluzii orale, în sensul respingerii recursului pentru considerentele reținute și de instanța de fond.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a constatat legal sesizată și competentă material în soluționarea prezentului recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din legea 554/2004.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, enumeră expres la art.1 autoritățile publice al căror personal militar și civil beneficiază de dispozițiile legii, respectiv Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției, semnificând faptul că se are în vedere personalul militar și civil pentru care aceste autorități publice asigură fondurile necesare plății drepturilor salariale, în calitatea lor de ordonatori principali de credite.
De altfel, în raport de prevederile Legii nr.500/2002, privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite prevăzuți la art.1 din Legea nr.138/1999 au atribuții doar în ceea ce privește stabilirea și plata drepturilor salariale de la bugetul de stat, fiind exclusă competența în privința drepturilor salariale care se plătesc de la bugetele locale.
Totodată, Ordinul MAI nr.496/28.07.2003, prin care s-a completat Ordinul MAI nr.275/2002, vizează aceleași categorii de personal ca și Legea nr.138/1999, întrucât este un act administrativ emis în vederea executării acestei legi, precum și a altor legi care se aplică personalului pentru care drepturile salariale sunt asigurate de la bugetul de stat, de către una dintre autoritățile publice indicate la art.1 din Legea nr.138/1999, respectiv de către
Esențial este și faptul că atât Legea nr.138/1999, cât și Ordinulnr.496/28.07.2003,prin care s-a modificat Ordinulnr.275/2002,vizează expresis verbis personalul militar și civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor,iar conform actului normativ privind organizarea și funcționarea acestui minister (OUG nr.63/2003,iar ulterior OUG nr.30/2007) în această categorie de personal nu intră și personalul din cadrul administrației publice locale.
Prin urmare, în mod greșit a considerat instanța de fond că Ordinul MAI nr.496/28.07.2003 se aplică și personalului din cadrul administrației publice locale, în categoria cărora intră și reclamanții din prezenta cauză.
Aspectul că pct.9.2 din Ordinul MAI nr.275/2002, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003, prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", nu poate conduce la concluzia că această prevedere se aplică și personalului din cadrul administrației publice locale, deoarece sfera persoanelor cărora se adresează acest act normativ este riguros indicată chiar în denumirea actului normativ, aspect care rezultă cu puterea evidenței și din faptul că acest act administrativ nu poate extinde sfera subiecților vizați de legile în executarea cărora a fost emis.
In condițiile în care Legea nr.138/1999 și Ordinul MAI nr.496/2003 se referă doar la personalul din cadrul MAI, iar nu și la personalul din cadrul administrației locale, a extinde efectele celor două acte normative și la acest din urmă personal ar reprezenta o nesocotire și a Deciziei Curții Constituționale nr.-, în cuprinsul căreia s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării unor drepturi salariale și altor categorii de salariați decât cele prevăzute de lege, doar pe considerentul că ar fi discriminatorii.
Pe cale de consecință, reținând că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, față de prevederile art.312 alin.1,2 și 3, art.3041și art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se va admite recursul și se va modifica în tot sentința civilă recurată în sensul că se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE COMUNITARĂ SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr.3614/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți G -, G, TA, -, G, -, -, -, DE, A, -, -, ,., -, -, -, -, IU, TA., -, -, TA, -, -, G, -, IA, -, -, IU, -, G, IU, -, -, -, -, G, -, -, -, U, -., -, TA, TA, -, -, U, -, -, -, -, U, -, -, (), ().
Modifică sentința recurată în sensul că, pe fond:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.HV
Tehnored./2 ex.
10.12.2009
Tribunalul București
jud.fond.
Președinte:Grecu GheorgheJudecători:Grecu Gheorghe, Voicu Rodica, Hortolomei Victor
