Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 153/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 153/R-CONT
Ședința publică din 5 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, jud.A împotriva sentinței nr.357/CA din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat-pârât fiind PRIMARUL COMUNEI .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurentă și avocat și consilier juridic pentru intimat.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei invocă excepția de nelegalitate a Dispoziției nr.31/17.03.2008 emisă de intimat, solicitând suspendarea prezentei cauze și sesizarea instanței competente să o soluționeze. Depune în scris această excepție.
Apărătorul intimatului solicită respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.
Instanța apreciază că excepția de nelegalitate invocată de recurentă nu este una care să împiedice soluționarea pe fond a litigiului, nefiind îndeplinite condițiile art.4 din Legea nr.554/2004, motiv pentru care o respinge.
Având cuvântul, apărătorul recurentei solicită proba cu înscrisuri, în dovedirea recursului.
Apărătorul intimatului solicită, de asemenea, proba cu înscrisuri.
Instanța admite probele cu înscrisuri solicitate de părți.
Apărătorul recurentei depune la dosar o copie a Dispoziției nr.6 din 9 ianuarie 2008 emisă de Primăria comunei, comunicând-o și apărătorului intimatului.
Apărătorul intimatului depune un borderou cu acte, pe care-l comunică și recurentei, prin apărător.
Apărătorul recurentei arată că actele ce i-au fost comunicate de intimat nu sunt semnate.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Constatându-se recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii, pentru motivele dezvoltate pe larg în scris. Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatului depune concluzii scrise pe care le susține și oral, solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 6 ianuarie 2009, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu Primarul Comunei - -, anularea Dispoziției nr.775/31.10.2008 și a Dispoziției nr.839/15.11.2008 emise de acesta, repunerea în exercitarea atribuțiilor deținute anterior și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, prin dispozițiile sus-menționate i-au fost retrase atribuțiile date prin fișa postului, atribuții specifice funcției publice pe care o deține, respectiv inspector categoria C, cls.I, grd.1, fiind mutată într-un alt compartiment, în care are o singură atribuție, constând în încasarea amenzilor și a altor sancțiuni legale pe baza borderoului de debite și a listei de rămășiță la acestea primite de la referentul de specialitate, întocmirea borderoului desfășurător al încasărilor și predarea referentului fiscal, cu chitanța colectoare, a sumelor încasate, conform dispozițiilor art.23 alin.2 lit.b) din Legea nr.276/2006.
Aceste dispoziții sunt însă nelegale, deoarece nu respectă prevederile art.75 din Legea nr.215/2001, potrivit cu care funcționarii publici se bucură de stabilitate în funcție, dar nici pe cele cuprinse în Legea nr.188/1999-R, referitoare la procedura mutării funcționarului public dintr-un compartiment în altul.
De asemenea, dispozițiile sunt emise cu încălcarea prevederilor art.91 din Legea nr.188/1999-R, în sensul că mutarea funcționarului public trebuie să se facă pe o funcție publică vacantă de aceeași categorie, clasă și grad profesional sau cu repartizarea postului corespunzător funcției deținute, cu respectarea pregătirii profesionale a funcționarului public și a salariului acestuia, fiind necesar acordul scris al funcționarului public.
Or, deși, deține funcție publică de inspector, activitatea desfășurată este cea specifică celei de casier, iar salariul i-a fost redus.
Prin urmare, se impune anularea acestor dispoziții și repunerea în situația anterioară.
Tribunalul Argeș - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal - prin sentința nr.357/CA/26.10.2009, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că rin p. cererea precizată reclamanta a susținut că a fost mutată din cadrul compartimentului contabilitate și că i-au fost schimbate atribuțiile de serviciu, lucru neadevărat, întrucât din actele dosarului a rezultat că aceasta este încadrată în conformitate cu organigrama și statutul de funcții tot pe funcția de inspector în cadrul compartimentului contabilitate și are același salariu de bază.
S-a mai reținut că, prin referatul nr. 3805/29.08.2007, reclamanta a solicitat suplimentarea compartimentului contabilitate cu un referent contabil pentru preluarea din sarcinile sale întrucât nu mai poate executa lucrările cu termene de predare, având un volum mare de muncă.
Ca urmare a referatului întocmit a fost angajată, prin dispoziția nr.31/17.03.2008, și s-a dispus predarea documentelor care evidențiază cheltuielile pe anul 2007 noului referent contabil.
Cele două dispoziții contestate de reclamantă au fost emise întrucât reclamanta a refuzat să îndeplinească aceste sarcini în ceea ce privește amenzile contravenționale, deși acestea sunt venituri la bugetul local, iar scopul principal al postului reclamantei se referă la încasarea lor.
De asemenea, din actele dosarului a rezultat că reclamanta nu mai dorește să execute nici o altă atribuție, susținând că aceasta, în calitatea ce o are, trebuie doar să semneze actele pe care le întocmesc ceilalți angajați din acest compartiment.
Or, potrivit disp.art.6 alin.3, 4, 5 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, primarul conduce aparatul de specialitate din cadrul instituției, funcționarii și personalul contractual din cadrul compartimentului fiind subordonați direct primarului.
Instanța a mai reținut că, potrivit fișelor postului pe anul 2008, s-a dispus împărțirea atribuțiilor conform cărora referentul contabil preluat execuția bugetară, iar reclamantei, conform dispoziției nr. 25/2005 și nr. 31/2008, i s-a predat cu proces-verbal documentele ce evidențiază cheltuielile publice, aspecte pe care nu le-a contestat la acel moment.
Ca atare, s-a concluzionat în sensul că reclamanta nu a fost nici mutată din compartimentul contabilitate, nu i-a fost modificat nici salariul de încadrare și nici scopul principal al postului, ci numai diminuate sarcinile de serviciu, la solicitarea expresă a acesteia.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că:
- în mod greșit, prin hotărârea în cauză i s-a respins acțiunea, fără a se observa că dispozițiile contestate aduc atingere calității funcției publice pe care aceasta o deține, prin restrângerea abuzivă a atribuțiilor aferente funcției publice, golind practic de conținut această funcție care, în prezent, este deținută doar generic, prin aceea că execută o singură activitate, respectiv cea de casier, care ar putea fi executată de un angajat contractual, prin aceasta nesocotindu-se dispozițiile art.75 din Legea nr.215/2001-R și art.62 din Legea nr.188/1999-R;
- în mod greșit, instanța de fond, reține faptul că este vorba numai de o diminuare a sarcinilor de serviciu solicitate chiar de recurenta-reclamantă în baza referatului nr.3805/29.08.2007, dar care se referea la sarcinile suplimentare de serviciu, respectiv cele trasate în afara fișei postului;
- nu s-a observat că prin Dispoziția nr.5/15.02.2006, emisă în urma avizului favorabil nr.38/2006, prin care i s-a transformat postul din referent contabil, în inspector clasa I, principal, treapta I, a fost numită în această funcție publică și i s-a înmânat fișa postului, prin care se stabileau atribuțiile aferente funcției publice pe care o deține și care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în condițiile art.2 din Legea nr.188/1999-R, care vizează gestionarea resurselor financiare, astfel cum este stabilit la pct.c) alin.3 al art.2 de mai sus.
Or, acest scop principal al postului și implicit atribuțiile specifice au fost menținute în fișele postului, emise ulterior, inclusiv în cea emisă pe anul 2008. În baza fișei postului aceasta răspundea, pe lângă alte atribuții, și de încasarea debitelor, dar în prezent, de încasarea acestora răspunde referentul de specialitate, angajat contractual, iar recurenta-reclamantă doar le încasează și le predă referentului fiscal, ceea ce reprezintă o suprimare a atribuțiilor aferente funcției sale;
- în mod nelegal, instanța de fond a reținut că referentul contabil a preluat doar execuția bugetară, eludând dispozițiile Legii nr.273/2006-R, care stabilește ce presupune execuția de casă a bugetului, mai concret, complexul de operațiuni care se referă la încasare veniturilor și la plata cheltuielilor bugetare, astfel încât i se modifică indirect chiar scopul funcției deținute;
- în mod nelegal, instanța de fond, reține că nu a contestat dispoziția nr.31/2008, lucru adevărat, însă aceasta nu viza sarcinile sale de serviciu și nu avea interes în acest sens.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii sale.
La termenul din 5 februarie 2010, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr.31/17.03.2008 emisă de Primarul Comunei și a solicitat suspendarea soluționării prezentei cauze și sesizarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv Tribunalul Argeș, pentru soluționarea excepției.
În motivare s-a arătat că, prin dispoziția indicată, s-a dispus să predea toate documentele care evidențiază categoriile de cheltuieli aferente bugetului local al anului 2007 referentului contabil, dispoziție de care depinde soluția dată în cauza privind anularea celorlalte două dispoziții.
Deși, la momentul emiterii acestei dispoziții a considerat că aceasta este o măsură provizorie, întrucât nu exista un temei legal care să justifice predarea documentelor și nici nu i se diminuaseră atribuțiile aferente funcției publice pe care o deține, nu a contestat această dispoziție, însă, având în vedere că instanța recunoaște faptul că recurentei-reclamante i s-au diminuat atribuțiile aferente funcției publice care fac obiectul prezentului litigiu, dar pe care nu le-ar mai putea contesta, atâta vreme cât aceasta a acceptat predarea documentelor prin necontestarea Dispoziției nr.31/2008, se impune sesizarea instanței competente.
Dispoziția nr.31/2008 este vădit nelegală și pentru faptul că funcționarul în speță nu se găsește în nici una din situațiile la care face referire motivarea în drept a acesteia, respectiv art.63 alin.1 lit.d) și alin.5 lit.e) fin Legea nr.215/2001-R, în raport de care modificarea raporturilor de serviciu are loc prin delegare, detașare, transfer sau mutare în cadrul unui alt compartiment, ceea ce nu este cazul în speță. Pentru emiterea valabilă a unei asemenea dispoziții trebuia să existe o coroborare între dispozițiile Legii nr.215/2001-R, cu cele ale Legii nr.188/1999-R, care la art.103 precizează expres situațiile care impun predarea documentelor, adică în momentul modificării, suspendării sau încetării raportului de serviciu, când funcționarul public are îndatorirea să predea lucrările și bunurile care i-au fost încredințate în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu.
În raport de dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004-R, Curtea a dispus respingerea cererii vizând suspendarea soluționării prezentei căi de atac și înaintarea excepției de nelegalitate de față Tribunalului Argeș, competent în soluționare acesteia, cu motivarea că obiectul acesteia nu se află într-o strânsă dependență cu prezentul litigiu, neavând implicații hotărâtoare asupra modului de soluționare al acestuia din urmă.
Astfel, așa cum însăși recurenta-reclamantă arată, Dispoziția nr.31/2008 reprezintă doar o măsură luată de către primarul localității în ceea ce privește documentele aferente bugetului local pe anul 2007, în sensul predării lor referentului contabil din cadrul aparatului propriu de specialitate, în scopul desfășurării activității acestuia din urmă, împrejurare care nu constituie o diminuare a atribuțiilor aferente funcției publice deținute de recurenta-reclamantă, ci numai o împărțire a atribuțiilor vizând compartimentul de contabilitate.
Recurenta-reclamantă, în mod corect, menționează că nu se afla în ipoteza prevăzută de art.63 alin.5 lit.e) din Legea nr.215/2001-R, motiv pentru care nici nu a considerat necesar a ataca această dispoziție.
Susținerea acesteia că, motivarea dată de către instanța de fond prin care s-ar recunoaște că prin această dispoziție i s-ar fi diminuat atribuțiile aferente funcției publice și a faptului că prin semnarea ei ar fi achiesat la conținutul expres al acesteia, a determinat-o să invoce această excepție, nu conduce la concluzia că, în fapt, s-a realizat modificarea raportului de serviciu despre care vorbește aceasta în acțiune, prin dispoziția respectivă, ipoteză ce ar fi necesitat, desigur, trimiterea excepției instanței prevăzute de lege.
Referitor la fondul căii de atac de față, Curtea, în raport de criticile aduse, pe care le-a încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, reține că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, referitor la prima critică, apreciată de instanță ca nefondată, se constată că problema a cărei dezlegare, a fost corect dată de către instanța de fond, constă în a stabili dacă, într-adevăr, recurentei-reclamante i s-a adus atingere calității funcției publice deținute, prin nesocotirea dispozițiilor art.75 din Legea nr.215/2001-R și respectiv art.62 din Legea nr.188/1999-R, în sensul modificării raportului de serviciu, al mutării dintr-un compartiment în altul fără acordul său, și, implicit, a diminuării salariului inițial.
Analizând, însă, conținutul celor două dispoziții, se constată că recurenta-reclamantă deține, așa cum însăși susține, și în prezent, funcția de inspector de specialitate în cadrul Primăriei, având același salariu care i-a fost stabilit la momentul transformării postului de referent contabil în inspector cls.I, principal, treapta I, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la 80,87-89.
Ceea ce s-a dispus prin cele două dispoziții se referă însă la preluarea unor părți din atribuțiile îndeplinite de recurentă către un alt angajat contractual, dar fără ca prin aceasta să se afecteze funcția deținută și, implicit, salariul cuvenit pentru această funcție, aspect recunoscut și în cadrul dezbaterilor din recur și regăsit în statul deplată pe anul 2009(33).
Susținerea acesteia legată de faptul că i-a fost golită de conținut funcția publică prin faptul că, practic, este în imposibilitate să mai realizeze scopul funcției publice deținute, prin suprimarea tuturor atribuțiilor cuprinse în fișa postului, este infirmată de chiar conținutul deciziilor a căror anulare se solicită, în sensul că aceasta rămâne în continuare învestită să se ocupe de modul de administrare al colectării creanțelor bugetare și este responsabilă, alături, de referentul fiscal, de modul de încasare și stingere a obligațiilor bugetare locale.
De asemenea, aceasta a rămas în continuare învestită cu atribuția de a semna toate actele emise de compartimentul contabilitate (17-22 recurs.), în virtutea raportului de subordonare ierarhică, raport care presupune posibilitatea conducătorului instituției de a-i repartiza funcționarului public și alte atribuții ce se circumscriu specificului celor ce se circumscriu în fișa fostului (25).
Nici susținerea acesteia că atribuțiile funcției publice i-au fost restrânse abuziv, nu este pertinentă față de chiar solicitarea recurentei-reclamante adresată conducătorului instituției de a se suplimenta schema compartimentului contabilitate cu un referent contabil, care să preia parte din sarcinile pe care aceasta le îndeplinea în cadrul acestui compartiment.(21).
De asemenea, nici critica vizând nerespectarea de către intimatul-pârât a dispozițiilor art.75 din Legea nr.215/2001 nu este justificată, întrucât, din Hotărârea Consiliului Local nr.1/20.02.2009, rezultă că funcționarul public ocupă în continuare funcția de inspector de specialitate, sens în care se bucură deci de stabilitate în funcție, dar nici ale art.62 din Legea nr.188/1999, referitoare la faptul că fișa postului nu poate fi modificată decât în cazuri expres prevăzute de lege, motivat de faptul că dispozițiile sus-menționate se referă la modul de numire în funcțiile publice și consacră principiul conform căruia fișa postului constituie o anexă la actul administrativ de numire prin care, într-adevăr, nu se poate opera o modificare, o suspendare sau încetare a raportului de serviciu.
Din cele arătate rezultă că, în mod corect, prima instanță a apreciat asupra faptului că recurenta-reclamantă nu justifică susținerile vizând mutarea sa din compartimentul contabilitate, modificarea scopului principal al postului ori a salariului de încadrare, care să justifice anularea celor două dispoziții.
Potrivit dispozițiilor art.45 din Legea nr.188/1999-R privind Statutul funcționarilor publici, funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția pe care o dețin, dar și a atribuțiilor ce sunt delegate, precum și să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici.
De asemenea, în virtutea acestor prevederi funcționarul public poate să refuze în scris și motivat îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic, pe care le consideră ilegale, însă, în speță, aceasta consideră că încasarea amenzilor ar reprezenta îndeplinirea unei sarcini de serviciu, care nu este conformă fișei postului, și prin aceasta s-ar exercita o restrângere abuzivă a atribuțiilor exercitate, dar și o abatere de la scopul principal al funcției publice, împrejurare ce nu corespunde realității faptice în ceea ce o privește pe aceasta.
Față de considerentele sus-menționate, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 3.000 lei, cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, jud.A, împotriva sentinței nr.357/CA din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat-pârât fiind PRIMARUL COMUNEI -, comuna, județul
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 3.000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.IB/15.02.2010
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
