Contestație act administrativ fiscal. Decizia 157/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 157/R-CONT
Ședința publică din 5 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, jud.A și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, jud.D, în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, sector 1, precum și în numele și pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței nr.334/CA din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă, în dosar nr-, intimată-reclamantă fiind INTERNATIONAL TRANSPORT SA, cu sediul în Pitești,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurentele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE A și avocat, lipsă fiind recurenta DGFP
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Constatându-se recursurile în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul recurentelor solicită admiterea recursului său, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii contestației formulată de intimată și menținerea actelor fiscal-administrative.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței, ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Constată că, prin sentința civilă nr.334/CA din 16.10.2009 a Tribunalului Argeș - Secția civilă - a fost admisă acțiunea formulată de SC TRANSPORT SA împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice A (DGFP), Autoritatea Națională a Vămilor (), Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C (), Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A () și a fost anulată decizia nr.90/09.09.2008 emisă de A; decizia nr.21610/50-1-13 din 28.07.2008 și procesul-verbal de control nr.21609 din 28.07.2008 emis de V
Pentru a decide astfeltribunalula constatat că la 18.09.2008 SC TRANSPORT SA a solicitat anularea deciziei nr.90 din 9 septembrie 2008 emisă de DGFP A, decizia nr.21610/50-1-15 din 28.07.2008 și a procesului verbal de control nr.21609/28.07.2008 emise de, chemând în judecată, pentru opozabilitate și pe și, sub motiv că actele arătate sunt nelegale și că pârâtele au obligat greșit pe reclamantă la plata TVA.
Analizând cererea,tribunalula constatat că reclamanta a fost obligată la plata sumei totale de 96.874 lei către bugetul de stat, din care 53.882 lei TVA și 42.992 lei majorări de întârziere; că la 24.11.2004, la 25.02.2005 și la 25.10.2005 reclamanta a introdus în țară 20 mijloace de transport (autotractor și semiremorci) pentru care Autoritatea vamală a emis certificat de exonerare la plată în vamă a TVA; că ulterior reclamanta a vândut bunurile arătate; că în perioada 2000-2001 reclamanta a achiziționat mijloace de transport (semiremorci auto și autotractoare) noi cu scopul de a-și desfășura obiectul principal de activitate, transportul de mărfuri, și după utilizarea pe o perioadă de peste norma de 4 ani, cu un kilometraj între 400.000 - 800.000 km fiecare, comisia tehnică a reclamantei, în temeiul HG nr.2139/2004, a constatat că mijloacele arătate sunt amortizate; și în condițiile arătate acestea au fost vândute, motiv pentru care cererea reclamantei de anulare a impunerii fiscale a fost considerată întemeiată.
La 17 decembrie 2009 Direcția Generală a Finanțelor Publice Aad eclarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
1. Se susține că soluția instanței de fond este nelegală întrucât nu este motivată, caz prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
2. Instanța de fond a încălcat dispozițiile art.157 alin.2 și 3 din Legea nr.571/2003, care prevede că importatorii care obțin certificate de exonerare la plata TVA în vamă sunt obligați să le folosească în vederea dezvoltării investițiilor proprii; ca și dispozițiile art.71 din Legea nr.141/1997 ce prevăd obligația importatorilor arătați de a înștiința autoritatea vamală cu privire la schimbarea utilizării bunului importat în vedere aplicării regimului tarifar vamal corespunzător noii utilizări, obligație menținută și în noul Cod vamal al României prin dispozițiile art.105 (Legea nr.86/2006).
3. Greșit a fost admisă cererea, sub motiv că reclamanta ar fi vândut bunurile după amortizarea acestora, instanța de fond nefiind în măsură să indice un text legal care să permită importatorului să schimbe destinația bunurilor fără a anunța în prealabil autoritatea vamală.
II. La 17 decembrie 2009 Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, ca și în numele și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Aad eclarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
1. Soluția instanței de fond este nelegală întrucât aceasta nu a precizat motivele care au condus la luarea deciziei.
2. Greșit instanța de fond a admis cererea pe motiv că bunurile în litigiu ar fi fost amortizate și că în aceste condiții importatorul ar fi exonerat de obligația anunțării schimbării destinației acestora la autoritatea vamală.
Se arată că potrivit dispozițiilor art.71 din Legea nr.141/1997, în vigoare la data vânzării autoutilitarelor, importatorii sau beneficiarii importurilor de mărfuri destinate unei anumite utilizări, în cazul în care ulterior declarației vamale schimbă destinația mărfii, sunt obligați să înștiințeze autoritatea vamală, înainte de schimbare pentru a i se aplica regimul tarifar vamal corespunzător noii utilizări; regulă care este menținută și în actualul Cod vamal prin textul art.105.
Se mai arată că potrivit Secțiunii a VII-a, art.392 și art.394 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal, aprobat prin HG nr.1114/2001, mărfurile pentru care importatorii au obținut un tratament tarifar favorabil prin exonerarea la obligația de plată a TVA, trebuie să fie utilizate numai pentru destinația declarată -, iar în cazul încălcării acestei obligații, autoritatea vamală va aplica prevederile art.71 din Codul vamal, respectiv aplicarea regimului tarifar corespunzător noii destinații.
În fapt, însă, reclamanta, ulterior întocmirii declarațiilor vamale de import și la scurt timp de la data achiziționării mijloacelor de transport, nu a mai folosit autoutilitarele pentru activitatea proprie, căzând astfel sub incidența prevederilor art.71 din Legea nr.141/1997, respectiv a art.105 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României.
În concluzie, susține recurenta, reclamanta, importatoare de bunuri exonerate de la plata TVA, avea obligația de a nu le înstrăina pe o perioadă de 5 ani de la data achiziționării bunurilor pentru a beneficia de exonerarea primită, iar sancțiunea aplicată reclamantei este legală, fiind o consecință a vânzării bunurilor fără să aștepte scurgerea celor 5 ani de zile în care ea trebuia să le folosească.
Recursurile nu sunt fondate.
Având în vedere că cele două recursuri au motive identice, vor fi analizate împreună.
Împrejurările litigiului
În perioada 29.11. - 04.12.2000 reclamanta a achiziționat prin contracte de leasing financiar extern mai multe mijloace de transport (autotractoare și semiremorci) pentru desfășurarea activității proprii de transport mărfuri. La încetarea contractului de leasing, finele anului 2004 - începutul anului 2005, reclamanta a optat pentru plata ratei reziduale și dobândirea proprietății acestora. Cu această ocazie DGFP A i-a eliberat certificate de exonerare la plata în vamă a TVA pentru rata reziduală, potrivit disp.art.157 alin.3 lit.a și b Cod fiscal (certificat nr.117/24.11.2004, nr.45/25.02.2005, nr.200/19.10.2005 - 31-33).
Având în vedere că mijloacele de transport arătate au fost folosite pe perioadă de 4-6 ani de zile și într-un regim de exploatare intens, comisia tehnică a reclamantei a constatat că unele dintre aceste bunuri au fost amortizate în întregime și că nu mai pot fi folosite potrivit destinației, astfel că reclamanta a decis înstrăinarea celor uzate.
La controlul ulterior, efectuat de organele vamale, acestea au constatat înstrăinarea a 13 autovehicule (un autotractor + 12 semiremorci) achiziționate și, imputându-se reclamantei că nu a anunțat schimbarea destinației acestora, a recalculat TVA-ul în sumă de 53.882 lei și 42.992 lei majorări de întârziere (procesul verbal de control nr.21609/28.07.2008 și decizia pentru regularizare nr.21610 din 28.07.2008 întocmite de - 13-26).
Contestația formulată de reclamantă împotriva actelor de mai sus a fost respinsă prin decizia nr.90/09.09.2008 de A (9-12).
-se cu o întrebare lămuritoare, DGFP A - prin adresa nr- din 21.08.2008 - semnată de directorul executiv adjunct și șef birou metodologie și asistență contribuabili răspunde reclamantului, informându-l că în contractele de leasing financiar, dacă la final s-a optat pentru cumpărarea bunurilor, la momentul la care bunurile nu mai sunt în patrimoniul importatorului nu se va achita în vamă TVA, care a fost exonerat de plată în baza certificatului de exonerare (27).
II.Dreptul aplicabil
Potrivit dispozițiilor art.157 alin.2 și 3 din Legea nr.571/2003 (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), persoana impozabilă înregistrată conform art. 153 va evidenția în decontul prevăzut la art. 1562, atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă, în limitele și în condițiile stabilite la art. 145 - 1471, taxa aferentă achizițiilor intracomunitare, bunurilor și serviciilor achiziționate în beneficiul său, pentru care respectiva persoană este obligată la plata taxei, în condițiile art. 150 alin. (2) - (6). (3) Taxa pentru importuri de bunuri, cu excepția importurilor scutite de taxă, se plătește la organul vamal în conformitate cu reglementările în vigoare privind plata drepturilor de import. care dețin o autorizație unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de alt stat membru, sau care efectuează importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA pentru care nu au obligația de a depune declarații vamale de import trebuie să plătească taxa pe valoarea adăugată la organul vamal până la data la care au obligația depunerii declarației de import pentru TVA și accize.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.71din Legea nr.141/1997, sau beneficiarii importului de mărfuri destinate unei anumite utilizări, în cazul în care, ulterior declarației vamale, schimbă utilizarea mărfii, sunt obligați să înștiințeze înainte autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzător noii utilizări.
În fine, potrivit dispozițiilor art.144 din Legea nr.141/1997, datoria vamală ia naștere și în următoarele cazuri: c) utilizarea mărfurilor în alte scopuri decât cele stabilite pentru a beneficia de scutiri, exceptări sau reduceri de taxe vamale.
Cu privire la regula art.71 și a art.144 din Legea nr.141/1997 curtea observă că acestea au fost menținute în noul Cod vamal (Legea nr.86/2006) prin textul art.105, respectiv art.226.
Potrivit pct.4.2.2.1. și 4.2.2.2. din HG nr.964/1998, perioada normală de funcționare este de 5-6 ani.
III.Judecata
1. Nu este fondată prima critică, încadrată corect de recurente în motivul prev.de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Curtea observă că instanța de fond și-a motivat soluția precizând argumentele pe temeiul cărora a decis admiterea acțiunii. Lipsa de precizie în redactare, invocată de reclamantă, nu echivalează cu lipsa motivelor.
2. Nu sunt fondate nici a doua și a treia critică formulate de recurente, ce vor fi analizate împreună, având în vedere că au același obiect: greșita aplicare a legii. În esență, ambele recurente invocă în aceste critică că a fost încălcată legea prin neobservarea instanței de fond a obligației pe care o are societatea de a anunța schimbarea destinației autovehiculelor.
Curtea constată că cea de-a doua recurentă a recunoscut că după o perioadă de 5 ani de utilizare importatorul ce a beneficiat de certificatul de exceptare la plata TVA, pot schimba destinația bunurilor importate. Nu indică temeiul acestui termen, astfel curtea deduce că acesta ar fi HG nr.964/1998, aplicabil pentru mijloacele în litigiu, având în vedere că au fost achiziționate sub acest act normativ.
De asemenea, curtea mai constată că toate autovehiculele în litigiu au fost achiziționate la sfârșitul anului 2000 ( noiembrie - decembrie ) de reclamantă în temeiul contractelor de leasing și exploatate din acel moment, iar vânzarea lor a fost făcută după 4 ani și 5 luni, pentru 4 autovehicule, respectiv în anul 2005, iar restul au fost vândute în anul 2006 și 2007. Nu se poate, deci, spune că reclamanta a încălcat obligația de utilizare a bunurilor potrivit destinației, întrucât pe perioada arătată ea a utilizat bunurile în folosul său și numai după ce acestea au devenit inutilizabile sau utilizarea lor presupunea un risc datorită uzurii fizice determinată de exploatare, după constatarea acesteia de către comisia special constituită de reclamantă a decis înstrăinarea acestora.
Simplul fapt că la scoaterea acestora din uz nu a anunțat organele fiscale nu ar putea antrena sancționarea societății pe motiv că ar fi fost schimbată destinația bunurilor.
Schimbarea destinației bunurilor ar presupune interpunerea reclamantei în comerțul cu autovehicule. Aceasta ar fi însemnat ca ea să fi vândut bunurile fără să le fi folosit ori după o durată nesemnificativă de folosire, în orice caz până la expirarea celor 5 ani recunoscuți ca termen de scoatere din uz. Cum în speță nu a existat o astfel de ipoteză, ci dimpotrivă, societatea le-a folosit pe toată durat normată de utilizare, rezultă că temeiul sancțiunii invocat de autoritatea fiscală este inaplicabil în speță.
Curtea consideră că înstrăinarea bunurilor după scoaterea lor din uz nu constituie o încălcare a obligației de respectare a destinației bunurilor anunțată la organele vamale, prevăzută de dispozițiile art.71 din Legea nr.141/1997.
Autoritățile pârâte au omis să ia în discuție ipoteza reală, scoaterea din funcțiune, și au interpretat textul arătat mai sus fără nicio discriminare, reținând că orice modificare a situației juridice a bunurilor importate în condițiile arătate constituie o schimbare a destinației.
Dacă ar fi interpretată legea în acest fel ar însemna că și scoaterea din uz a bunurilor importate, în condițiile legale ar constitui tot o schimbare a destinației. Or, o astfel de interpretare ar duce în derizoriu.
În concluzie, nu sunt aplicabile în speță regulile art.71 din Legea nr.141/1997 (respectiv art.105 din Legea nr.86/2006).
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, vor fi respinse recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul A și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, județul D, în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, sector 1, precum și în numele și pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr.334/CA din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosar nr-, intimată-reclamantă fiind INTERNATIONAL TRANSPORT SA, cu sediul în Pitești,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.DV/23.02.2010
EM/7 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
