Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1558/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1558/2008
Ședința publică din 27 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Președintele secției
JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva Sentinței civile nr. 90 /CA din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, privind și pe pârâtul intimat MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - drepturi bănești.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul cuprinzând motivele de recurs s-a solicitat, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că recursul este formulat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimații.
Curtea, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 90/C din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, a fost admisă ca întemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, reprezentat prin Direcția Generală Reglementări Juridice și contencios și Inspectoratul de Poliție al județului B-N și în consecință au fost obligați pârâții, în solidar, să calculeze și să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prime de concediu aferente anilor 2005-2006 actualizate până la data plății efective în raport de rata inflației.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare achitării drepturilor bănești stabilite prin prezenta hotărâre.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin art. 37 alin.2 teza I din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut că "la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu", cu aplicabilitate de la data de 01 ianuarie 2004, drept care a fost suspendat de la plată pentru anii 2004,2005 și 2006 prin legile bugetului de stat pentru fiecare din acești ani, respectiv prin 507/1003 (art.9 alin.7), Legea nr. 5ll/2004 (art. 8 alin.7) și Legea nr. 379/2005 (art. 5 alin.5).
A mai reținut tribunalul că potrivit art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare și că s-ar impune a se considera că această suspendare succesivă nu echivalează cu stingerea dreptului ci a avut ca efect doar imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
În temeiul art. 60 și urm.Cod procedură civilă, tribunalul a admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fiind obligat chematul în garanție Ministerul și Finanțelor să vireze fondurile necesare achitării drepturilor bănești stabilite prin prezenta hotărâre întrucât în baza prev. art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B- în numele Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând admiterea recursului,modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul internelor și reformei Administrative, ca fiind neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că șa cum rezulta din analiza art. 60 si urm. din Codul d e proc. civ. cererile de chemare in garanție pot fi admise doar in ipoteza in care chematul in garanție ar avea o obIigație de garanție sau de despăgubire fata de parat, iar in speța parata MIRA nu confirmat existenta unei obligații legale sau convenționale de garanție.
Instanța de fond arata ca Ministerul Economiei si Finanțelor coordonează acțiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetului de stat si raportul proiectului bugetului de stat, precum si proiectul de rectificare a bugetului de stat.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice Ministerul Economiei si Finanțelor este răspunzător de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum si de proiectele de rectificare ale acestor bugete.
Creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetara anuala nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite, iar admiterea cererii de chemare in garanție formulata împotriva Ministerului Economiei si Finanțelor ar echivala cu obligarea acestui a la plata din bugetul propriu a unor sume, cu titlu de drepturi bănești, unor persoane care nu sunt angajați ai acestuia, încălcându-se art. 14 din Legea nr. 500/2002.
A mai arătat recurentul că în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, precum si in alte acte normative ce reglementează procedura bugetara, nu exista o dispoziție legala din care sa rezulta obligația de garanție a Ministerului Economiei si Finantelor fata de ordonatorii principali de credite, atunci când aceștia cad în pretenții, astfel încât apreciază ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 si urm. din Codul d e proc. civ.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la plecarea în concediul de odihnă, polițiștii primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, de acest drept urmând să se beneficieze începând cu anul 2004.
Aplicarea acestui drept a fost suspendată prin Legea nr. 519/2003 privind bugetul asigurărilor de stat pe anul 2004( art. 7 al.3) și Legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004( art. 9, a1.7), până la 31.12.2004, iar ulterior prin art. 8 al. 7 din Legea nr. 512/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, până la 31.12.2005, apoi prin Legea nr. 579/2005 privind bugetul de stat pentru anul 2006, art.5 pct. 5, respectiv art. 5 pct. 1 din Legea nr. 380/2005 privind bugetul asigurărilor sociale pentru unul 2006, până la 31.12.2006.
Chiar dacă prin legile bugetare succesive a fost prelungit de fiecare dată termenul de suspendare, nu se poate considera că dreptul în discuție nu există deoarece nici un text legal nu îl înlătură, suspendând doar exercițiul său, împrejurare care nu poate fi considerată o desființare. Prin urmare, temeiul juridic al dreptului există și în prezent.
Pe de altă parte, invocare în prezent a suspendării prin legile bugetare, apare a fi o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție si art. 1 din Codul civil.
Ca atare, subzistă în sarcina ordonatorilor de credite obligația de a plăti reclamanților primele de concediu prevăzute de art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003.
În mod similar a raționat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată într-un recurs în interesul legii vizând o problemă de drept analogă, fiind aplicabilă regula de interpretare logică ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet .
Cu privire la Ministerul Finanțelor Publice, trebuie reținut prin art. 19 din Legea nr. 500/2002, acesta coordonează activitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului de execuție.
Nu se poate înlătura acest text de lege expres utilizând alte prevederi legale, indirecte, deoarece ar fi vorba de o fraudă la lege.
Considerentele expuse adresează în întregime motivele de recurs, în măsura pertinenței lor.
Fată de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chemata în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice în numele Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva Sentinței civile nr. 90/CA din 18 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
- - - - - Pt.-
în semnează
VICEPREȘEDINTELE
CURȚII DE APEL,
GREFIER
Pt.
În semnează PRIM GREFIER,
Red./
2 ex./01.07.2008.
Jud.fond.,.
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
