Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1560/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1560/2008
Ședința publică din 27 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Președintele secției
JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, precum și recursul declarat de către pârâtul PENITENCIARUL CU REGIM ., împotriva Sentinței civile nr. 146/CA din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și cu pârâții intimați MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal, la prima și a doua strigare a cauzei, se prezintă numai reprezentantul pârâtului recurent Penitenciarul Bistrița, consilier juridic, care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la primul termen de judecată, recursul pârâtului Penitenciarul Bistrițaa fost legal timbrat în dimineața acestei zile, înainte de începerea dezbaterilor, cu 2 lei taxă judiciară de timbru și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar recursul pârâtului Ministerul Justiției este, de asemenea legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru - fila 12 din dosar și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei - fila 11 din dosar, precum și că prin însăși memoriile cuprinzând motivele de recurs pârâții au solicitat, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că recursurile sunt formulate și motivate în cadrul termenului procedural, precum și că au fost comunicate.
Declară reprezentantul pârâtului recurent Penitenciarul Bistrița că nu are alte cereri.
Nefiind formulate alte cereri sau excepții, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra recursurilor.
Reprezentantul pârâtului recurent Penitenciarul Bistrița susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris și depune la dosar practică judiciară de la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal care concordă cu prezenta cauză. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 146/28 martie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bistrița -N a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR astfel că s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul față de acest pârât.
S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERULUI JUSTIȚIEI, s-a admis acțiunea reclamantului și au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL CU REGIM . B să plătească reclamantului sporul salarial prevăzut la art. 8 lit. a din nr. 281/1993, raportat la Anexa 1.1 Ordinului MJ nr. 945/C/2003 pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006 în sumă de 23 lei, cu actualizarea sumei în raport de indicele de inflație până la data efectivă a plății.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamantul este salariat al Penitenciarului Bistrița și că este funcționar public cu statut special conform Legii nr. 293/2004. În considerarea acestei calității și a exercitării unei munci în condițiile de risc TBC, a fost beneficiar al sporului specific în baza prevederilor Ordinului MJ nr. 945/C/2003 însă plata sporului a fost suspendată în perioada septembrie 2004 - mai 2006 pentru lipsă de fonduri.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMICI ȘI FINANȚELOR a fost apreciată ca întemeiată motivându-se că reclamantul nu se află în raporturi juridice de muncă cu această autoritate. S-a apreciat însă că MINISTERUL JUSTIȚIEI are această calitate motivat de faptul că este ordonator principal de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul a apreciat că, sporul solicitat de reclamant estre un drept câștigat care nu s-a pierdut pentru perioada în care a fost suspendat, că acesta are natura unui drept salarial iar lipsa fondurilor nu poate duce la sistarea plății acestui drept.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs PENITENCIARUL BISTRIȚA și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Recurentul PENITENCIARUL BISTRIȚAa solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și urmare a rejudecării cauzei de fond să se respingă cererea reclamantului.
În susținerea recursului s-a invocat faptul că deși instanța reține că drepturile solicitate de reclamant au natura drepturilor salariale, din practica Curții Constituționale a rezultat că drepturile suplimentare nu constituie un drept constituțional fundamental astfel că, legiuitorul poate să le acorde, să modifice sau să înceteze acordarea lor. Acest aspect se corelează cu conținutul actului normativ invocat de reclamant, respectiv Ordinul Ministerul Justiției care condiționează acordarea sporurilor de disponibilitățile bănești pe care ordonatorul principal de credite ar trebui să le aloce.
Invocând și dispozițiile din Legea nr. 500/2002 recurentul susține că, nu se poate asigura punerea în plată a sporului solicitat fără alocarea de fonduri necesare, iar lipsa alocării acestor sume nu se constituie în culpa recurentului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, recurentul susține că a fost soluționată în mod greșit această excepție în sensul admiterii ei, deoarece finanțarea activității penitenciarelor se face de la bugetul de stat, iar acest minister coordonează activitățile ce intră în responsabilitatea Guvernului cu privire la pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale și a proiectelor de rectificare a acestora.
Calitatea de pârâți atât a MINISTERULUI JUSTIȚIEI cât și a MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR este, în opinia recurentului perfect compatibilă în raport cu cele menționate anterior.
Recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În motivarea recursului se arată că, pentru a avea calitate de parte în proces aceasta trebuie să aibă și calitatea de titular al dreptului sau al obligației. Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, are numai rolul de a centraliza proiectele transmise de autoritățile aflate în subordinea sa iar după aprobarea creditelor bugetare repartizează creditele pe bugetele instituțiilor, invocând dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002
Se mai susține că în temeiul art. 21 din Legea nr. 486/2006 cheltuielile privind despăgubirile, inclusiv cele provenind din aplicarea legislației privind creanțele fiscale administrate de MFP și ANAF precum și alte daune datorate de acestea în nume propriu sau în reprezentarea intereselor statului se acoperă de către MEF.
În justificarea lipsei calității procesuale pasive, MINISTERUL JUSTIȚIEI invocă inexistența unui raport juridic între angajații Penitenciarului Bistrița și Ministerul Justiției.
Curtea analizând recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției reține următoarele:
Chiar dacă din cuprinsul motivării cererii de chemare în judecată nu rezultă că reclamantul a chemat în judecată Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor în considerarea calității lor de ordonatori principal și respectiv secundar de credite, soluția dată asupra excepției și respectiv motivarea acesteia au în vedere tocmai această calitate, iar nu părțile din raportul de serviciu.
Prin urmare, instanța de fond a admis acțiunea față de cei doi pârâți în considerarea atribuțiilor ce le revin din Legea nr. 500/2002. Drept consecință argumentele invocate în recurs la justificarea lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități publice nu pot fi reținute de curte.
Pentru aceasta se are în vedere că recurentul nu contestă calitatea sa de ordonator principal de credite. În această calitate nu are numai obligațiile prevăzute de art. 21 din Legea nr. 500/2002, dispoziții legale invocate prin cererea de recurs întrucât actul normativ menționat cuprinde și alte dispoziții ce stabilesc obligații în sarcina sa în calitate de ordonator principal de credite.
În acest sens, Curtea are în vedere dispozițiile art. 15 și art. 28 lit. de și art. 34 din Legea nr. 500/2002, care reglementează obligațiile ordonatorilor principali de credite pentru situația micșorării veniturilor și majorarea cheltuielilor bugetare. În acest proces rolul ordonatorului principal de credite este bine determinat, iar atribuțiile ce revin acestuia nu pot fi exercitate de altă autoritate publică, chiar dacă are calitate de ordonator secundar sau terțiar de credite.
În considerarea celor menționate anterior, Curtea apreciază că este nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției.
În cea ce privește recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Bistrița, Curtea reține că acesta este nefondat.
Pentru aceasta se are în vedere că dispozițiile art. 8 alin. 1 lit. a din nr. 281/1993, iar apoi art. 8 alin. 1 lit. a din nr. 561/2000 reglementează în mod expres acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase. Curtea mai reține că, în concret, în Penitenciarul Bistrița au fost identificate locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea sporului și condițiile de acordare a acestuia, în baza Ordinului MJ nr. 945/C/2004, fiind acordate drepturile bănești cu acest titlu pentru perioada anterioară lunii septembrie 2004 și ulterioară lunii mai 2006 ( 59 dosar fond).
În raport de cele menționate anterior, rezultă că reclamantul era îndreptățit la acordarea sporului în cauză pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006.
Drepturile solicitate de reclamant, au natura drepturilor salariale, care conform art. 156. muncii se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
Cum aceste drepturi au și fost prevăzute în actele normative specificate în cauză, simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale ale angajaților, nu poate duce la sistarea plăților acestor drepturi, așa cum a procedat pârâtul, atâta timp cât ordonatorii de credite au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale din materia dreptului muncii și cele care reglementează drepturile salariaților, în elaborarea bugetelor instituțiilor în discuție.
Astfel chiar dacă s-au invocat prevederile art. 4 din nr. 945/C/2003, și art. 6 din nr.HG 1848/2004 potrivit cărora existența obligației de a acorda drepturile salariale este condiționată de existența resurselor financiare avute la dispoziție, drepturile reclamanților nu sunt cu nimic afectate ele trebuind a fi acordate, în condițiile în care nici pârâtele și nici chematele în garanție nu au probat obiectivitatea lipsei fondurilor bugetare știut fiind că în condițiile art. 155. muncii nu pot fi satisfăcute alte priorități financiare ale angajatorilor înaintea drepturilor salariale ale angajaților.
Din toate considerentele menționate rezultă că se impunea acordarea sporului pentru perioada solicitată, fiind nefondată afirmația făcută în recurs, în sensul că s-a acordat sporul și pentru viitor.
Obligarea recurentului la plata sporului pentru perioada solicitată actualizat cu rata inflației nu s-a făcut pe temeiul existenței unei culpe ci în considerarea unor dispoziții legale față de care instanța de fond a apreciat că suspendarea nu înlătură plata ulterioară a drepturilor pe care le reglementează. Reținând acest raționament, Curtea apreciază că nu era necesară contestarea actelor normative prin care s-a dispus suspendarea acordării drepturilor bănești.
În ceea ce privește soluția dată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea reține că argumentele prezentate în recurs și practica judiciară invocată nu sunt de natură să modifice această soluție.
În plus, Curtea are în vedere că din conținutul Legii nr. 500/2002 nu rezultă o obligație directă a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății unor drepturi salariale.
În consecință, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt nefondate, astfel că vor fi respinse în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. 1.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI - ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR - PENITENCIARUL BISTRIȚA și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva Sentinței civile nr. 146/CA din 28 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
- - -L - - -
în plecată în
Semnează vicepreședintele semnează vicepreședintele
Instanței instanței
GREFIER
ă în semnează
Prim-grefier,
Red.EG/dact.
2 ex./29.07.2008
Jud.primă instanță: /
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
