Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 158/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.158/ Dosar nr-
Ședința publică de la 3 MARTIE 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI și CONSILIUL JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr.802/CA/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 februarie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 3 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 24.09.2008 reclamanții și au chemat în judecată pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și Consiliul Județean B solicitând obligarea acestora să le plătească indemnizația de dispozitiv, începând cu data de august 2005 și in continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizarea sumelor reprezentând indemnizația de dispozitiv, cu coeficienții ratei inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății, consemnarea in carnetele de muncă începând cu august 2005 și în continuare.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov în care instanța a pronunțat sentința civilă nr.802/CA/9.12.2008.
Prin sentința civilă cu numărul de mai sus, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada august -23.09.2005, invocată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și Consiliul Județean B, și, în consecință:
Pârâții au fost obligați să aloce, să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 24.09.2005 și în continuare până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății.
Pârâta a fost obligată să consemneze in carnetele de muncă ale reclamanților indemnizația de dispozitiv începând cu 24.09.2005 și în continuare până la încetarea raportului de serviciu.
S-au respins restul pretențiilor reclamanților ca fiind prescrise.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
În fapt, reclamanta a fost angajată în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B, fiind funcționar public în perioada 15.11.2002-01.07.2007, iar reclamantul este angajatul acestei instituții începând cu data de 01.12.2002, aspect necontestat de către pârâta și care rezultă din înscrisurile de la filele 6 și 7 dosar.
Deliberând cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 3 din Decretul 167/1958 potrivit cărora pretențiile bănești se prescriu în termenul de 3 ani.
Față de acest termen general de prescripție și având în vedere faptul că nu a intervenit nici un act de întrerupere a acestui termen, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada august -23.09.2005, invocată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Cu privire la fondul cauzei, s-a avut în vedere că indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr. 138/1999 și vizează cadre militare angajate pe bază de contract și salariații civili din cadrul, MI, și MJ.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de MAI, la pct. 9.2 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice" iar, la pct. 31.1, se arată că prin personal civil, in sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege ( Legea nr. 138/1999 ) cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege.
Art. 13 din Legea nr. 138/1999 prevede că indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, se acordă cadrelor militare in activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Rezultă așadar, din analiza și interpretarea textelor de lege arătate anterior, că salariaților civili le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv, in cuantum de 25% din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract beneficiază, in plus, față de salariații civili, și de alte sporuri și drepturi salariale prevăzut în Legea nr. 138/1999, fiind evident faptul că, prin Ordinul nr. 496/2003, Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele in ceea ce privește drepturile de natură salarială decare beneficiază personalul aflat in subordinea și/sau coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități.
Așa fiind,în temeiul pct. 9.2, pct. 31.1 din Ordinul MAI nr. 496/2003, art. 13 din Legea nr. 138/1999, raportat la art. 1, art. 10 și art. 18 din. 554/2004, instanța de fond a apreciat ca fondată acțiunea reclamanților pentru perioada în care au fost funcționari publici, dar nu mai înainte de trei ani -reclamanta pentru perioada 24.09.2005 -01.07.2007, iar reclamantul pentru perioada 24.09.2005 -în continuare până la încetarea raportului de serviciu.
Pârâta a fost obligată să aloce, să calculeze și să plătească reclamanților sumele reprezentând indemnizația de dispozitiv începând cu datele arătate in dispozitivul prezentei sentințe și in continuare până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective, având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
În temeiul dispozițiilor Decretului nr. 92/1976 pârâta a fost obligată să consemneze in carnetul de muncă al reclamanților indemnizația de dispozitiv pentru perioadele descrise mai sus.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și Consiliul Județean B criticând- pentru nelegalitatea și netemeinicia acesteia, și admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Prin recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului se invocă faptul că sentința Tribunalului Brașov este nelegală deoarece reclamanta nu mai este în raport de serviciu cu aceasta, și recurenta nu mai deține carnetul de muncă și nu poate efectua mențiunile solicitate de reclamantă și dispuse prin hotărârea atacată.
Se invocă și faptul că recurenta este o instituție finanțată de la bugetul local al județului B și nu poate ordona plăți care nu au fost aprobate prin lege și pentru care nu există surse de finanțare, astfel încât nu se poate proceda la plata acestor sporuri.
În concluzie a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii, casarea hotărârii.
În drept, a invocat art.304 pct.9 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
II.La rândul său recurentul pârât Consiliul Județean Bai nvocat următoarele critici sentinței civile atacate.
În mod greșit a admis excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților, acordarea dreptului începând cu data de 24.09.2005 și în continuare apreciind că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu schimbarea înțelesului vădit al legii deoarece recurenta este o instituție publică cu personalitate juridică înființată în subordinea Consiliului Județean B care hotărăște și aprobă organigrama și Statul de funcții al acesteia, aprobă bugetul, propune și asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor sociale pentru protecția copilului.
Se susține că dreptul salarial - îndemnizația de dispozitiv este reglementată de Legea nr.138/1999, și conform art.1 din această lege se aplică doar personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției; că Ordinul nr.496/28.07.2003 se referă doar la structurile Ministerului Internelor și Reformei Administrative și nu se aplică la administrația publică locală care este reglementată prin Legea nr.215/2001.
De asemenea, se invocă faptul că aceste sporuri nu se pot plăti deoarece aceste cheltuieli nu au fost prevăzute în buget și nu au surse de finanțare cu astfel de destinație.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.802/CA/09.12.2008 a Tribunalului Brașov și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată și nelegală.
În drept, a invocat prevederile art.304 pct.9 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Față de cele două recursuri declarate în cauză, intimații reclamanți au formulat întâmpinare (filele 17 - 18 dosar) solicitând respingerea acestora ca nefondate.
În apărare au depus copie de pe Decizia nr.804/R/2.12.2008 a Curții de APEL BRAȘOV ca practică judiciară.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată prin prisma criticilor ambelor recursuri, constată recursurile ca nefondate.
Astfel, se reține, din analiza înscrisurilor de la dosar că în mod corect a reținut instanța de fond situația de fapt dedusă judecății pronunțând o hotărâre corectă și legală.
În ce privește susținerea din Întâmpinarea formulată de intimații reclamanți, se reține ca justificat faptul invocat de recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B că nu mai este în prezent în raporturi de serviciu a reclamantei, și că nu se află carnetul de muncă al acesteia la recurentă, aceasta nu reprezintă un impediment de a i se opera mențiunile în carnetul de muncă al reclamantei pentru perioada din 24.09.2005 până la data încetării raportului de serviciu.
Ca atare și această critică de recurs va fi respinsă ca nefondată.
În concluzie, din analiza și interpretarea textelor de lege arătate anterior, că salariaților civili le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv, in cuantum de 25% din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract beneficiază, in plus, față de salariații civili, și de alte sporuri și drepturi salariale prevăzut în Legea nr. 138/1999, fiind evident faptul că, prin Ordinul nr. 496/2003, Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele in ceea ce privește drepturile de natură salarială decare beneficiază personalul aflat in subordinea și/sau coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități.
Așa fiind,în temeiul pct. 9.2, pct. 31.1 din Ordinul MAI nr. 496/2003, art. 13 din Legea nr. 138/1999, raportat la art. 1, art. 10 și art. 18 din. 554/2004, instanța de fond apreciat ca fondată acțiunea reclamanților pentru perioada în care au fost funcționari publici, dar nu mai înainte de trei ani -reclamanta pentru perioada 24.09.2005 -01.07.2007, iar reclamantul pentru perioada 24.09.2005 -în continuare până la încetarea raportului de serviciu.
În consecință, pârâta va fi obligată să aloce, să calculeze și să plătească reclamanților sumele reprezentând indemnizația de dispozitiv începând cu datele arătate in dispozitivul prezentei sentințe și in continuare până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective, având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Așa fiind, se va menține sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și Consiliul Județean B împotriva Sentinței civile nr.802/CA/09.12.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 3 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.MI 03.03.2009/dact.VP 5.03.2009/2 ex
Judecător fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Silviu
