Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1575/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1575/2008
Ședința publică din data de 2 IULIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 423/19.03.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul COMUNA PRIN - PRIMAR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
Se constată că la data de 30.06.2008 reclamanții au depus dispoziția nr. 367/14.11.2006 privind constituirea Comitetului Local și Centrului Operativ pentru Situații de Urgență, tabelul nominal privind organizarea și componența Comitetului Local pentru Situații de Urgență și tabelul nominal cu organizarea și componența Centrului Operativ al Comitetului Local pentru Situații de Urgență.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.06.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 423 din data de 19.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că: "administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor, primăria fiind o structură ce funcționează în cadrul autorităților publice, iar Legea nr. 138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerului Apărării Naționale, -, și Ministerul Justiției.
În anul 2003, mai reține instanța, structura Ministerului d e Interne și Administrației Naționale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii, cum sunt pașapoartele, evidența personalizată a persoanelor, etc. In acest context, a fost emis Ordinul nr. 496/28.07.2003 prin care se specifica că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții, care sunt strict enunțate. În această situație, reține instanța, reclamanții nefăcând parte din categoria personalului înainte de anul 2003 să fi aparținut de și apoi să fi trecut în administrația publică locală, nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate.
În motivare, recurenții au arătat că instanța nu a reținut faptul că angajații militari (polițiștii) din cadrul beneficiază încă de la apariția Ordinului nr. 496/2003 de indemnizație (spor) de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază, iar acest ordin nu face nici un fel de diferență între personalul contractual, funcționari publici ori polițiști, astfel că toți trebuie să beneficieze de acest spor de dispozitiv.
Mai arată recurenții că Legea nr. 137/2000 consacră principiul egalității între cetățeni și excluderea privilegiilor, a discriminărilor fiind garantate în exercitarea drepturilor; că alte instanțe au admis cererile, sens în care au fost atașate hotărârile, dar instanța nu a ținut cont de aceasta.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat prin prisma actelor existente, a normelor juridice incidente, Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens, se reține că actul administrativ, respectiv ordinul emis de către a fost dat în considerarea dispozițiilor legii de salarizare și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și pentru acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Acest din urmă act normativ (Legea nr. 138/1999) reglementează salarizarea a două categorii de personal, cel militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții și anume instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Se poate așadar constata chiar din titlul legii că doar cele două categorii de personal ce sunt încadrate în instituțiile precizate, respectiv apărare, ordine publică și siguranță națională, pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către acest act normativ.
Recurenții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ-teritoriale organizate ca atare și nu în cadrul uneia din instituțiile mai sus menționate, context în care nu pot fi primite susținerile acestora referitor la acordarea primei evocate.
Desigur, se susține de către recurenți că temeiul cererii îl constituie ordinul emis de, însă se omite a se avea în vedere că în conformitate cu Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice se publică în Monitorul Oficial. Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
În plus, nu trebuie omis că prin ordinul arătat, în mod nejustificat s-a extins sfera de aplicare a legii, adăugând la aceasta și în condițiile în care potrivit art. 76 din Legea nr. 24/2000 ordinele și instrucțiunile trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot să conțină soluții care să contravină acestora.
Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002, anterior celui reținut de recurenți, se adresează unei categorii limitate de salariați, așa încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ, nu poate fi extinsă sfera de admisibilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală. Or, în aceste circumstanțe, dat fiind caracterul limitat sub aspectul persoanelor cărora se adresează, a legii nr. 138/1999, limitarea făcută de recurenți la aplicarea categoriilor de personal din Ordinul nr. 496/2003 nu poate fi primită.
În sensul corect, trebuie înțeles că personalul civil al instituțiilor de apărare, ordine publică și siguranță națională și numai cel din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere în adoptarea Legii nr. 138/1999 beneficiază de spor de dispozitiv, nu și alte categorii din alte unități.
Evident, se susține că în condițiile neacordării se creează o discriminare, că fac parte din categoria personalului din inspectoratul pentru situații de urgență. Această susținere, de asemenea nu poate fi reținută, deoarece salarizarea diferită este determinată de condiții de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici. Așa cum s-a arătat, legea se adresează unei categorii limitate și numai anumitor instituții.
Prin urmare, constatând că nu sunt motive întemeiate, Curtea în baza art. 312.pr.civ. raportat la dispozițiile legale enunțate anterior, va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 423 din 19 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - pt. - -
plecată în semnează
PRIM GREFIER
Red.
Dact./2 ex./15.07.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
