Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 158/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 561+/112/2009
DECIZIE CIVILĂ NR. 158/2010
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR - PENITENCIARUL BISTRIȚA, împotriva sentinței civile nr. 318 din 30.06.2009, pronunțată în dosarul nr. 561+/112/2009 al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimatul SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - drepturi bănești - garanție constituită la CEC.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2010, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.318 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr.561+/112/2009, s-a respins ca rămasă fără obiect și respectiv ca nefondată excepția necompetenței materiale a Secției civile a Tribunalului Bistrița -N de a soluționa cauza și excepția prescripției dreptului la acțiune al membrilor reclamantului.
S-a admis ca fiind întemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Sindicatul Salariaților PENITENCIARULUI BISTRIȚA, împotriva pârâtului PENITENCIARUL BISTRIȚA, în numele și pentru următorii membrii de sindicat:, A, G, A, G, R, și, în consecință, pârâtul a fost obligat să restituie fiecărui reclamant membru de sindicat garanția constituită în numerar, în cuantumul unui salariu de bază, reținută și depusă de către pârât la Casa de Economii și Consemnațiuni.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la tribunal cu numărul de mai sus, reclamantul Sindicatul Salariaților PENITENCIARULUI BISTRIȚA, constituit din funcționari publici cu statut special din PENITENCIARUL BISTRIȚAa chemat în judecată pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul să restituie fiecărui membru de sindicat care solicită acest lucru conform tabelului anexat, garanția constituită în numerar, în cuantumul unui salariu de bază, reținută și depusă de pârâta la Casa de Economii și Consemnațiuni.
În motivarea acțiunii se arată că garanția în numerar este o obligație instituită în sarcina gestionarilor, conform Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, modificată și completată ulterior.
Pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚAa depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Referitor la cele două excepții, tribunalul a constatat următoarele:
- prima excepția a rămas fără obiect ca urmare a transpunerii cauzei de la Secția civilă la Secția comercială de contencios administrativ și fiscal;
- în cauză nu operează nici unul din termenele de prescripție, respectiv de decădere invocate de pârât, deoarece în speță nu este vorba de răspunsul pârâtului ci de sumele de bani reținute din salariul membrilor de sindicat sub formă de garanții, sume de bani care în continuare aparțin salariaților și nu PENITENCIARULUI BISTRIȚA.
În caz contrar, am fi în situația unei îmbogățiri fără justă cauză a pârâtului.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut în fapt că membrii reclamantului au calitatea de funcționari publici cu statut special în cadrul PENITENCIARULUI BISTRIȚA.
În urma Deciziei nr. 456/14.06.2006 emisă de directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, conducerea pârâtei i-a asimilat gestionarilor pe membrii reclamantului și, în consecință, i-a obligat să constituie o garanție în numerar în cuantumul unui salariu de bază, sume de bani reținute și depuse de către pârât la Casa de Economii și Consemnațiuni.
Or, din analiza fișei postului depusă la dosar pentru fiecare membru al reclamantului semnatar al tabelului anexă acțiunii, și anume a rubricii "Scopul principal al postului" rezultă că aceștia au cu totul alte atribuții de serviciu decât aceea de gestionar ( 18-157).
Membrii reclamantului nu se încadrează în noțiunea de gestionar astfel cum este definită în alin. 1 al art. 1 din Legea nr. 22/1969, deoarece ei nu au ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri ci au alte atribuții principale de serviciu și anume acelea prevăzute la rubrica "Scopul principal al postului" din fișa postului.
Membrii reclamantului se încadrează în categoriile de angajați "ce primesc bunuri spre a le folosi în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu" prevăzute de dispozițiile alin. 4 al art. 10 din aceeași lege.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul MINISTERUL JUSTITIEI SI LIBERTATILOR ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR - PENITENCIARUL B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate in sensul respingerii actiunii reclamantului.
În motivarea recursului s-a arătat că argumentul juridic invocat de tribunal si-a găsit forțat sprijin in analiza sumara a fiselor posturilor celor 61 de salariati ai Penitenciarului B, aspect care a condus la pronuntarea unei solutii pe fond pe care o apreciază ca nelegala.
Astfel, trebuie retinut, in primul rand, ca prin emiterea Deciziei nr.456/2006 a directorului general al ANP s-au transpus in fapt, la specificul muncii din sistemul penitenciar, dispozitiile Legii nr.22/1969.
obligatiei de a constitui garantii si asupra altor categorii de angajati care gestioneaza bunuri, a oferit suportul legal pentru ca in temeiul Anexei 2 la susnumita decizie, sa se treacă la a nominaliza in fapt persoanele aferente posturilor, retinand si depunand sume de bani in cuantumul prevazut de lege.
Ratiunea pentru care s-a justificat retinerea garantiilor rezida din faptul ca, in chiar cuprinsul Deciziei nr.456/2006, s-a facut diferenta intre functiile de gestionari de mijloace banesti, alte valori si bunuri materiale (Anexa 1) si a celor asupra carora se extinde obligatia de a constitui garantia in numerar (Anexa 2).
Mentiunea cu privire la extinderea garantiei a vizat tocmai functiile care prin natura serviciului (desfasurat in ture) presupun, ca atributie permanenta, si primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri materiale, miiloace banesti sau alte valori.
Mergand pe logica instantei fondului care isi argumenteaza solutia, in principal, pe analiza fisei posturilor, mai exact pe scopul principal al postului, s-a reținut ca principalul si unicul argument care subzista se refera la faptul ca doar intimatii care au ca tributie principala de serviciu: primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri, justifica si retinerea garantiilor, ori aceasta interpretare restrictiva lipseste de eficacitate Anexa 2 Deciziei nr.456/2006 in conditiile in care nu a fost contestata legalitatea prevederilor sale, desi practic, sentinta fondului efect (cel putin partial) tocmai actul administrativ unilateral emis de autoritatea ierarhic superioara.
Analizând recursul, Curtea constată că el este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată de către reclamanții, împotriva pârâtului PENITENCIARUL BISTRIȚA, s-a solicitat restituirea garanției constituită în numerar, în cuantumul unui salariu de bază, reținută și depusă de către pârât la CEC, relevându-se că, în fapt, reclamanții nu gestionează în mod nemijlocit bunuri ale angajatorului, neavând ca atribuție permanentă de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri, materiale, mijloace bănești sau alte valori.
Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, judecătorul fondului constatând că, raportat la fișele posturilor depuse la dosar, atribuțiile reclamanților nu sunt similare celor ale unui gestionar.
Prin recursul declarat de către pârât, se relevă că au fost greșit interpretate dispozițiile cuprinse în decizia nr.456/2006 a directorului general al ANP, făcându-se o confuzie între ceea ce presupune atribuția permanentă de serviciu și atribuția principală, exclusivă, specifică funcției de gestionar.
Mai mult, în condițiile în care anexa 2 a acestei decizii nu a fost contestată, pe una din căile procedurale reglementate de Legea nr.554/2004, sentința fondului o lipsește de orice efecte juridice.
Curtea constată că prin Decizia directorului general al ANP nr.456 din 14.06.2007, s-au aprobat instrucțiunile privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor și a unităților subordonate.
Acest act a fost emis în baza prevederilor Legii nr.22/1969, a Legii nr.54/1994 și a HG nr.1849/2004, funcția de gestionar fiind definită în sensul în care ea presupune, ca atribuție principală de serviciu, primirea, păstrarea și liberarea de bunuri aflate în administrarea, folosința sau deținerea, chiar temporară a unității, indiferent de modul de dobândire și de locul unde se află bunurile.
În anexa 1 deciziei sunt menționate funcțiile ce intră în categoria mai sus arătată, iar anexa 2 cuprinde lista funcțiilor asupra cărora se extinde obligația de a constitui garanție în numerar, dacă persoanele ce le ocupă au ca atribuție permanentă de serviciu și primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri, materiale, mijloace bănești sau alte valori (12-20 din dosar nr- al Tribunalului Bistrița N ).
Printre funcțiile menționate în anexa 2 sunt și cele de medic șef, medic, asistent medical, farmacist, agent supraveghetor, agent operativ supraveghere, agent operativ principal (dispecerat), etc. respectiv cele ocupate de reclamanți.
De reținut este că în anexa 2 este menționată și prevederea conform căreia persoanele care ocupă funcțiile menționate în cuprinsul acesteia, vor depune garanție în numerar numai în situația în care gestionează în mod nemijlocit bunuri.
Așa cum rezultă din preambulul deciziei, la baza adoptării anexei 2, au stat prevederile art.10 alin.4 din Legea nr.22/1969, conform cărora "ministerele și celelalte organe centrale pot extinde, în funcție de natura și valoarea bunurilor, obligația de a constitui garanții în condițiile prezentului capitol și asupra altor categorii de angajați care mânuiesc bunuri, cu excepția celor ce primesc bunuri spre a le folosi în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu".
Prima instanță, în urma analizării fișei postului aferentă funcțiilor ocupate de către reclamanți, a ajuns la concluzia că aceștia se încadrează în categoria angajaților care primesc bunuri spre a le folosi în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și nu au ca atribuție principală primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri, motiv pentru care a admis acțiunea.
Raportat la probațiunea administrată în dosarul de fond și care s-a limitat, așa cum s-a arătat mai sus, doar la depunerea fișei postului reclamanților, Curtea apreciază că această concluzie nu își găsește, pe deplin, suport probatoriu, iar concluzia judecătorului fondului nu apare a fi justificată, din perspectiva faptului că nu s-a cercetat, în concret, care sunt atribuțiile de serviciu ale petenților și dacă acestea presupun sau nu primirea, păstrarea, etc. unor bunuri.
În acest context, sunt fondate susținerile din recurs conform cărora s-a realizat o confuzie între ceea ce presupune atribuția permanentă de serviciu și care nu este menționată în mod expres în cuprinsul fișei postului, ea fiind subsumată denumirii specifice a funcției, astfel cum apare aceasta menționată în anexa 2 deciziei și atribuția principală și exclusivă, care a stat la baza includerii anumitor funcții în anexa 1.
Cu alte cuvinte, în cazul specific al persoanelor ale căror funcții sunt cuprinse în anexa 2, atribuția lor principală de serviciu nu trebuie să fie cea legată de primirea, păstrarea sau eliberarea de bunuri, ci, pentru a nu intra sub incidența dispozițiilor referitoare la reținerea garanției, trebuie ca, în concret, nici una dintre atribuțiile specifice să nu presupună, cu caracter permanent, astfel de acțiuni.
De altfel, această distincție rezultă chiar din cuprinsul anexei 2, care nu face referire la scopul principal al postului, la care s-a raportat prima instanță, ci leagă depunerea garanției de existența unei atribuții permanente de serviciu și de gestionarea, în mod nemijlocit, de bunuri, noțiuni care, în opinia Curții, nu sunt echivalente.
Așa fiind, apar întemeiate susținerile din recurs, conform cărora raportarea exclusivă la scopul principal al postului, lipsește de eficacitate anexa 2 a deciziei nr.456/2006, deși legalitatea prevederilor sale nu a fost contestată de către reclamanți.
Așadar, în condițiile în care distincția realizată de către prima instanță apare ca fiind nerelevantă din perspectiva obiectului acțiunii reclamanților, Curtea consideră că, în esență, nu s-a realizat o cercetare a fondului cauzei, fiind necesară aplicarea prevederilor art.312 alin.5 teza I pr.civ. respectiv admiterea recursului, cu consecința casării sentinței recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel, Curtea a luat în considerare necesitatea completării probațiunii, prin administrarea unor mijloace de probă care să aibă, în concret, aptitudinea de a stabili dacă, în îndeplinirea atribuțiilor aferente posturilor ocupate de către reclamanți, aceștia gestionează în mod nemijlocit bunuri, chiar dacă această gestiune nu este legată în mod exclusiv de scopul principal al postului și dacă aceste atribuții sunt sau nu permanente.
Așa fiind, în rejudecare, prima instanță va face aplicarea prev.art.129 alin.4 și 5.pr.civ. dispunând completarea probațiunii prin orice mijloc de probă care să fie în măsură să ducă la aflarea adevărului în cauză, cum ar fi luarea interogatoriilor părților, precum și solicitarea de relații din partea pârâtului în sensul de a depune la dosarul cauzei înscrisuri relevante (ordine de serviciu, registre etc.), din cuprinsul cărora să rezulte dacă, în concret, îndeplinirea de către reclamanți a atribuțiilor de serviciu, specifice fiecărei categorii de posturi ocupate, presupune sau nu gestionarea de bunuri, în înțelesul legii, în mod nemijlocit și cu caracter permanent. Totodată, raportat la fiecare categorie de funcție, se va verifica dacă aceste bunuri sunt primite de către reclamanți în scopul de a le folosi în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
De asemenea, vor fi administrate orice alte mijloace de probă care se vor dovedi a fi necesare și utile, din perspectiva tuturor celor mai sus expuse și a susținerilor părților, din faza de rejudecare.
Cum Curtea este ținută, în ceea ce privește probațiunea, de prev. art. 305.pr.civ. al căror scop este împiedicarea degenerării recursului în apel și a transformării instanței de recurs într-o instanță care să judece latura faptică a procesului, completarea probațiunii nu se poate realiza în calea de atac, motiv în plus pentru a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR - PENITENCIARUL BISTRIȚA împotriva sentinței civile nr.318 din 30.06.2009 pronunțată în dosarul nr. 561+/112/2009 al Tribunalului Bistrița N, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
27.01.2010/5 EX.
jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
