Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1581/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1581
Ședința publică de la 08 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.960 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant asistat de avocat lipsind intimata pârâtă ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant arată că sarcina probei în gestiune nu revine gestionarului iar existența prejudiciului nu a fost dovedită întrucât raportul de expertiză întocmit în dosarul de urmărire penală infirmă în totalitate actul de control.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și anularea deciziei nr.485/2007, reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior cu plata drepturilor salariale cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 20 noiembrie 2007, reclamantul formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului ROMSILVA -Directia Silvică C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 485 din 29.10.2007, privind desfacerea contractului de muncă, reintegrarea în funcția deținută anterior deciziei și obligarea pârâtei la despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate cu celelalte drepturi de acre ar fi beneficiat, de la data concedierii până la data efectivă executării.
În motivare, arată că lucrat ca pădurar în cadrul Ocolului Silvic F până la sfârșitul lunii decembrie 2007. Prin decizia emisă pârâta i- desfăcut contractul de muncă pentru "neglijență în serviciu privind asigurarea pazei pădurilor", motivând că la controlul efectuat în perioada 12-15.07.2007 în cantonul 19, ar fi constatat în gestiune o lipsă în volum de 35,4 mc, cu valoare de 5678,35 lei, reprezentând 82 de arbori pentru care nu s-au prezentat acte de contravenție sau infracțiune.
Reclamantul a arătat că formulat contestație la Hotărârea nr. 7 din 24.09.2007(prin care Consiliul de Disciplină propus concedierea), care i- fost respinsă, considerând nelegală și netemeinică hotărârea emisă.
De asemenea, reclamantul precizează că, contrar celor reținute în decizia nr. 485/29.10.2007, precum și Hot. nr. 7/21.09.2007, în perioada 12-15.07.2007 nu s- desfășurat nici un control în cantonul 19, controlul efectuându-se în perioada 09-11-07.2007, dar decizia de desfacere contractului de muncă nu face trimitere la acest control.
Mai arată, că contestat Hotărârea 7/2007 emisă de Comisia de Disciplină, însă toate argumentele i-au fost respinse fără nicio motivare, precum și faptul că pe rolul parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași se află dosarul nr. 945/P/2007 în care este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, iar până la soluționare se bucură de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care cerut să nu se ia vreo măsură disciplinară până la finalizarea cercetărilor.
În drept, invocat art. 94 ind 1 și art. 94 ind. 2 din Legea 188/1999, modificată prin Legea 161/2003 și art. 274.
La data de 13.02.2008, pârâta depus întâmpinare, care solicitat respingerea actiunii.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr.960 din 3 aprilie 2008, pronunțată în dosar nr- a respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârât REGIA NAȚIONALĂ PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ
Pentru a pronunța această sentința prima instanță a reținut că prin decizia nr. 485 din 29.10.2007, Direcția Silvică C dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 26.10.2007. S- reținut că la controlul de fond efectuat efectuat în cantonul 19 aflat în gestiunea pădurarului în perioada 12-15.07.2007 au fost constatate pagube prin tăieri ilegale de arbori extrași prin căzănire și folosirea ferăstrăului mecanic, în volum de 35,4 mc și valoare de 5678,35 lei. Anterior prin Hotărârea Consiliului de disciplină nr. 7/21.09.2007 fusese reținută aceeași stare de fapt menționându-se că prejudiciul constă într-un număr de 82 de arbori pentru care pădurarul nu dat justificări, reprezentând acte de contravenție încheiate în acest sens sau constatarea săvârșirii unor infracțiuni.
Potrivit art. 25 din din Legea 22/1969 sarcina probei în justificarea prejudiciului constatat în gestiune revine reclamantului în calitate de gestionar. În acest context, prin nota explicativă înregistrată sub nr. 5647/18.09.2007 reclamantul arătat că delictele sunt de fapt niște gropi în care se găsesc rămășite din cioate vechi, care provin din arbori tăiați ilegal în anii anteriori, paguba constatată fiind produsă anterior perioadei în care reclamantul gestionat cantonul. Explicațiile reclamantului nu au susținere probatorie, întrucât raportul de expertiză întocmit în dosarul de cercetare penală nu justifică prejudiciul constatat de pârâtă, iar considerentele avute în vedere de parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași la soluția de scoatere de sub urmărire penală reclamantului privesc neîntrunirea elementelor infractiunii prevăzute de art. 249 al.1 Cod penal, însă nu fac dovada lipsei prejudiciului constatat de pârâtă. Analizând concluziile expertului desemnat în dosarul penal nr. 945/P/2007, instanța reține că la data efectuării expertizei nu s-au mai găsit în teren arborilor, ca urmare acțiunilor de igienizare pădurii. Prin urmare, expertul nu a putut stabili, în concret, dacă existat sau nu un prejudiciu produs prin tăieri ilegale de arbori, proba administrată de reclamant în dovedirea susținerilor sale fiind neconcludentă, neputând combate aspectele constatate de Direcția Silvică C la controlul desfășurat în perioada 1215.07.2007.
Din considerentele expuse, instanța a apreciat că reclamantul nu justificat prejudiciul constatat de pârâtă în cantonul pe care îl gestiona, decizia de desfacere contractului individual de muncă fiind, sub acest aspect, legală, reclamantul făcându-se vinovat de neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu prevăzute de art. 12 din Regulamentul pentru paza pădurii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.25 din Lg.22/1969, argumentul instanței, potrivit cu care gestionarul are sarcina probei în justificarea prejudiciului constatat în gestiune este total străin textului de lege potrivit cu care " gestionarul răspunde integral față de agentul economic, autoritatea sau instituția publică, pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa ".
Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a susținut că sentința cuprinde motive străine de natura pricinii în condițiile în care instanța a reținut că soluția de scoatere de sub urmărire penală a avut ca temei neîntrunirea elementelor infracțiunii prevăzute de art.249 Cod Penal, deși rezoluția de scoatere de sub urmărire penală are ca temei dispozițiile art.10 lit.a Cod Penal, respectiv fapta nu există.
Prin ultimul motiv de recurs s-a susținut că instanța de fond a analizat trunchiat materialul probator, dând credit actului de control, deși potrivit raportului de expertiză efectuat în dosarul de urmărire penală și rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași nr.945/P/2007, inventarul cioatelor nu este semnat de niciun membru al comisiei și nici de pădurarul gestionar.
S-a mai arătat că este surprinzătoare concluzia primei instanțe potrivit căreia expertul nu a putut stabili în concret dacă a existat sau nu un prejudiciu produs prin tăieri ilegale de, câtă vreme s-a constatat că nu au acoperire în realitate, ceea ce a dus la concluzia certă că fapta nu există.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamant și a dispozițiilor art.3041CPC se rețin următoarele aspecte:
Potrivit art.25 din Lg.22/1969, privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice "gestionarul răspunde integral față de agenții economici, autoritățile sau instituțiile publice pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa".
Aceste dispoziții legale reglementează răspunderea materială a gestionarului condiționată, însă de dovedirea de către angajator a elementelor răspunderii, respectiv existența prejudiciului, a faptei ilicite, a vinovăției precum și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită, (neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu) și prejudiciu.
Față de aceste aspecte, se constată că în mod greșit instanța de fond, interpretând eronat dispozițiile art.25 din Lg.22/1969, a reținut că sarcina probei în justificarea prejudiciului revine reclamantului, critica formulată în acest sens de recurent fiind întemeiată.
În raport de rezoluția din 4 februarie 2008 din dosarul nr.945/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a reclamantului în temeiul art.10 lit.a, respectiv fapta nu există, se constă că în mod greșit instanța de fond, reținând ca temei al scoaterii de sub urmărire penală a reclamantului neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art6.249 alin.1 Cod Penal, a apreciat că nu s-a făcut dovada lipsei prejudiciului constatat de pârâtă.
Analizând însă materialul probator administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză tehnică în specialitatea silvicultură, întocmit de expert, potrivit cu care nu au acoperire în realitate întrucât nu provin din tăieri ilegale, ci din exploatări anterioare(relevant în acest sens fiind stadiul de descompunere), precum și că inventarul cioatelor ca și actul de control nu este semnat de membrii comisiei sau de pădurar, precum și rezoluția din 4 februarie 2008 de scoatere de sub urmărirea penală a reclamantului, se reține că în cauză nu s-a stabilit fără echivoc dacă prejudiciul constatat, urmare a controalelor efectuate în perioada 12-15 iulie 2007, s-a produs ca urmare a săvârșirii unor abateri disciplinare în concordanță cu dispozițiile art.52 din OUG 59/2000 privind statutul personalului silvic.
În raport de aceste aspecte se constată că starea de fapt reținută de instanța de fond nu corespunde realității, astfel încât Curtea constatând întemeiat recursul declarat de reclamant în temeiul art.312 CPC, urmează a-l admite modificând sentința în sensul admiterii acțiunii, dispunând anularea deciziei de sancționare disciplinară, cu consecința reîncadrării reclamantului în funcția deținută anterior și a plății drepturilor salariale de la data concedierii și până la data reintegrării.
Constatând culpa procesuală a intimatei, în temeiul art.274 CPC urmează a fi obligată către recurent la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.960 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea.
Dispune anularea deciziei nr.485 din 29 octombrie 2007 emisă de Romsilva-Direcția Silvică C cu consecința reintegrării reclamantului în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale de la data concedierii și până la data executării hotărârii, reactualizată la data plății.
Obligă intimata la plata către recurent a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
red.2 ex.jud.CM
tehnored. 03.09.2008
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Adina Calotă Ponea, Gabriela
