Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1581/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--26.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1581
Ședința publică din 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 642 din 9.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat Penitenciarul Timișoara, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 2160/30/8.04.209 reclamantul a chemat în judecată pârâtul PENITENCIARUL TIMIȘOARA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea în tot a deciziei cu nr. J2/20576// din 13.03.2009 emisă de pârât, ca netemeinică și nelegală și suspendarea acesteia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Prin sentința civilă nr. 642 din 9.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins cererea de suspendare a deciziei și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul PENITENCIARUL TIMIȘOARA, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii atacate se reține în esență următoarele:
În urma mai multor plângeri făcute de persoane private de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara, de rude sau prieteni ai acestora, inspectorul de penitenciare, director adjunct al Penitenciarului Timișoara, a sesizat Comisia de disciplină din cadrul penitenciarului în care își desfășoară activitatea în legătură cu faptele reclamantului constând în luarea cu împrumut a diferite sume de bani de la persoane lipsite de libertate, rude sau cunoștințe ale acestora, fără să mai restituie o parte din sumele împrumutate.
Prin Decizia nr. J2/20576///13.03.2009 a Directorului Penitenciarului Timișoara reclamantul a fost sancționat disciplinar cu "mustrare scrisă" pe motiv că în luna august 2008 l-a amenințat pe numitul, persoană privată de libertate aflată în executarea pedepsei în cadrul Penitenciarului Timișoara, că va fi transferat într-un penitenciar cu condiții mizere de cazare pe motiv că i-a refuzat o cerere de împrumut.
Sancțiunea a fost aplicată la propunerea Comisiei de disciplină care, în prealabil, a efectuat o cercetare în cadrul căreia a audiat pe reclamant, persoana care a făcut sesizarea, precum și pe numiții și. De asemenea a examinat plângerile depuse de mai multe persoane (, -, și ) precum și mai multe înscrisuri și adrese și a răspuns la obiecțiunile reclamantului. Comisia a ajuns la concluzia că reclamantul a săvârșit mai multe abateri disciplinare dar a propus sancționarea acestuia numai pentru una din ele pe motiv că în celelalte cazuri a trecut mai mult de un an de la data faptelor iar răspunderea disciplinară s-a prescris.
Tribunalul a constatat că reclamantul a contestat exclusiv starea de fapt reținută de Comisie și de Directorul Penitenciarului Timișoara nu și procedura urmată.
Examinând dosarul administrativ care a stat la baza stabilirii stării de fapt, tribunalul a reținut aceiași stare de fapt ca și Comisia de disciplină, arătând că este eronată susținerea reclamantului că fapta pentru care a fost sancționat ar rezulta exclusiv din declarația numitului și că aceasta este lipsită de credibilitate deoarece provine de la o persoană condamnată pentru trafic de influență. Fapta sa rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, din prezumția bazată pe declarațiile și plângerile persoanelor amintite mai sus din care rezultă că reclamantul nu a fost la prima încercare de a obține bani cu împrumut direct sau indirect de la persoane private de libertate.
În consecință, starea de fapt a fost corect stabilită de Comisia de disciplină.
Examinând din oficiu legalitatea procedurii urmate pentru aplicarea sancțiunii, procedură cu privire la care reclamantul nu s-a plâns, tribunalul nu a observat motive de nulitate absolută a acesteia.
În consecință, în temeiul art. 18 din Legea 554/2004, a respins cererea reclamantului de anulare a deciziei de sancționare.
Pentru aceleași considerente, Tribunalul a respins și cererea privind suspendarea executării sancțiunii până la judecarea irevocabilă a pricinii (suspendarea presupunea, potrivit art. 14 din Legea 554/2004, existența unei îndoieli seriase privind legalitatea decizie, ceea ce nu este cazul).
A luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivarea recursului se arată în esență următoarele:
În contestația formulată de recurent împotriva deciziei nr. J2/20576// emisă de Penitenciarul Timișoara, în urma căreia a fost sancționat cu "mustrare scrisă" în urma unei plângeri formulate de persoană privată de libertate, a solicitat instanței anularea în tot a deciziei, ca netemeinică și nelegală. Instanța de fond a considerat că nu există motive serioase de anulare a acestei decizii, în urma analizării dosarului administrativ care a stat la baza stabilirii stării de fapt. Mai mult, consideră eronată susținerea sa că, fapta pentru care a fost sancționat ar rezulta exclusiv din declarația numitului. Instanța de fond a considerat că, fapta sa rezultă din prezumția bazată și pe declarațiile și plângerile unor altor persoane, pentru care nu a fost sancționat disciplinar. Solicită să se observe că decizia contestată se referă exclusiv la faptul că, luna august 2008 amenințat, deci nu și la alte persoane care au formulat plângeri împotriva sa.
Mai arată că la solicitarea Penitenciarului Timișoaraa fost atașat la dosarul de fond și dosarul administrativ care a stat la baza stabilirii stării de fapt. Consideră că acesta este motivul pentru care instanța de fond a luat în considerare și celelalte declarații care nu au nici o relevanță în stabilirea nevinovăției sale.
Precizează că potrivit art. 81 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor raportat la art. 77 Codul Muncii, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele prevăzute de decizia dată.
Pe parcursul cercetării sale pe cale administrativă a susținut că declarațiile date de împotriva sa nu sunt adevărate, bazate pe povestiri, fără va acesta să aibă dovezi sau martori pentru a-și susține cele declarate.
În drept, recurentul a invocat disp. Art. 304 pct. 6, 8 și 9. pr. Civilă.
La dosar pârâtul intimat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca lipsit de interes, neîntemeiat și menținerea hotărârii primei instanței.
În motivarea întâmpinării se reține următoarele:
Cu privire la lipsa de interes arată că în conformitate cu dispozițiile art. 75 aliniatul 1 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor republicată, sancțiunea disciplinară cu mustrarea scrisă se radiază de drept în termen de 6 luni de la aplicare, dacă ofițerul sau agentul sancționat nu a mai săvârșit o abatere disciplinară în această perioadă.
Pe fondul cauzei solicită să se arată că Penitenciarul Timișoaraa fost chemat în judecată de către funcționarul publici, cu statut special, solicitând anularea în tot a deciziei de sancționare.
Prima instanță în baza dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004 a respins cererea de anulare a deciziei de sancționare. Pentru aceleași considerente a respins și cererea privind suspendarea executării sancțiunii până la judecarea irevocabilă a cauzei.
Instanța de fond a analizat dosarul pentru a-și forma convingerea cu privire la corecta reținere a stării de fapt care a condus la sancționarea disciplinară a agentului.
La rezoluția dată de neîncepere a urmăririi penale menționează că aceasta a avut în vedere cercetarea unei infracțiuni în cadrul procesului penal decizându-se neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile de primire de foloase necuvenite și trafic de influență.
Faptul că sesizarea pentru aceste infracțiuni s-a făcut de către Penitenciarul Timișoara la solicitarea Comisiei de disciplină înseamnă, în primul rând excluderea din competența comisiei de disciplină a oricărei cercetări asupra acestor fapte, competența cercetării infracțiunilor fiind de competența exclusivă a organelor de cercetare și de urmărire penală. Mai menționează că era obligatorie această sesizare conform art. 32 din Regulamentul privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate aprobat prin ORDINUL Ministrului Justiției nr. 2856/C/2004. Conform aceluiași regulament, art. 32 aliniatul 2 "Răspunderea penală, contravențională, civilă sau,m după caz, patrimonială nu exclude răspunderea disciplinară pentru fapta săvârșită, dacă prin aceasta s-au încălcat și îndatoriri de serviciu".
În concluzie, pentru motivele arătat mai sus, consideră că se impune respingerea recursului ca lipsit de interes / neîntemeiat și menținerea în totalitate a hotărârii primei instanțe.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Analizând cu prioritate lipsa de interes a recurentului în promovarea recursului, excepție invocată de către pârâtul intimat, în conformitate cu dispozițiile art. 75 aliniatul 1 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor republicată, instanța o va respinge ca nefondată întrucât chiar dacă sancțiunea disciplinară aplicată recurentului se radiază de drept în termen de 6 luni de la aplicare, dacă ofițerul sau agentul sancționat nu a mai săvârșit o abatere disciplinară în această perioadă, recurentul are interes să atace hotărârea instanței de fond prin care a fost menținută această sancțiune.
Recurentul arată că instanța de fond în mod greșit a considerat că, fapta sa rezultă din prezumția bazată și pe declarațiile și plângerile unor altor persoane, pentru care nu a fost sancționat disciplinar, motiv de recurs ce nu poate fi primit de către C, întrucât chiar dacă decizia contestată de către recurent se referă exclusiv la faptul că, luna august 2008 amenințat, deci nu și la alte persoane care au formulat plângeri împotriva sa, instanța poate lua în considerare și restul probelor administrate în cauză, probe ce au legătură cu speța dedusă judecății, și în funcție de care analizează dacă sancțiunea aplicată reclamantului este temeinică și legală.
Faptul că pentru plângerile formulate de alte persoane împotriva reclamantului nu s-a dispus nici o sancțiune disciplinară nu are relevanță, câtă vreme aceste plângerii există și se referă la activitatea desfășurată de reclamant.
Pentru aceste considerente, în speță nu sunt incidente disp. Art. 304 pct. 8. pr. Civilă, întrucât prin coroborarea probelor din dosar nu s-a schimbat înțelesul lămurit și vădit al actului juridic.
Raportat la dispozițiile art. 77 din Codul Muncii invocate de către recurent, Curtea constată că instanța de fond nu a analizat și restul plângerilor din dosarul administrativ formulate de alte persoane împotriva reclamantului, ci numai a făcut o coroborarea a tuturor actelor din dosarul administrativ și și-a format convingerea că sancțiunea aplicată reclamantului recurent este temeinică și legală.
Împrejurarea că recurentul nu a fost sancționat sau condamnat din punct de vedere penal nu are relevanță asupra măsurii disciplinare, întrucât regulile și procedura de judecată este diferită de procedura civilă, după care se analizează legalitatea sancțiunii aplicate
În speță, nu sunt incidente motivele de modificare a hotărârii prev. De art. 304 pct. 6, 8 și 9. pr. Civilă, invocate de recurent, hotărârea recurată fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și în concordanță cu probatoriul administrat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 642/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red.B/14.01.2010
Tehnodact / 2 ex/14.01.2010
Prima instanță: Tribunlul
Judecător
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Maria Belicariu, Rodica
