Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 159/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- -litigiu privind funcționarii publici statutari -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.159
Ședința publică din24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra recursului declarat dereclamantul G,domiciliat în comuna, județul Bîmpotriva sentinței nr.1571 din 20 noiembrie 2007pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Direcția Silvică
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 17 ianuarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea pârâtei-intimate Direcția Silvică B să depună concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 24 ianuarie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Secției Comerciale și Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 23.05.2006, înregistrată sub nr-, reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică B anularea deciziilor emise de aceasta cu nr. 76 și 77 din 5.05.2006 prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului său de muncă începând cu data comunicării Deciziei nr. 76.
Prin Sentința nr. 484/27.10.2006 instanța a respins excepția tardivității emiterii deciziilor nr. 76 și 77/7.05.2006, precum și cea a nulității absolute a acestora.
Pe fond a respins ca nefondată cererea reclamantului privind anularea deciziilor anterior menționate.
In urma recursului declarat de reclamant împotriva acestei sentințe, Curtea de APEL SUCEAVA, prin Decizia nr. 1/18.01.2007, a admis recursul acestuia și a casat sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
In motivarea deciziei, instanța de recurs a reținut că în privința excepțiilor formulate în fața instanței de fond și respinse prin hotărârea Tribunalului Botoșani, nefiind recurată hotărârea și sub acest aspect, au intrat în puterea de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, curtea a reținut că, din punct de vedere al cercetării judecătorești, tribunalul nu a audiat martori, încălcând principiul nemijlocirii, apreciind totodată ca utilă soluționării cauzei efectuarea unei expertize de specialitate.
Prin sentința nr.1571 din 20 noiembrie 2007, Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins contestația, reținând următoarele:
1. n ce privește depistarea a 25 arbori tăiați ilegal în urma controlului efectuat la data de 30.02.2006 - din documentația ce a stat la baza emiterii deciziei (fila 8 și următoarele dosar atașat), se constată că prin actul de control de la fila 9 dosar s-a reținut tăierea nejustificată a 25 de arbori în volum de 6,464 mc, întrucât: prin declarația luată reclamantului înaintea începerii inspecției și după efectuarea ei (fila 11 și 12 dosar), reclamantul a arătat că nu are cunoștință de tăieri ilegale și, ulterior, că nu are obiecțiuni asupra celor constatate; potrivit notei de relații de la fila 14 dosar, reclamantul a arătat că a avut cunoștință despre ridicarea unor arbori de către persoane necunoscute, însă nu poate
justifica sustragerea ilegală a acestora; din aceeași notă de relații rezultă că reclamantul a spus organelor de control că o parte din arbori au fost ridicați de el pentru a-și achita niște obligații (fila 14 dosar atașat); pentru prejudiciul constatat s-a încheiat în aceeași zi un angajament de plată pe care reclamantul 1-a semnat și nu 1-a contestat până în prezent; justificările reclamantului privind sustragerile constatate s-au făcut abia după terminarea controlului, acesta adresându-se Ocolului Silvic doar la data de 1.03.2007 (fila 19 dosar).
Martorii audiați în instanță, respectiv Și - au confirmat aceste nereguli depistate cu ocazia controlului, arătând că reclamantul, prezent fiind la fața locului, nu a prezentat nici un document justificativ pentru cei 25 de arbori, că doar ulterior a întocmit sesizări penale și că a recunoscut că o parte dintre arbori i-a ridicat personal pentru a-și achita anumite obligații.
În ce privește concluziile raportului de expertiză, instanța le-a apreciat în mod circumstanțial, considerând că acesta nu are valoarea unui mijloc de probă absolut, iar probele cu martorii oculari au valoare superioară constatărilor de fapt făcute de expert după trecerea unei perioade îndelungate de timp. Totodată, a înlăturat acele aprecieri ale expertului privind interpretarea mijloacelor de probă, acesta fiind doar atributul instanței de judecată.
Prin urmare, chiar dacă expertul a apreciat că un număr de 11 arbori au constituit obiectul unui dosar penal, instanța a apreciat că acest fapt nu înlătură răspunderea reclamantului care trebuie raportată la momentul controlului, când acesta a declarat că nu are cunoștință despre furturi și că nu are nici un act justificativ pentru tăierile ilegale depistate, deși avea ca obligație de serviciu - asigurarea pazei în cantonul silvic respectiv. Mai mult, acesta a recunoscut la data controlului că o parte din arbori i-a folosit personal pentru achitarea unei obligații, fapt confirmat de 2 martori audiați (fila 35 și 37 dosar), iar această faptă este cu mult mai gravă decât celelalte constatate întrucât, chiar persoana care trebuia să asigure paza pădurii este autorul unor tăieri ilegale.
2. Față de modalitatea constatată de către organele de control privind tăierea arborilor - instanța a respins apărările reclamantului, apreciind că acestea sunt contrazise de carnetul de inventar de la fila 14 dosar atașat, însușit și de reclamant, prin semnătură, precum și de declarațiile martorilor audiați de la filele 35 și 36 dosar.
Totodată, instanța a respins și apărările reclamantului referitoare la suprafața mare a cantonului pe care îl are în pază, întrucât din declarația martorului de la fila 38 dosar rezultă că această suprafață este obișnuită pentru orice canton, că cele limitrofe nu s-au confruntat cu tăieri ilegale și că reclamantul nu a raportat probleme de pază ale pădurii.
3. Reclamantul nu a făcut dovada în instanță că ar fi avut documente legale de proveniență pentru materialul debitat la SC SRL, iar aprecierea expertului exprimată prin punctul 5 din concluziile raportului de expertiză - a fost înlăturată de instanță,
întrucât nu are valoarea unei constatări de fapt, ci este doar o presupunere a expertului, făcută cu depășirea competențelor sale.
4. problemelor de pază de către reclamant - rezultă chiar din declarația acestuia dată anterior controlului efectuat la 3.02.2006 (fila 11 dosar), din raportul lunar întocmit de acesta din care rezultă că nu au fost raportate tăieri ilegale, precum și din constatările finale ale organelor de control care au reținut existența unui prejudiciu care nu s-ar fi putut crea dacă activitatea de pază ar fi fost desfășurată în mod corespunzător.
5. Faptul că reclamantul a adus la cunoștință șefului de ocol, prin Adresa din 27.02.2006, că există arbori căzuți la pământ - nu înlătură răspunderea acestuia pentru neîndeplinirea acestei obligații până la data efectuării controlului, respectiv 3.02.2006.
6. Necompletarea corespunzătoare a documentelor de transport este susținută de documentația ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 76/5.05.5006, iar afirmația expertului de la punctul 8 din concluziile raportului de expertiză nu este de natură a înlătura această constatare, fiind făcută la modul general și fără indicarea unor aspecte pe care instanța să le poată analiza.
7. Nu este relevantă îndeplinirea sarcinilor trasate la ultimul control, referitoare la blocarea drumurilor, recoltarea pontelor, etc, întrucât neregulile majore referitoare la tăierile ilegale nu s-au remediat ci, dimpotrivă, la controlul din aprilie 2006, s-au depistat un număr de 56 de arbori tăiați ilegal.
8. Referitor la controlul de fond din 27-29.04.2006 - s-a constatat tăierea ilegală a 56 de arbori, în baza documentației depuse la filele 33 - 39 dosar atașat.
Astfel, prin procesul verbal din 29.04.2006 (fila 34 dosar) s-a reținut că: de la ultimul control și până în prezent reclamantul a înregistrat în condica de serviciu un număr de 34 tăieri ilegale, de la nr. curent 26 până la 59 inclusiv. La deplasarea în teren s-a constatat că numere curente s-au dat numai pentru tăierile ilegale înregistrate Ia numerele 56 - 59, iar pentru restul nu s-au dat numere curente. Totodată, pentru cei 30 de arbori tăiați ilegal, reclamantul a întocmit un carnet de inventar cu numerotarea tăierilor de la 1 la 30, însă aceste numere nu s-au găsit în teren.
9. n ce privește neefectuarea lucrărilor de împădurire, instanța constată că acest aspect a fost reținut prin documentația aferentă de către organele de control și că reclamantul nu a administrat probe contrarii.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă, arătând că:
1. I s-a imputat că la controlul parțial efectuat în 3.02.2006 (fila 9) în fondul forestier a cărui pază o asigura s-ar fi depistat 25 arbori tăiați ilegal, în volum de 6,464 și că procentul de justificare a tăierilor ar fi de 0%. Cum fost recuperată contravaloarea materialului lemnos tăiat ilegal de și cum din expertiză rezultă că din cei 25 arbori constatați ca fiind tăiați ilegal, un număr de 11 corespund ca specie, diametru și locație cu cei reținuți prin actul de infracțiune nr.188/P/2006 al Postului de Poliție -, rezultă că a justificat tăierile ilegale de arbori care i s-au imputat, în proporție de 40,4%.
2. Așa cum rezultă din răspunsul la obiectivul nr.5, pentru argumentele expuse de expertul silvic, nu putea stabili dacă arborii respectivi au fost dezrădăcinați cu tractorul sau cu mijloace hipo. Cu prilejul deplasării organelor de poliție în teren la data de 16.02.2006, în legătură cu arborii trecuți în carnetul de inventariere ca fiind dezrădăcinați cu tractorul, numitul a confirmat că aceștia au fost ridicați de către el. La data la care s-a desfășurat controlul de fond nu avea cunoștință de urmele activității ilegale de tăieri de arbori, care erau foarte recente (de numai 1-2 zile), numai că imediat a luat măsuri și a identificat autorul tăierilor în persoana lui, iar prejudiciul a fost recuperat.
3. S-a pretins că recurentul ar fi debitat la material lemnos fără a avea documente de proveniență, însă urmare a reclamațiilor lui G (filele 91, 100 dosar nr.3203) a fost cercetat penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.97 și 98 din Legea nr.26/1996 și prin Rezoluția de nr.307/P/2006 din 17.11.2006 a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale, pentru că faptele nu există (fila 10 dosar nr- al Curții de APEL SUCEAVA ).
4. Din Rapoartele de pază pe lunile decembrie 2005 (fila 24), ianuarie 2006 (fila 23), februarie 2006 (fila 25) și martie 2006 (fila 26) rezultă, comparativ cu celelalte cantoane silvice din cadrul Districtului silvic IV, că reclamantul a desfășurat o activitate intensă de pază, prin acțiuni de control al circulației materialului lemnos (), în număr total de 20, în urma cărora a încheiat 5 procese-verbale de contravenție și 3 procese-verbale de infracțiuni silvice.
5. Potrivit Adresei din 27.02.2006 (fila 18), recurentul a adus la cunoștința șefului de ocol că există arbori uscați căzuți la pământ, solicitând punerea în valoare a materialului lemnos, pentru a se evita degradarea, iar șeful de ocol a pus rezoluție că se va proceda la marcarea acestor arbori și se va întocmi act de punere în valoare și de autorizat spre exploatare cu prioritate. Expertul silvic a constatat (răspunsul la obiectivul 7) că nici la data de 11.08.2007 acești arbori nu erau marcați și exploatați, însă acest lucru nu-i poate fi imputat lui.
6. Există deplină concordanță între mențiunile carnetului de marcare și mențiunile avizelor de însoțire a materialului lemnos. a identificat, într-adevăr, două transporturi de material lemnos fără aviz de însoțire, însă, deși avea atribuții de pază în cadrul D (șef pază) și era obligat să procedeze la confiscarea materialului lemnos și să întocmească procese-verbale de contravenție, a preferat să-i impute reclamantului neîntocmirea avizelor de însoțire a materialului lemnos. În cadrul anchetei disciplinare, recurentul a arătat că în ziua în care au fost identificate acele persoane, el a întocmit foi de transport la alți cetățeni, iar cei doi nu au așteptat să le întocmească avizele, așa încât nu-i poate fi imputată această "omisiune", iar consiliul de disciplină trebuia să circumstanțieze această inacțiune, cu atât mai mult cu cât expertul a arătat în concluzii (punctul 8) că nu s-au constatat deficiențe majore la verificarea avizelor de însoțire completate de recurent.
7. Potrivit Actului de control nr.3070/02.05.2006, la punctul 10 (fila 29) se consemnează realizarea sarcinilor trasate la controlul din 03.02.2006, calificarea activității recurentului fiind caracterizată ca fiind "bună". Mai mult, în concluzii (punctul 9), expertul a arătat că în actul de control de fond efectuat de principal se precizează că au fost aduse la îndeplinire măsurile dispuse la controlul precedent. Legat de recoltarea de ponte limantria, potrivit rapoartelor întocmite de reclamant în perioada decembrie 2005 - aprilie 2006, recurentul a semnalat ivirea acestor dăunători.
8. Potrivit art.59 lit."e" din contractul colectiv de muncă, concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului se justifică în situația în care acesta înregistrează pagube mai mari de 15 material lemnos imputabil la o inspecție. Dar, în cauză, cantitatea pretins nejustificată de 7,026 nu putea conduce la desfacerea contractului de muncă. În al doilea rând, nu este real că procentul de justificare a materialului lemnos constatat a fi tăiat ilegal este de 0%, căci, potrivit expertizei, recurentul a justificat un număr de 30 arbori, în volum de 2,003 și procent de justificare de 28,5% (răspunsul expertului la obiectivul nr.2), iar, în concluzii, punctul 4, se arată că dacă reclamantul ar fi măsurat corect, procentul de justificare ar fi fost de 44,9%.
9. Din Adresa I/279/20.02.2007 a B, D, rezultă că procentul de prindere a puieților plantați în 64D - IV în primăvara anului 2006, cât reclamantul a fost pădurar de canton, a fost de 85%.
Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art.48 alin.1 din nr.OUG59/2000 privind statutul personalului silvic "Personalul care încalcă legile și regulamentele specifice domeniului silviculturii, îndatoririle ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum și normele de comportare, aducând astfel daune intereselor silviculturii și prestigiului instituției pe care o reprezintă, răspunde disciplinar, contravențional, civil sau penal, în funcție de natura și gravitatea faptei săvârșite."
Potrivit art.23 din Ordinul nr.274/2002, "În vederea stabilirii sancțiunii disciplinare aplicabile personalului silvic pentru fapta săvârșită vor fi avute în vedere sancțiunea propusă de organul constatator, rezultatele cercetării întreprinse de consiliul de disciplină, precum și următoarele elemente:
a) cauzele care au determinat săvârșirea abaterii disciplinare;
b) împrejurările în care aceasta a fost săvârșită;
c) gradul de vinovăție al făptuitorului;
d) gravitatea și consecințele abaterii disciplinare;
e) conduita celui implicat, luându-se în considerare și existența/inexistența unor antecedente disciplinare."
Așadar, răspunderea disciplinară, mai exact alegerea sancțiunii disciplinare trebuie să aibă în vedere o serie întreagă de criterii, ignorarea acestora conducând la nelegalitatea deciziei de sancționare ca urmare a nerespectării proporționalității dintre faptele săvârșite și sancțiunea aplicată.
În acest context, deși în mod evident contestatorul a încălcat obligații stabilite prin lege, regulamente de ordine interioară și fișa postului, Curtea apreciază că sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă este excesivă, abaterile reținute trebuind a fi considerate inexistente sau circumstanțiate, după cum urmează:
1. Deși, într-adevăr, justificarea procentului de 40,04% din cei 25 arbori contestați ca fiind tăiați ilegal s-a făcut ulterior datei controlului, acest aspect are relevanță sub aspectul determinării consecințelor abaterii disciplinare (art.23 alin.1 lit."d" și "e" teza I din Ordinul nr.274/2002).
2. Faptul că tăierea și căzănirea arborilor a avut loc, după urmele constatate de martori, cu doar 1-2 zile înaintea controlului, coroborat cu suprafața suficient de întinsă avută în pază, trebuia luat în considerare raportat la dispozițiile art.23 alin.1 lit."b" și "c" din Ordinul nr.274/2002, fiind evident că gravitatea neidentificării arborilor tăiați sau căzăniți trebuie raportate la timpul scurs de la efectuarea acestor operațiuni.
3. Soluția dată în cercetarea penală cu privire la tăierea de stejar de către pădurar fiind aceea că fapta nu există, face ca declarațiile martorilor reținute la punctul 3 din considerentele primei instanțe să devină îndoielnice sub aspect probatoriu.
4. Acțiunile de control efectuate în perioada în discuție, dovedite cu rapoartele de pază, procesele-verbale de contravenție și procesele-verbale de infracțiune dovedesc că, deși tăieri ilegale au existat, contestatorul nu putea fi sancționat sub aspectul neraportării problemelor de pază.
5. Deși adresa din 27.02.2006, prin care contestatorul a adus la cunoștința șefului de ocol că există arbori uscați căzuți la pământ, este ulterioară controlului, îndeplinirea acestei obligații ulterior poate fi avută în vedere sub aspectul stabilirii consecințelor abaterii disciplinare (art.23 lit."d" din Ordinul nr.274/2002), aceasta cu atât mai mult cu cât, nici după această semnalare tardivă, materialul lemnos în discuție nu a fost exploatat, așa cum rezultă din constatările expertului silvic efectuate la nivelul datei de 11.08.2006.
6. Identificarea materialului lemnos fără aviz de însoțire, deși reală, nu poate fi separată de dovedirea vinovăției contestatorului în eliberarea acestora, existând posibilitatea ca într-adevăr, acest aspect să se datoreze comportamentului incorect al celor care au ridicat materialul lemnos.
7. Realizarea sarcinilor trasate la ultimul control poate avea relevanță sub aspectul tezei I din art.23 lit."e" a ordinului menționat, conduita ulterioară a contestatorului încadrându-se în limitele textului citat.
8. Deși abaterea disciplinară reținută la punctul 8 este incontestabilă, justificarea în procent de 28,5% sau 44,9%, conform precizărilor expertului, trebuia avută în vedere sub aspectul gravității faptei.
9. În fine, așa cum rezultă din adresa B nr.I/279/20.02.2007, confirmarea faptului că procentul de prindere a puieților plantați este de 85%, infirmă cele reținute în sancțiunea de sancționare cu privire la compromiterea a 90% din plantația de puieți.
În ce privește faptul că pădurarul ar fi avut antecedente disciplinare la momentul emiterii deciziei contestate, Curtea observă că, într-adevăr, așa cum s-a susținut la dezbaterea cauzei în fond, din actele depuse de contestator se dubii cu privire la legalitatea acestei decizii, dubii care, deși față de obiectul investirii acestei instanțe nu pot conduce la anularea respectivului act, sunt apte a conduce la înlăturarea lui din prezentul proces.
În consecință, constatând că decizia de desfacere a contractului de muncă a contestatorului este disproporțională față de gravitatea abaterilor constatate, ceea ce constituie o greșită aplicare a legii și văzând că intimata nu a solicitat înlocuirea acestei sancțiuni cu una mai ușoară, în temeiul art.312 raportat la art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea, în sensul admiterii cererii, anulării actelor contestate și repunerea părților în situația anterioară prin reîncadrarea contestatorului în funcția deținută anterior, cu obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor de care ar fi beneficiat între data desfacerii disciplinare contractului de muncă și data reintegrării efective.
Văzând și dispozițiile art.274 din Codul d e procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat dereclamantul G,domiciliat în comuna, județul Bîmpotriva sentinței nr.1571 din 20 noiembrie 2007pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Direcția Silvică
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Admite acțiunea.
Anulează decizia nr.76 din 5.05.2006 a Direcției Silvice B și Decizia nr.77 din 5.05.2006 a Direcției Silvice
Dispune reîncadrarea reclamantului în postul deținut anterior și obligă angajatorul la plata drepturilor de care ar fi beneficiat între data desfacerii disciplinare a contractului de muncă și data reintegrării efective.
Obligă intimata Direcția Silvică B să plătească recurentului suma de 4200 lei cheltuieli de judecată din toate fazele procesuale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./31.01.2008
Jud.fond
Președinte:Mitrea Muntean DanaJudecători:Mitrea Muntean Dana, Artene Doina, Galan Marius
