Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1590/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1590
Ședința publică din data de 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, - și, împotrivasentinței nr.1053 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-)în contradictoriu cu pârâții Direcția de Muncă și Protecție Socială S și Ministerul Muncii și Protecției Sociale
La apelul nominal au răspuns reclamanta recurentă și consilier juridic pentru prim pârâta intimată Direcția de Muncă și Protecție Socială S, lipsă fiind ceilalți reclamanți recurenți și secund pârâtul intimat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Reclamanta recurentă prezentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Face precizarea că există în imobilul în care prim pârâta își are sediul mai funcționează încă două instituții și anume: Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale S, instituții ale căror angajați beneficiază de acordarea acestui spor de 10 %.și alți salariați care primesc aceste sporuri. Că, neacordarea drepturilor solicitate a determinat crearea unei situații de discriminare raportat la celelalte categorii de bugetari în sensul dat prin prevederile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare,constituind o încălcare a principiului legalității și imparțialități, consacrat prin prevederile Legii nr.188/1999.
Reprezentantul prim pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava -secția comercială,contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr.2657/86 din data de 15.04.2009, reclamanții, - și, au chemat în judecată pe pârâții Direcția de Muncă și Protecție Socială S și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând anularea actului emis de B, adresa răspuns nr.33103 din 20.02.2009 prin care li s-a refuzat acordarea sporului solicitat, să fie obligate pârâtele la acordarea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10 % lunar, calculat la salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu data de 01.01.2009 și în continuare, proporțional cu timpul de muncă lucrat, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației, calculate de la data scadenței fiecărui spor și până la data efectuării plății.
În motivare reclamanții au arătat că potrivit art.16 din OG nr.6 din 24 ianuarie 2007, actualizată privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, coroborat cu art.14 din Ordonanța nr.10/2008 prevede că: "sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10 % din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul activităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde,instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj".
Aceste acte normative precizează că atât funcționarii publici cât și personalul contractual beneficiază de toate drepturile stabilite prin lege, adică de sporul pentru condiții vătămătoare de 10 % din salariul de bază.
Incidente în cauză sunt și reglementările aplicabile prin Hotărârea nr.1136/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de electromagnetice, care stabilește cerințele minime pentru protecția lucrătorilor împotriva riscurilor generate de expunerea la electromagnetice de la O Hz la 300 Hz, ce le pot afecta sănătatea și securitatea în timpul lucrului.
Că, în luna decembrie 2008 toți salariații din clădire au cerut să fie realizate măsurători cu privire la radiațiile produse de antenele de comunicații, situate pe sediul instituției, pe cele ale instituțiilor din jur, precum și de echipamentele IT, care sunt în număr foarte mare. Drept urmare, prin adresa nr.6982 din 12.12.2008, au solicitat prim pârâtei efectuarea determinărilor privind evaluarea, măsurarea și calcularea nivelurilor lor electromagnetice.
În urma unui buletin de analiză emis de Societatea Națională de - Sucursala B nr.614/12.01.2009, s-a ajuns la concluzia că sunt depășite limitele normale ale electromagnetic în interiorul clădirii și că sănătatea angajaților are de suferit de pe urma radiațiilor emise de antenă, astfel că se justifică acordarea sporului de 10 %.
Cu atât mai mult, în imobilul în care Direcția de Muncă și Protecție Socială S își are sediul mai funcționează alte două instituții și anume, Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă și Agenția Județeană de Prestații Sociale S, instituții ale căror angajați beneficiază deja de acordarea acestui spor de 10 %, astfel că discriminarea dintre salariații prim pârâtei și ceilalți salariați din agențiile sus menționate nu se justifică nici legal și nici moral, deoarece în egală măsură au același statut reglementat de Legea nr. 188/1999 pentru funcționarii publici și Ordonanța nr.10/2008 pentru personalul contractual, având salarizarea prevăzută în aceeași anexă la nr.OG6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr.232/2007 privind salarizarea personalului contractual și desfășoară activități specifice acelorași categorii de funcții publice.
Că, în acest context se constată că ordonatorul principal de credite, prin act administrativ, trebuie să acorde acest spor, condițiile de acordare urmând a fi stabilite în limitele prevăzute de lege, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat, iar acesta, în speță Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în mod inexplicabil și discriminatoriu, nu aprobat acordarea acestui spor salariaților S, fără a motiva în vreun fel această decizie, în schimb, a acordat acest spor altor instituții similare.
În drept, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția necompetenței materiale, față de disp. art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că din actele depuse la dosar nu rezultă că sunt îndeplinite prev. art. 16 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici. Că reclamanții nu fac dovada existenței în locația în care funcționează a unor instalații care generează electromagnetice de radio frecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de mare frecvență, stații de bruiaj.
Pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că, potrivit art.16 din nr.OG6 din 24.01.2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, coroborat cu art. 14 din Ordonanța nr.10 din 30.01.2008 prevede: "sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10 % din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radio frecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj".
Prin sentința nr. 1053 din 28 mai 2009 Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Direcția de Muncă și Protecție Socială S și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art.16 din OG nr.6/2007 "sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10 % din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radio frecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj".
Că, cuantumul acestui spor și condițiile de acordare se stabilesc în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat, iar locurile de muncă pentru care se acordă acest spor sunt stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Articolul a fost reluat și în OG nr.10/2008 la art.14 și privește personalul bugetar salarizat conform OG nr.24/2000 și Legea nr.158/1998.
În aplicarea dispozițiilor de mai sus, a emis Ordinul nr.605 din 29.04.2009, prin care a stabilit că începând cu data de 15.04.2009 să se plătească salariaților un spor pentru condiții vătămătoare în procent de 1 % aplicat la salariul de bază.
Cum actul normativ de mai sus nu a fost atacat în contencios administrativ, nu a fost anulat total sau parțial, acesta este în vigoare și reglementează sporul de condiții vătămătoare pentru salariații contractuali și funcționarii publici. Că, nu pot fi reținute susținerile reclamanților că sunt discriminați față de salariații celorlalte două agenții, atât timp cât aspectele semnalate exced disp.art.2 din OG nr.137/2000, deoarece aceste aspecte privesc în mod indisolubil interpretarea și aplicarea legii, cât și fondurile deținute pentru plata salariilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, care reiterând motivele dezvoltate pe larg în acțiunea introductivă, au arătat că imobilul în care și desfășoară activitatea unitatea la care ei sunt salariați mai funcționează alte două instituții, ale căror angajați beneficiază de acordarea acestui spor de 10 %, creându-se astfel o discriminare între ei și ceilalți salariați ai agențiilor care își desfășoară activitatea în aceeași clădire, ceea ce contravine prev. nr.OG137/2000.
Motivele de recurs formulate, fac trimitere la prevederile art. 304(9) Cod procedură civilă și nu sunt fondate: sporul de 10 % din salarul de bază ce face obiectul acțiunii și recursului reclamanților, este reglementat prin art. 16 din OG nr.6/2007 ca spor pentru condiții vătămătoare și se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează; instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj.
Actul normativ statuează că sporul ca și cuantum precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilește prin act administrativ al ordonatorului principal de credite cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în buget și locurile de muncă pentru care se acordă sporul se stabilesc pe baza buletinelor de analiză emanate de la autoritatea competentă.
Ulterior, nr.OG 10/2008 preia în art. 14 același conținut al art. 16 din OG nr. 6/2007 și se referă la personal contractual din cadrul autorităților administrative și instituțiilor publice bugetar salarizat conform OG nr. 2/2006 și a Legii nr. 158/1998. De asemenea Ordinul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale dat în aplicarea dispozițiilor legale menționate, stipulează plata acestui spor în procent de 10 % din salariul brut, începând cu data de 15.04.2009.
Ori în cauză, prin adresa nr. 33103/20.02.2009 Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale comunică neplata sporului de 10 % pentru condiții vătămătoare.
Pe de altă parte reclamanții nu au făcut dovada că locurile lor de muncă sunt nominalizate între cele cu condiții vătămătoare în sensul acordării sporului și nici timpul efectiv în care au desfășurat activități în acest regim de condiții vătămătoare.
Nu în ultimul rând, este de menționat că raportul de serviciu al reclamanților se exercită pe baza unul act administrativ de numire și nu a unui contract, deci salariații nu au calitatea de personal contractual în sensul OG nr. 10/2008, respectiv personal ce-și desfășoară activitatea în baza unul contract individual de muncă și este salarizat conform OUG nr.24/2000.
În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează invocarea de către reclamanți a discriminării lor prin neacordarea sporului față de alte categorii de funcționari publici cărora acest drept li s-a recunoscut - prin invocarea nr.OG 137/2000, instanța nu-l poate examina în acest cadru procesual delimitat de prevederile art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, și nici în cel prev. de art. 3041.
În prima situație (art.304 pct.1 Cod procedură civilă ) discriminarea "nu este obiect de analiză în recurs", iar în cea de-a doua situație (art.304 pct.1), instanța nu este competentă.
De altfel, în decizia nr.1325/2008 a Curții Constituționale a României, s-a constatat că dispozițiile OG nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competență de a anula ori refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
De urmare, sentința recurată fiind pronunțată cu respectarea prevederilor speciale în materie, conform art. 316, 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, - și, împotrivasentinței nr.1053 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-)în contradictoriu cu pârâții Direcția de Muncă și Protecție Socială S și Ministerul Muncii și Protecției Sociale
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex/26.10. 2099
Jud.
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
