Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) .
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D E IZIA NR.1588
Ședința publică din data de 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, cu sediul în municipiul B, Calea Națională nr.81, județul B și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, cu sediul în B, sector 3,-, împotrivasentinței nr.841 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-)în contradictoriu cu reclamantul intimat .
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic -, pentru pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, lipsă fiind pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și intimatul .
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic -, pentru pârâta - recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Mai arată că reclamantul, împreună cu alți funcționari publici, au hotărâre judecătorească pentru plata acestor sporuri dar nu pot fi plătite datorită ordonanței prin care s-a dispus reeșalonarea acestor plăți pe 3 ani.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 21.05.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâtele: Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25 % din salariul de bază începând cu data de 1.12.2008 și până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că are calitatea de funcționat public începând cu data de 1.12.2008 până în prezent, și a solicitat pârâtelor acordarea acestor drepturi bănești, care sunt prevăzute expres la art. 31 din Legea nr. 188/1999 și care au fost suspendate până la data de 31.12.2006, însă i s-a comunicat că sporurile solicitate nu pot fi acordate deoarece nu există un act normativ care să reglementeze cuantumul și criteriile în funcție de care se acordă.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâtele, legal citate, au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.
Prin sentința nr.841 din 25 iunie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondate, excepțiile de necompetență materială a instanței, a neîndeplinirii procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
A admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâtele să acorde reclamantului, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază începând cu data de 1.12.2008 și până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă instanța are obligația a se pronunța, cu precădere, asupra excepțiilor de procedură sau de fond care fac de prisos cercetarea fondului pricinii.
Pentru soluționarea excepției competenței materiale a soluționării cauzei, instanța a avut în vedere faptul că reclamantul este funcționar public în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, autoritate publică județeană, care are obligația directă de plată a drepturilor salariale, situație în care competența materială aparține tribunalului ca instanță de contencios - administrativ, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 Cod procedură civilă. La stabilirea competenței instanței s-au avut în vedere subiectele raporturilor de serviciu fiind fără relevanță faptul că reclamantul a chemat în judecată, pe lângă instituția publică angajatoare și autoritatea publică ierarhic superioară.
În ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța a avut în vedere faptul că reclamantul s-a adresat B cu care are stabilite raporturi de serviciu, pentru obținerea drepturilor salariale solicitate prin acțiune, răspunsul acesteia fiind comunicat reclamantului cu adresa nr. 12569/18.05.2009.
Cu privire la excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, instanța a avut în vedere faptul că în raportul juridic dedus judecății calitatea procesuală pasivă presupune identitate între pârâtul chemat în judecată și cel obligat la plata drepturilor salariale în raportul de drept material dedus judecății.
Astfel, deși reclamantul nu are raporturi de serviciu direct cu acest pârât ci cu una din instituțiile subordonate relevant este că ministerul are calitatea de ordonator principal de creditele pentru instituția la care reclamantul lucrează și în această calitate este cel care dispune asupra fondurilor de salarii.
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată - în forma actuală - care prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sportul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 188/1999 și care prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Prin urmare, s-a avut în vedere și faptul că prin acțiunea formulată reclamantul solicitat acordarea acestor drepturi începând cu data de 1.12.2008 și până la data pronunțării sentinței, aceste sporuri fiind prevăzute expres de lege, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
Cu privire la efectul suspendării sporurilor pentru perioada 2004 - 2006 instanța a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, lipsirea reclamantului de aceste componente ale salariului reprezentând un prejudiciu cert în privința existenței.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepțiile invocate. Cu privire la excepția privind lipsa competenței materiale a instanței de a judeca cauza, precizează că, în conformitate cu disp. art. 2 Cod procedură civilă tribunalele judecă, în primă instanță, conflictele de muncă, cu excepția celor dare prin lege în competența altor instanțe și procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afara celor date în competența curților de apel. Reclamantul a solicitat obligarea la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în contradictoriu cu care este autoritate publică centrală.
Conform prevederilor art. 109 coroborat cu art. 3 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 1 din HG nr. 385/2007, cauzele care au ca obiect raporturi de serviciu ale funcționarilor publici cu o autoritate sau o instituție centrală sunt de competența secțiilor de contencios administrativ ale Curților de Apel, ca instanță de fond, prin urmare solicită casarea sentinței recurate cu consecința admiterii excepției și declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel.
Cu privire la excepție lipsei calității procesuale pasive a, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că reclamantul este încadrat în baza unei decizii emise de directorul executiv al B, instituție cu personalitate juridică, iar plata se face în conformitate cu OG nr. 22/2002, nefiind necesară pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu respingerea acestei excepții fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește obligarea pârâților la plata către reclamant a sporurilor solicitate, instanța nu a avut în vedere faptul că nu există dispoziții legale pentru aplicarea art. 29 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999. De asemenea nu există nici un criteriu legal de stabilire a celor două suplimente, instanța fiind astfel în imposibilitatea de a stabili cuantumul acestora în condițiile în care sunt reglementate în legislație sporuri variabile care pot porni de la 1 % la 100 %.
Pentru a fi posibilă cuantificarea celor două suplimente, ca părți componente ale salariului, este necesară adoptarea unor dispoziții care în aplicarea art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, atribuție care revine Parlamentului sau Guvernului.
Prin neacordarea acestor sporuri nu se încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopta măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate.
Drepturile salariale în discuție nu au o suficientă bază în dreptul intern, ele fiind enunțate în Legea nr.188/1999 republicată, fără a fi definite prin însuși actul normativ care le instituie ori prin legi de salarizare a funcționarilor publici, iar în lipsa unor criterii de cuantificare, creanța pe care dreptul o implică nu are un caracter cert.
Față de cele arătate solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de apel.
Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Baa rătat, în motivarea recursului, că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că salarizarea funcționarilor publici se efectuează în conformitate cu prevederile actelor normative privind sistemul anual de salarizare pentru anul 2009, respectiv OG nr.6/2007, modificată și completată prin OG nr.9/2008, OUG nr. 1/2009, OUG nr. 31/2009, OUG nr. 41/2009, ori acestea nu au prevăzut acordarea acestor sporuri solicitate de către reclamant.
Mai mult, pârâta avea obligația legală de a respecta Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează:"cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legi bugetare anuale". Ori, în bugetul aprobat pentru anul 2009 nu au fost prevăzute credite bugetare cu această destinație.
Pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală este ordonator secundar de credite, fiind serviciul public deconcentrat care funcționează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
De asemenea, în mod greșit, instanța de fond admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la plata suplimentelor solicitate, deși cuantificarea acestor suplimente nu a fost reglementată prin lege.
Față de cele arătate solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamant.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiate ambele recursuri.
Referitor la motivele de recurs privind eronata respingere a excepțiilor invocate de către recurenta, curtea constată că sunt nefondate.
Astfel corect a reținut instanța de fond că față de împrejurarea că reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul B, competența materială soluționării cauzei corect a revenit Tribunalului Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscală, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 rap.la art. 2 Cod pr.civilă.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a recurentei, Curtea constată de asemenea, că în mod corect instanța de fond a constatat legitimitatea procesuală a acestei instituții, dată fiind calitatea de ordonator principal de credite pentru instituția la care reclamantul este angajat, dispunând astfel de fondul de salarii.
Nici celelalte motive de recurs, invocate de către cei doi pârâți nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamantul nu a primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Drepturile reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta, în condițiile art. 1082 cod civil, corect a fost obligată la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 1.12.2008 și până la data pronunțării sentinței, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondate recursurile.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B cu sediul în municipiul B Calea Națională nr. 81, județul B și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B, dul - I nr. 24, sector 1, împotrivasentinței nr.841 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-),reclamant - intimat fiind, domiciliat în municipiul B,-, -.2,. 3, județul B.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./9.10.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
