Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 169/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr-DECIZIE Nr. 169/2008
Ședința publică de la data de 22 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac judecător
- - -- judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.317 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații- reclamanți: și -, lipsă fiind: recurentul- pârât MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, intimata- pârâtă AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B, intimații- reclamanți, și intimatul- intervenient.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-au depus de către intimații- reclamanți și intimatul- intervenient, prin compartimentul arhivă al instanței, întâmpinări la motivele de recurs (filele 9-16 și 26-28), după care:
Instanța constată că prezentul recurs este declarat în termen legal, motivat și legal scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art.15 lit.a din 146/1997.
Intimații prezenți au arătat că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, sau alte chestiuni prealabile, instanța constată dosarul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Intimatul- reclamant având cuvântul solicită respingerea excepțiilor invocate de recurent și pe fond respingerea recursului ca neîntemeiat.
Intimata- reclamantă având cuvântul, a pus aceleași concluzii.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3725/110/25.05.2007, reclamanții, -, și au chemat în judecată pârâții Autoritatea de Sănătate Publică a Județului B și Ministerul Sănătății Publice pentru a fi obligați să achite fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând prime de concediu aferent anilor 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Reclamanții sunt scutiți de plata taxei de timbru, conform Legii 188/1999.
În motivarea acțiunii, s-a arătat următoarele:
Reclamanții au avut calitatea de funcționari publici, până la pensionare, iar drepturile le sunt conferite de art. 134 al. 2 din Legea 188/1999.
Prevederile cu privire la prima de concediu au devenit inaplicabile prin mai multe legi succesive, care au suspendat aceste drepturi.
Se menționează în art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului 33/2001, art. 12 din Legea 743/2001, art. 10 din Legea 631/2002, art. 9 din Legea 507/2003, art. 8 din Legea 511/2004 și art. 5 din Legea 381/2005.
Începând cu anul 2001, debitorul nu și-a executat obligația, deși art. 18 din Codul Muncii, actualmente art. 38, arată că aceste drepturi nu pot face obiectul vreunei tranzacții, astfel încât un drept câștigat nu mai poate fi anulat.
S-au depus la dosarul cauzei adeverințe emanate de la pârâtă pentru fiecare reclamant în dovedirea calității de funcționar public și data încetării raportului de autoritate.
Pârâta, Ministerul Sănătății Publice a chemat în garanție Ministerul Finanțelor și Economiei pentru a prevedea în buget o suplimentare a fondului alocat plății primelor de concediu în situația în care ar cădea în pretenții.
A mai invocat următoarele excepții: lipsa calității procesuale pasive, motivat de faptul că, în conformitate cu HG862/2006, are numai atribuția de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli al instituțiilor publice aflate în subordinea sa. Autoritățile de Sănătate Publică sunt unități cu personalitate juridică împărțind pe capitole bugetare fondurile alocate.
S-a mai invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii, deoarece exercitarea acestui drept a fost suspendată succesiv prin acte normative subsecvente, astfel încât acest drept nu există.
S-a invocat excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, invocându-se dispozițiile art. 3 din Decretul - Lege nr. 167/1958.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că Legea 188/1999, respectiv art. 34 al. 2 nu a produs efecte juridice, deoarece drepturile au fost suspendate succesiv, iar conform Legii 500/2002 art. 22 al. 2 ordonatorii de credite răspund de angajarea, lichidarea și ordonarea cheltuielilor, de utilizarea creditelor bugetare pe baza unei bune gestiuni financiare.
În cauză a formulat cerere de intervenție în nume propriu și, solicitând să i se acorde primă de concediu în condiții identice cu cele ale reclamanților.
Pârâta, deși i s-a pus în vedere să depună la dosarul cauzei cererea de chemare în garanție Ministerului Finanțelor, pentru a se discuta cu privire la încuviințarea în principiu, nu a mai depus-o, astfel că Ministerul Finanțelor nu mai fost introdus în cauză.
Pârâta Autoritatea de Sănătate Publică a Județului B nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă 317/2007 Tribunalul Bacăua respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a lipsei de obiect și prescripției parțiale a dreptului la acțiune.
S-a admis acțiunea reclamanților, -, și a intervenientului în interes propriu.
Au fost obligate pârâtele să achite reclamanților, -, și intervenientului drepturile salariale reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2006, iar reclamantei prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2005, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la executare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut:
Prin Legea 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, respectiv dispozițiile art. 34 al. 2, s-a instituit o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, primă care se impozitează separat.
Cu toate acestea, printr-o serie de acte normative succesive, începând cu Ordonanța de urgență a Guvernului 33/2001 și legile bugetului de stat aferente anilor 2002 - 2006, acordarea primei de concediu a fost suspendată succesiv.
Fiind un drept câștigat prin Legea 188/1999, chestiunea de drept dedusă judecății este aceea dacă suspendarea succesivă a acordării drepturilor conferă legitimitate autorităților publice de a nu acorda aceste drepturi ulterior încetării efectelor actelor normative care, succesiv, au dispus suspendarea.
Cum actele normative nu au anulat aceste drepturi și nici textul de lege ce conferă funcționarilor publici drepturile la prima de concediu nu au fost anulate și nici abrogate, rezultă că autoritățile publice, în speță pârâtele, sunt datoare a acorda reclamanților drepturile privind prima de concediu pe întreaga perioadă pentru care realizarea acestora a fost suspendată.
Conform art. 1073 Cod civil, creditorul obligației are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.
Este de notorietate că în România a existat inflație în anii 2001 - 2006, astfel încât instanța a avut în vedere și prejudiciul suferit ca urmare a neacordării drepturilor prin suspendarea succesivă.
Cu privire la excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Sănătății Publice, instanța le-a respins pentru cele ce urmează.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive, s-a constatat că Ministerul Sănătății Publice este ordonator principal de credite, astfel încât, conform Legii 500/2002, privind finanțele publice și HG862/2006, privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății Publice, are obligația de a aviza bugetul de venituri și cheltuieli ale autorităților publice subordonate, în speță, Autoritatea de Sănătate Publică a Județului B, și a aproba bugetul de venituri și cheltuieli.
În calitate de ordonator principal de credite are obligația de a acorda fondurile necesare autorității subordonate în situația în care aceasta ar cade în pretenții.
Cu privire la excepția lipsei de obiect, instanța a respins-o, deoarece drepturile pretinse în acțiune au fost doar suspendate, nu și anulate.
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune pentru pretențiile anterioare celor trei ani anteriori investirii instanței de judecată, s-a reținut că dreptul este actual prin expirarea termenelor pentru care actele normative succesive au dispus suspendarea acordării acestora.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Ministerul Sănătății Publice criticând sentința sub mai multe aspecte. Astfel se arată că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive. Argumentând această apărare se arată că Ministerul are doar atribuția de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli, însă împărțirea pe capitole bugetare aparține fiecărei unități în parte, Autoritățile de Sănătate Publică fiind unități cu personalitate juridică. În drept, recurenta face trimitere la dispozițiile Ordinului 880/2006 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a autorității de sănătate publică județene, la dispozițiile Legii 500/2002.
Un alt motiv de recurs vizează prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003, recurenta susținând că dreptul la acțiune prescris în termen de 3 ani.
Pe fond se arată că dispoziția inserată la art. 34 al. 2 din Legea 188/1999 nu a produs efecte juridice, fiind suspendată anual, recurenta făcând trimitere și la art. 56 din Legea 24/2000.
Prin întâmpinare, intimații, - au solicitat respingerea recursului. Astfel, cu privire la calitatea procesuală pasivă se arată că Ministerul avea ca atribuție avizarea bugetului de venituri și cheltuieli iar în structura acestui buget la titlul cheltuieli de personal nu erau cuprinse primele de vacanță.
Intimații găsesc neîntemeiată și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Analizând recursul în condițiile art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 pct. 49 din HG 862/2006, Ministerul Sănătății Publice are atribuția de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli iar potrivit art. 4 ordinul 880/2006 directorul executiv al autorității de sănătate publică județeană este ordonator secundar de credite în condițiile legii și în această calitate repartizează creditele bugetare aprobate de ordonatorul principal de credite.
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată reclamanții - intimați au fost funcționari publici ai Autorității de Sănătate Publică B, raporturile de serviciu ale acestora realizându-se cu această instituție care este titulara drepturilor și obligațiilor, rezultând din raporturile de serviciu cu funcționarii publici conform art. 1, 4 din legea 188/1999. Pe de altă parte cheltuielile bugetare au destinația precisă și limitată și nici cheltuială nu poate fi efectuată dacă nu există o bază legală pentru respectiva cheltuială (art. 12, 14 din Legea 500/2002) ordonatorii de credite având obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita destinațiilor aprobate (art. 22 al. 1). În consecință, față de dispozițiile legale menționate, obligația de a efectua plata primelor de concediu nu revine Ministerului, între acesta și reclamanți neexistând raporturi de serviciu care să constituie temeiul dreptului invocat de aceștia, în cauză recurenta nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care instanța va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că acțiunea formulată împotriva acestei pârâte va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Reținerea de către instanța de fond a obligației recurentului de a aviza bugetul de venituri și cheltuieli nu conferă calitate procesuală acestuia, deoarece executarea silită a titlurilor executorii se realizează în condițiile dreptului comun cu distincțiile arătate în OG22/2002, așa cum a fost aprobată și modificată de Legea 110/2007 în vigoare la 08 mai 2007.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru prima de vacanță aferentă anilor 2001 - 2003 este fondată.
Astfel, potrivit art. 1 Decretul 167/1958 dreptul la acțiune, având obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege iar potrivit art. 3 al. l din același act normativ termenul de prescripție este de 3 ani, instanța fiind obligată să cerceteze din oficiu dacă dreptul la acțiune nu s-a prescris. Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată formulată la 25 mai 2007 reclamanții solicită acordarea primei de concediu aferentă anilor 2001 - 2006, respectiv 2001 - 2005. Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958 dreptul la acțiune având ca obiect un drept patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Așa cum corect a reținut și instanța de fond, dreptul la prima de concediu a fost consacrat prin art. 33 al. 2 din legea 188/1999 iar exercițiul acestui drept a fost suspendat prin art. III din OG33/2001. Dispozițiile art. III din OG33/2001 au fost prelungite succesiv prin legile bugetului 743/2001 și 631/2002 până la 31 decembrie 2003 cu respectarea dispozițiile art. 59 al. 2 și 66 din Legea 24/2000. În acest context, prin prelungirea termenului prevăzut de art. III din OG33/2001, pentru perioada 02 martie 2001 - 31 decembrie 2003 dreptul la acțiune s- născut la ianuarie 2004, dată de la care a început să curgă, termenul de prescripție, conform art. 1 și 3 din Decretul 167/1958. Este adevărat că după 31 decembrie 2003, dispozițiile Legii 188/1999 privitoare la prima de concediu au fost suspendate, pentru fiecare an în parte, prin legi temporare, fiecare producând efecte doar în perioada în care au fost în vigoare (Legea 507/2003 pentru anul 2004, 511/2004 pentru anul 2005 și 379/2005 pentru anul 2006) dreptul la acțiune născându-se pentru fiecare an în parte, la data ieșirii în vigoare legii temporare prin împlinirea termenului. Cum reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată pentru 2001 - 2003 după împlinirea termenului de prescripție instanța va admite sub acest aspect recursul și va respinge acțiunea pentru acordarea primei de vacanță pentru anii 2001 - 2003, ca prescrisă. Este adevărat că ulterior pronunțării hotărârii recurate, prin Ordonanța 146/2007 s-au statuat condițiile de plată a primei de concediu suspendate în perioada 2001 - 2006.
Acest act normativ nu poate produce efecte sub aspectul curgerii termenului de prescripție, recunoașterea având loc după împlinirea termenului, însă obligă autoritățile publice să plătească, fără să facă distincție cu privire la împlinirea termenului de prescripție, dreptul la prima de concediu pentru perioada 2001 2006, reclamantul urmând să beneficieze de dispozițiile actului act normativ în condițiile precizate de acesta.
Cât privește apărările ce vizează acordarea drepturilor pentru perioada 2004 - 2006 instanța, față de faptul că a constatat că recurenta nu avea calitate procesuală pasivă, ceea ce atrage respingerea acțiunii față de Minister, analiza acestor apărări apare de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurentul - pârât MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE cu sediul în B str. - nr. 1 - 3, Sectorul 4, împotriva sentinței civile nr. 317 din 26.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtăAUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A JUDEȚULUIcu sediul în B,-, județul B și intimații - reclamanți cu domiciliul în B, -. 29,. 3, județul B, cu domiciliul în B, str. -. 4,. E,. 12, cu domiciliul în B, str. - -,. 3,. A,. 12, județul B, cu domiciliul în B, str. -. - nr. 66, județul B,-domiciliată în B, str. -. 11,. A,. 7, județul B, cu domiciliul în B, str. -. 1,. B,. 10, județul B și cu domiciliul în B, str. -. 8. A,. 1, județul B și intimatul - intervenient cu domiciliul în B, str. - -. 7,. A,. 16, județul
Modifică în parte sentința recurată.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice și în consecință respinge acțiunea formulată față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2003 și în consecință respinge acțiunea pentru acordarea primei de vacanță pe perioada 2001-2003, ca prescrisă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de22 Februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Violeta Chiriac, Loredana Albescu, Lăcrămioara
- - - - -
-
GREFIER,
Red. /
Red.
Tehnored. 3 ex. 29 febr./04 martie 2008
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Loredana Albescu, Lăcrămioara
