Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 169/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 169/2009
Ședința publică din data de 22.01.2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de PENTRU, reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 693/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, IPJ BN și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declară închisă faza dezbaterilor și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 693/CA din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, a fost constatată ca fiind rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune ridicată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și în consecință, a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată și ulterior precizată, intentată de reclamantul, reprezentat de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - BIROUL TERITORIAL DIN B-N, în privința sporului prevăzut de nr.OUG 43/2002 pentru perioada 1.02.2003 - 12.12.2004, ca fiind prescrisă.
A fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată și ulterior precizată, intentată de reclamantul reprezentat de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL - BIROUL TERITORIAL DIN B-N, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B-N, precum și cu citarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII în ce privește acordarea sporului prevăzut de art. 28 din nr.OUG 43/2002, începând cu data de 13.12.2004 până la zi și în continuare până la eliminarea discriminării, precum și celelalte capete de cerere din acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că eclamantul este ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului B-N și nu a fost detașat la Direcția Națională Anticorupție, și astfel, salarizarea sa se face potrivit nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în care nu se prevede acordarea sporului de 30%, respectiv 40% pretins prin acțiunea introductivă.
Este adevărat că potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție ofițerii detașați la.A au beneficiat de sporul mai sus menționat, însă prin art. 41 lit."e" din nr.OUG 27 din 29.03.2006, dispozițiile privitoare la acest spor au fost abrogate și potrivit, disp. art. 40, rap. la art. 41 lit."e" din nr.OUG 27/2006, începând cu luna aprilie 2006, sporul nu mai ființează.
Reclamantul pretinde plata sporului de 30%, respectiv 40%, începând cu 1.02.2003 și până la zi, și cum pârâtul a ridicat excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului în ce privește perioada cuprinsă între 1.02.2003 și momentul anterior cu trei ani datei introducerii acțiunii reclamantului, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă,instanța este obligată să se pronunțe asupra excepției. De altfel, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958, instanța judecătorească este obligată ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Sub acest aspect, instanța a constatat că acțiunea reclamantului are ca obiect drepturi bănești, respectiv obiect patrimonial, în sensul disp. art. 1 alin. 1-2 din Decretul nr. 167/1958, cărora li se aplică termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din același act normativ, astfel că, dreptul la acțiune a reclamantului pentru perioada începând cu data de 1.02.2003 și până în momentul anterior cu trei ani anterior datei introducerii acțiunii, respectiv pentru perioada 1.02.2003 - 12.12.2004, este prescrisă. Drept urmare, acțiunea reclamantului a fost respinsă, ca fiind prescrisă, pentru perioada mai sus menționată.
Pentru considerentele de mai sus nu a putut fi primită cererea reclamantului, aceea de a fi respinsă excepția prescripției. De altfel, chiar și reclamantul, prin răspunsurile la întâmpinări, a arătat că dreptul la acțiune s-a născut la data intrării în vigoare a nr.OUG 43/2002, adică 4.04.2002, ceea ce înseamnă că însuși reclamantul acceptă că dreptul la o acțiune este prescris parțial, deoarece pretențiile sale se referă și la o perioadă de mai înainte de trei ani de la data introducerii acțiunii.
Pe fond, acțiunea reclamantului, ulterior precizată, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată și a fost respinsă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Așa cum s-a mai arătat, sporul de 30%, respectiv 40% s-a acordat ofițerilor de poliție judiciară detașați la. în baza art. 28 din nr.OUG 43/2002, iar din luna aprilie 2006, dispozițiile privitoare la acordarea acestui spor polițiștilor au fost abrogate de nr.OUG 27/2006 și cum reclamantul nu a fost detașat la. și salarizarea sa a fost făcută în baza nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în care nu se prevede acordarea sporului de 30%, respectiv 40%, el nu era îndreptățit să beneficieze de acest spor.
Reclamantul susține că prin neacordarea sporului în discuție a fost discriminat prin încălcarea principiului egalității între salariați, anume un salariu egal pentru o muncă egală, invocând și practică judiciară în acest sens, însă practica instanțelor în materia sporului prevăzut de art. 28 din nr.OUG 43/2002 este contradictorie.
În ce privește hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocate de pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului B-N, instanța reține cu titlu exemplificativ că prin Hotărârea nr. 418 din 28.11.2008, s-a constatat că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art. 2 din nr.OUG 137/2000, în situația neacordării sporului, prevăzut de art. 28 din nr.OUG 43/2002, polițiștilor care nu au fost detașați la.
Din cuprinsul prevederilor nr.OG 137/2000, rezultă că pentru existența unei situații de discriminare, în sensul disp. art. 1 alin. 2 din ordonanță, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv un tratament diferențiat, tratamentul diferențiat să nu fie justificat, iar tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
În interpretarea art. 14 referitor la interzicerea discriminării, din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului folosește expresia de persoane aflate în situații analoage sau compatibile și prin mai multe hotărâri, printre care și cele date în cazul HOFFMAN contra Austriei din 28 septembrie 1995 și THLIMMENOS contra Greciei din 6 aprilie 2000, concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile.
În cauză, polițiștii de poliție judiciară din structura Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu se află într-o situație analoagă cu polițiștii care lucrează în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Astfel, polițiștii detașați desfășoară o activitate specializată în scopul descoperirii și urmăririi infracțiunilor de corupție. Direcția Națională Anticorupție este organizată și funcționează în baza unui act normativ special, respectiv nr.OUG 43/2002, care în art. 10 prevede că ofițerii și agenții de poliție din cadrul își desfășoară activitatea numai în cadrul, sub autoritatea exclusivă a procurorului șef ala cestei direcții, iar în art. 28 alin. 8 din aceeași ordonanță este prevăzut că drepturile bănești și materiale ale ofițerilor și agenților de poliție judiciară se plătesc din fondurile acestei direcții.
Spre deosebire de ofițerii și agenții de poliție detașați la. ofițerii și agenții de poliție judiciară din structura sunt salarizați potrivit nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, între care nu este inclus și sporul prevăzut de nr.OUG 43/2002.
Așa fiind, prin acordarea sporului prevăzut de art. 28 din nr.OUG 43/2002, ofițerilor și agenților de poliție judiciară detașați la. are o justificare obiectiv și rezonabilă, iar neacordarea acestui spor ofițerilor și agenților de poliție judiciară din structura nu se constituie într-un tratament discriminatoriu în sensul art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Pentru considerentele mai sus arătate, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată și ulterior precizată de reclamant în ceea ce privește acordarea sporului prev. de art. 28 din nr.OUG 43/2002, începând cu data de 13.12.2004 până la zi și în continuare, precum și celelalte capete de cerere din acțiune. astfel încât acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în reprezentarea SINDICATULUI NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - BIROUL TERITORIAL B-N pentru solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în conformitate cu prevederile art. 312 pct. 2.pr.civ.
În motivare se arată că prin sentința pronunțată în cauză s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamant pentru acordarea sporului anticorupție.
Acesta mai arată că drepturile salariale sunt prevăzute de OUG nr. 43/2002; nr.OUG 27/2006, dreptul la sporul anticorupție este un drept prevăzut de lege și având în vedere și practica judiciară în materie consideră că acesta este temeinic și legal.
Atâta timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de sporul anticorupție spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul B-N, care nu au beneficiat de acel spor, deși îndeplinesc în virtutea funcției pe care o aveau o muncă egală, însemnă că și reclamantul are dreptul la acel spor anticorupție, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați și anume un salariu egal pentru o muncă egală.
Instituirea unor asemenea sporuri doar în favoarea unei categorii de ofițeri de poliție judiciară, în realitate a creat o inegalitate, un tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale și deci o discriminare nefiind de fapt o stare de fapt diferită.
Ministerul Internelor și Reformei administrative are calitatea de ordonator principal de credite și poate fi obligat să aloce fondurile necesare angajatorului respectiv Inspectoratul Județean de Poliție B-N în vederea acordării acestor drepturi salariale.
Prin întâmpinările formulate, pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B-N ( 5 -8) au solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Salarizarea ofițerilor de poliție delegați sau detașați s-a realizat în condițiile art. 28 alin. 3 din nr.OUG 43/2002, privind Parchetul Național Anticoruptie, text legal în prezent abrogat de art. 41 din nr.OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial nr. 314/07.04.2006.
În prezent, salarizarea ofițerilor de poliție încadrați, fie direct, fie prin delegare sau detașare la. se realizează în condițiile pct. 28 de la lit. A din anexa la.OUG nr. 27/2006 iar aceștia beneficiază și de drepturile salariate prev. în anexa 4 la OG nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale politistilor
Diferența de salarizare, sub aspectul sporurilor acordate celor detașați la. rezultă din chiar faptul detașării.
În condițiile art. 89 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, pe perioada detașării, funcționarul public beneficiază de salariul corespunzător funcției publice pe care este detașat, dacă acesta este mai mare. - art. 89 al 4) -"Pe perioada detașării funcționarul public își păstrează funcția publică și salariul. Dacă salariul corespunzător funcției publice pe care este detașat este mai mare, el are dreptul la acest salariu."
Dispoziții corespunzătoare sunt cuprinse și în art. 47 alin. 2 din Codul muncii, aplicabil speței, în considerarea art. 117 din Legea nr. 188/1999.
Diferența salarială, sub aspectul sporului, rezultă deci din legea ce reglementează funcția publică ce o exercită reclamantul. (Legea nr. 360/2002, privind Statutul politistului, cu trimitere la Legea nr. 188/1999, realizată de art. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002).
Se constată așadar că prin acte normative au fost stabilite sporuri de o anumită natură ofițerilor de poliție detașați, față de cei care nu au fost detașați, în speță la.
S-a cerut a fi constatată discriminarea în considerare disp. art. 1 alin. 2 lit. e pct. i - " art. 1 al. 2) Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: e ) drepturile economice, sociale și culturale, în special: (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare;" și art. 2 alin. 1 " Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice." din nr.OUG 137/2002, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prevederile art. 1 din nr.OUG 137/2000, în integralitatea lor, au fost declarate ca neconstituționale prin nr. 818-821/2008.
În deciziile menționate se arată următoarele: "prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
Reclamanții, în funcție de natura muncii și locul în care își desfășoară activitatea beneficiază de anumite sporuri la salariul de bază.
În considerarea faptuluidetașăriilor, polițiștii detașați la. beneficiază și de alte sporuri decât reclamanții.
Fiecare cele două categorii au salarizări distincte, generate de locul de muncă diferit în care își desfășoară activitatea.
Întrucât nu are calitatea de ofițer de poliție detașat la. reclamantului, pe temeiul unei eventuale discriminări, nu-i pot fi acordate sporurile solicitate, întrucât astfel, instanța de judecată nu ar face altceva decât să înlocuiască dispozițiile legale ce reglementează salarizarea reclamantului cu alte prevederi cuprinse în alte acte normative, respectiv cele care reglementează salarizarea ofițerilor de poliție detașați la.
În consecință, față de cele menționate anterior se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ " " în numele membrului de sindicat, reclamantul de la SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL din cadrul - BIROUL TERITORIAL DIN B-N împotriva sentinței civile nr. 693/CA din 24 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red. /Dact./2 ex./28.01.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
