Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1696/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR Nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1696/2008

Ședința publică din 5 septembrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Președintele secției

JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica

-

GREFIER: -

S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA, împotriva Sentinței civile nr. 165/CA din 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat - reprezentat de Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtului recurent Penitenciarul Bistrița, consilier juridic, care depune delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind părțile în proces.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru - fila 13 din dosar și are aplicat un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei - fila 12 din dosar, precum și că prin însuși memoriul cuprinzând motivele de recurs s-a solicitat, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.

Se constată că recursul este formulat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimații.

La data de 2 septembrie 2008 pârâtul intimat Ministerul Justiției a înregistrat la dosar întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul pârâtului recurent Penitenciarul Bistrița care arată că nu are ale cereri, motiv pentru care Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentantul pârâtului recurent Penitenciarul Bistrița solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar. În susținere arată că această suspendare de drept a fost una legală, neavându-se fonduri la dispoziție.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 165/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr- s-a admis excepția calității procesuale pasive ridicată de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin DGFP B-N și Ministerul Justiției și în consecință a fost respinsă acțiunea reclamantului, reprezentată de Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița, față de acești pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive.

A fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul cu Regim . B și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul prevăzut la art. 8 lit. a din HG nr. 281/1993, raportat la Anexa 1.1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C/2003, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, actualizată cu indicele inflației, la zi, precum și suma de 39,30 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul este funcționar public la Penitenciarul Bistrița, calitate în care i s-au acordat sporurile prevăzute de nr. 945/C/2003, până în luna august 2004, când plata sporului TBC fost sistată ca urmare a unei adrese emise de Direcția Generală a Penitenciarelor, după care începând cu luna mai 2006, s-a reluat acordarea sporului de TBC în baza deciziei nr. 387/11.04.2006 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

În baza ordinului menționat anterior, în cadrul Penitenciarului cu regim . B, s-a procedat la determinarea anuală și individualizarea de către comisia competentă a sporurilor pentru fiecare salariat, stabilindu-se că aceștia își desfășoară activitatea în condițiile periculoase prevăzute în Anexa 1 pct. 1 din ordinul menționat.

Deși s-au suspendat toate sporurile în baza adresei menționate, ulterior s-a făcut plata celorlalte sporuri cu excepția sporului TBC.

În raport de cele de mai sus, instanța nu putut lua în considerare apărarea formulată de către pârâți privitoare la insuficiența fondurilor, atâta timp cât prin ordin al ministrului s-a dispus acordarea drepturilor salariale, începând cu data intrării în vigoare a acestuia. Neincluderea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate duce la anularea acestor drepturi, cu atât mai mult cu cât ordonatorii de credite au obligația de a prevedea în buget și de a solicita fondurile necesare achitării drepturilor salariale, iar angajatorii au obligația de a asigura plata drepturilor prevăzute de actele normative în vigoare.

Tribunalul a mai apreciat că modalitatea de stabilire a drepturilor solicitate prin dispoziție de genul celei de la art. 4 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C/2003 ce conține prevederi condiționale de suspendare sau neacordarea dreptului, este contrară principiilor care guvernează raporturile dintre angajatori și salariați iar suspendarea temporală a dreptului nu înseamnă anularea lui, considerent pentru care instanța a admis acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Bistrița solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea recursului pârâta arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât sporurile au fost retrase cu respectarea prevederilor art. 4 din Ordinul ministrului Justiției nr. 945/2003 potrivit dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice în sensul că nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.

Un alt motiv de recurs ar fi cel prevăzut de art. 304 pct. 6.pr.civilă în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut prin obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, care nu s-au solicitat de către reclamant.

În fine, un alt motiv de nelegalitate ar fi acela a greșitei admiteri de către instanță a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Ministerului Economiei și Finanțelor, recurentul apreciind că procedura citării în calitate de pârâți a celor două ministere este una perfect compatibilă cu litigiile având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu al funcționarilor publici cu statut special.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta nu este fondat pentru următoarele motive:

Potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice " (1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhice inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii (4) Ordonatorii principali de credite vor repartiza, potrivit alin. 1, creditele bugetare, după reținerea a 10% din prevederile aprobate acestora pentru asigurarea unei execuții bugetare prudente, cu excepția cheltuielilor de personal și a celor care decurg din obligații internaționale, care vor fi repartizate integral."

Conform prevederilor art. 2 alin. 4 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor "administrația Națională a Penitenciarelor este instituție publică de interes național, cu personalitate juridică și sediul în municipiul B".

Totodată potrivit dispozițiilor art. 1 din HG nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor (1) " Administrația Națională a Penitenciarelor, instituție publică de interes național cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului justiției, cu sediul în municipiul B, se organizează prin preluarea atribuțiilor, patrimoniului, personalului și a bugetului aprobat Direcției Generale a Penitenciarelor.

(2) Finanțarea Administrației naționale a Penitenciarelor și a unităților subordonate se asigură din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat potrivit legii".

De asemenea, la art. 7 din același act normativ se precizează " (1) Conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor se exercită de către directorul general. (3) Directorul general are calitatea de ordonator secundar de credite".

Numai faptul că Ministerul Justiției este ordonator principal de credite în raport cu Administrația Națională a Penitenciarelor nu poate duce la concluzia că acesta are calitate procesuală pasivă în această cauză, atâta vreme cât între membrii sindicatului și Ministerul Justiției nu există nici un raport juridic.

În ceea ce privește fondul litigiului dedus judecății așa cum corect a reținut și prima instanță, chiar dacă prin legi bugetare succesive s-a suspendat exercițiul dreptului în discuție, acesta nu a fost desființat în esență, el subzistând și în prezent, ca atare există obligația de a plăti reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul prevăzut la art. 8 lit. a din HG nr. 281/1993.

În mod similar a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată într-un recurs în interesul legii vizând o problemă de drept analogă, fiind aplicabilă regula de interpretare logică "ubi eadem est rațio, eadem lex esse debet", tocmai pentru ca un drept prevăzut să nu devină o obligație lipsită de conținut.

Curtea Constuțională, prin Decizia nr. 38 din 25 ianuarie 2005 respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din legile bugetului de stat pe anii 2004 și 2005, însă aceasta nu poate fi adusă ca un argument care să conducă la respingerea acțiunii întrucât suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamantului la această primă.

Nu este prezent nici motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 6.pr.civ. în sensul că prin obligarea pârâților să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cheltuieli de judecată instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât acestea au fost solicitate de reclamant prin însăși cererea introductivă, cheltuielile de judecată fiind acordate reclamantului în condițiile art. 274.pr.civ. ca efect al admiterii acțiunii.

Pentru toate aceste considerente raportat la prevederile art. 312 (1) Curtea urmează a respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Bistrița împotriva Sentinței civile nr. 165/CA din 08.04.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 05.09.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica

- - - - - -

GREFIER

Red./

2 ex./09.09.2008

Președinte:Eleonora Gheța
Judecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1696/2008. Curtea de Apel Cluj